Punct și de la capăt

Monica PATRICIU
Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
Punct și de la capăt jpeg

Mă număr printre cei care au făcut școala la timpul ei. Și pe atunci, la Timișoara, și la liceu, și la facultate erau profesori excepționali. Doar doctoratul a venit cam tîrziu, dar lucrînd la teză am avut șansa s-o cunosc și să mă împrietenesc cu Mihaela Tonitza Iordache, conducătoarea lucrării mele, despre strategii repertoriale la Teatrul Național Radiofonic.

După mulți ani de presă, dintre care douăzeci la Radio România, într-o zi am fost anunțată că trebuia să ies la pensie. Mi s-a înmînat decizia de pensionare și gata. Punct. Un punct cu valoare de virgulă pentru că viața mea a continuat și continuă cît va vrea Dumnezeu. Ca să nu alunec în depresie și plictis, ca să nu mă apuc să joc canastă ore în șir sau să eșuez într-un fotoliu cu ochii la televizor, m-am gîndit să fac ceea ce mi-a plăcut toată viața. Și cum de mică am învățat fără efort și cu bucurie, cum vîrsta nu mi a afectat curiozitatea și cum nimeni nu-mi poate lua plăcerea de a învăța, m-am decis să fac diverse cursuri.

Și cursurile, unul mai interesant decît celălalt, au venit spre mine parcă atrase de un magnet. Am început cu „Scrie despre tine“, care a fost doar pe jumătate ceea ce am crezut, adică un curs de scriere creativă. În același timp, a fost un curs de actorie care mi-a făcut mare plăcere. Supravegheați atent de un tînăr actor sever și exigent, am improvizat ore în șir. Acolo m-am împrietenit cu Alina, cu Carmen, cu Oana, cu Bogdan, acolo le-am cunoscut pe Smaranda și pe Delia. Din păcate, după vreo doi ani grupul s-a destrămat. Delia a plecat în India, Alina s-a mutat la Paris, iar Smaranda pe o insulă îndepărtată.

Pe urmă, într-o zi am descoperit Fundația Calea Victoriei și cursurile ei atît de interesante și de diferite, care nu intră în vacanță niciodată. La fundație am învățat despre parfumuri și despre vinuri, am urmat un curs de mozaic, altul despre poveștile care alcătuiesc 1001 de nopți sau despre femeile celebre ale României. Tot la fundație am învățat să fac săpun și cosmetice naturale, și am descoperit farmecul Bucureștiului plimbîndu-mă prin oraș împreună cu Anita Sterea, un tînăr istoric care știe totul despre orașul lui Bucur.

Atunci cînd am vrut să aprofundez anumite teme am reluat anumite cursuri. Cursul despre istoria parfumurilor de la fundație a fost completat de întîlnirile organizate de Artizanii olfactivi, datorită cărora i-am descoperit pe cei mai importanți parfumieri ai zilelor noastre, de exemplu pe Roja sau pe Annick Goudal.

Uneori am încercat să-mi depășesc limitele și, cu toate că n-am talent la desen, m-am înscris la un curs de pictură pe sticlă. Cum-necum, după cîteva ședințe, destul de puține, am reușit să fac un tablouaș de care sînt tare mîndră. Atît de mîndră încît am așezat tablouașul meu în living, lîngă tablourile profesioniștilor. Tot din categoria cursuri cam nepotrivite pentru mine au fost cîteva lecții de educație financiară. Nu m-am simțit ca peștele în apă, ba chiar am tot vrut să renunț la cursul acela complicat pentru mine, dar mi-am dat seama că am nevoie de anumite informații dintr-o zonă cu care sînt mai puțin familiarizată.

Au mai fost cîteva cursuri de scriere, evident, cele mai bune din oraș, pentru că între timp am devenit specialistă în alegerea cursurilor. Apoi am devenit academiciană și asta pentru că m-am înscris în Academia de dans pentru seniori. Toată viața mi-am dorit să dansez, dar mereu am amînat dansul pentru mai tîrziu. Și după dans am ajuns la yoga, așa că tocmai am descoperit o lume fascinantă, cu mirosuri și sunete neobișnuite.

Din fericire, mai am încă multe de învățat și sînt sigură că din meseria de elev n-am să ies la pensie niciodată. Zilele trecute, întîlnindu mă cu o prietenă, a trebuit să răspund la întrebarea aceea banală și puțin enervantă: „Ce mai faci?“ I-am răspuns că urmez curs după curs și că n-am timp să mă plictisesc. Privindu-mă zîmbind, mi-a spus cîteva cuvinte pe care nu le pot uita: ești liber doar atunci cînd faci ceea ce-ți place. Așa e. Prietena mea are dreptate. 

Monica Patriciu a absolvit Facultatea de Filologie și din 1990 a realizat emisiuni pentru Radio România.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.