Rămîne între noi

Vlad TĂUŞANCE
Publicat în Dilema Veche nr. 672 din 5-11 ianuarie 2017
Rămîne între noi jpeg

Să ai succes. Să-ți iasă. Să cîștigi. Să-ți impui, chit că pentru o secundă, voința în fața firii. Să dărîmi și să clădești. Să lași ceva în urma ta. Case, fîntîni, copii. Problema este că nu durează. Fericirea care se învață la școală este, la rece, strict o unealtă de construit CV-uri. O fragilă cîrjă socială pentru sociopați.

O Cupă Mondială este doar o halbă cu brizbizuri dacă îți lipsește peluza în valuri. Fără contul de Instagram atașat, vacanța de vis în Thailanda este doar o sumă de insolații. Decapotabila roșie te mulțumește doar la semafor, în plin trafic, înconjurat de Logan-uri albe. Sîntem fericiți în măsura în care sîntem admirați, validați, confirmați. Fericirea devine profitul care-ți iese pe seama contractului social, dividendele ascunse într-un paradis sentimental-fiscal.

Și totuși, cea mai eficientă scurtătură din viața mea către fericire au fost tablele. Am găsit Zenul în zaruri, în conversația inutilă despre fotbal, vreme și copii, cu niște oameni care nu au nici o pretenție de la tine, nici o întrebare legată de fluturașul de salariu sau triumfurile tale profesionale. Berea care face timpul să se scurgă în favoarea ta. Terasa pe care zilele sînt egale între ele, iar tu ești cel de ieri și cel de mîine, în bună măsură. Vama care s-a stricat pentru că a devenit, inevitabil, competitivă. Festivalul care aduce împreună oameni bucuroși că sînt împreună, că pot admira laolaltă succesul unor oameni pe scenă. Fericit este publicul, nu artistul din fața lui.

A doua scurtătură au fost prieteniile de la fîntîna de la Universitate, colegii de marș pentru Roșia Montană, camaraderia din spatele tastelor și din spatele pancartelor. Puterea unui scop comun, a unei destinații de a anula diferențele specifice și chiar bine-înțelesul definițiilor. Ultimii prieteni pe care mi i-am făcut, oamenii lîngă care m-am simțit om, sînt fie colegii de beci cu bași, fie colegii de cauză.

Hai să refuzăm capcana. Să ne oprim chiar aici. Hai să nu-i mai dăm capete în gură statu quo-ului. Hai să nu mai înjurăm mulțimea, căutîndu-i, mai apoi, privirea aprobatoare. Nu infernul sînt ceilalți, ci fix Raiul. Pentru că fericirea este comuniune și comunitate, ocazia de a te dizolva în grup ca într-o piscină la temperatura corpului, bucuria fără seamăn de a-i găsi pe ai tăi și de a fi primit cu brațele deschise.

România era, acum cinci ani, la coada clasamentului internațional al fericirii măsurat de Gallup International și WIN. Era, nu întîmplător, anul USL-ului, momentul în care politica săpa cu îndîrjire prăpăstii între Românii, între noi și ei, după niște alegeri prezidențiale care sfîșiaseră puternic textura societății. Mișcările de stradă care au urmat, din ce în ce mai puternice, au reușit să reinventeze nu doar activismul și speranța, ci și sentimentul de comunitate, solidaritatea, apartenența. România a urcat în ultimii ani, încet, dar sigur, în topurile internaționale. Sîntem, în medie și în sondaje, mai fericiți, pentru că sîntem mai uniți. Pentru că, logic, dar deloc intuitiv, pentru a fi bine cu noi, trebuie să fim, înainte de toate, bine cu ceilalți.

Mă înfioară furia românilor împotriva românilor din ultimul sfert de secol, încăierarea din familie care ne-a lăsat fără păduri, industrie, drumuri, școli și spitale funcționale. Am cîștigat, la schimb, cîțiva milionari care-și pun la adăpost familia de dezastrul lăsat în urmă, construind ziduri de beton și turnuri de pază din conturi bancare, care aleg, din instinct primar de apărare, străinătatea pentru educația și afacerile odraslelor. Sînt arhitecții dezastrului nostru fericiți? Cu siguranță că da, atîta vreme cît îi admirăm la TV și în paginile de cancan, cît le complimentăm obscenul și le invidiem reușitele, cît timp tolerăm gardul mental cu care se înconjoară pentru a ne ține la distanță. Lipsa noastră de interes i-ar aduce acolo unde merită, în rolul de paria, precum bogații vameși din pilde sau avarii burghezi din clasici.

Fericirea nu este eșec, dar sigur este absența succesului sau, mai degrabă, irelevanța lui cîtă vreme nu este și succesul comunității. Pentru că nu este despre tine, ci despre cei de lîngă tine, nu îți aparține, dacă nu le aparține și lor. 

Vlad Tăușance este consultant de strategie.

(articol apărut în Dilema veche nr. 649, 28 iulie 2016)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.