RSR

Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
RSR jpeg

În RSR, unica condiţie care era îngăduită harnicilor constructori ai socialismului multilateral dezvoltat era fericirea. E adevărat, o fericire radical diferită de cea hedonistă şi amorală, întîlnită în capitalism – fericirea din RSR era caldă, umanistă şi contagioasă, celebrată în poeme recitate elegant şi evocată de vocile suave ale tinerilor din corurile patriei. Era, în definitiv, prelungirea acelui soare ce îşi trimitea razele din stemă. Prin tot ce realiza, prin tot ce înfăptuia, prin tot ce proclama, RSR era însăşi efigia acestei fericiri.

Nimic accidental, nimic întîmplător în această explozie de fericire. Planificarea este, în comunism – iar cel românesc nu face excepţie – o chestiune tratată cu rigoare ştiinţifică. Totul este stabilit, în cele mai mici detalii. Chiar şi cei distraţi sau uituci nu se pot pierde în labirint. Ceea ce criticii duşmănoşi din lumea capitalului acuză a fi un simptom al absurdului este, în realitate, marca umanismului comunist. Totul este o chestiune de perspectivă. Democraţia socialistă depăşeşte, prin profunzime, simulacrul capitalist. 

Nici o fericire nu poate fi completă fără o alimentaţie ştiinţifică, eliberată de presiunea consumistă ce face ravagii în Occident. Urmaş al dacilor şi al romanilor, înzestrat cu geniul unui poet şi mîna sigură a unui inginer, românul este destinat măreţiei. El nu poate fi nici leneş şi nici supraponderal – de aici, şi grija PCR de a oferi doar caloriile necesare întăririi unui corp de atlet. Intelectul nu se poate menţine decît dacă din minte dispare această obsesie reacţionară a dezmăţului gastronomic. Magazinele alimentare din RSR se eliberează de povara artificială din capitalism, ele devin templele în care miraculosul crevete vietnamez străluceşte, anunţînd naşterea unei umanităţi sănătoase şi senine. Cît despre zvonurile puse în circulaţie de posturile de radio străine, acestea trebuie infirmate. În acest ev al alimentaţiei raţionale şi al zidirii, românii se află mai aproape ca oricînd de fericirea strămoşilor traci. O minte iute în corpuri iuţi, iată ţinta asumată de Partid, cu gîndul la viitor. 

Alimentaţie curată, fără toxine, destinată unei familii ce cultivă valorile eticii şi echităţii socialiste. Fornicaţia sexuală ce a infectat Occidentul este străină de natura apolinică a RSR. Aici, visul oricărei mame este de a deveni o Mamă-Eroină, purtătoare de copii, care să fie temelia unui viitor comunist. Iubirea castă, consumată în cadrul conjugal, iar nu rătăcirea pornografică, este idealul pe care îl poartă în inimă cei ce intră pe porţile vieţii. Surîzători şi încrezători în viitor, tinerii din RSR ştiu că, mai devreme sau mai tîrziu, fericirea va sosi şi în vieţile lor. Natalitatea nu este o povară, ci o manifestare a patriotismului însuşi – cum altfel ar putea fi în această ţară în care fiecare viaţă contează şi fiecare viaţă stă sub semnul viitorului?

De pe băncile şcolii în uzinele şi laboratoarele în care se imaginează viitorul, RSR a crescut cît alte naţiuni în veacuri, iar geniul lui Nicolae Ceauşescu este cel ce inspiră acest salt ce nu cunoaşte odihnă. Furnale după furnale se ridică, cerealele de la Fundulea se înalţă mai puternice şi mai roditoare ca oricînd. Navele RSR brăzdează oceanele, iar din fabricile României pornesc în lumea largă maşinile ce închid în ele geniul muncitorilor şi inginerilor României socialiste. Nimic nu este imposibil pentru aceste mîini agere, ce dau oţelului şi fontei puterea de a închipui minuni tehnice. Societatea socialistă multilateral dezvoltată este o uzină copleşită de sunetele cîntecelor patriotice. Fericirea se zămisleşte în vuiet de strung şi în miezul ciclopic al curajului creator. 

* * * 

A fost odată ca niciodată RSR, ţara în care fericirea avea gustul sordid de înlocuitor al Quick Cola. A fost odată ca niciodată o ţară în care tehnica avansată se sprijinea pe întunericul ce domnea, suveran, în apartamentele oamenilor muncii. A fost odată ca niciodată o ţară în care trupul femeilor fusese confiscat de stat, iar viitorul se confunda cu mira decolorată a televiziunii de stat. A fost odată ca niciodată o ţară în care oamenii muncii se încolonau, cuminţi, mestecînd seminţe, spre a porni, încărcaţi de pancarte, ca de nişte uriaşe sorcove, oprindu-se în faţa unui prezidiu dinspre care ajungeau pînă la ei imaginile mecanomorfe ale celor mai iubiţi dintre conducători. A fost odată ca niciodată un Bucureşti în care bisericile se prăbuşeau ca nişte castele atinse de bilele de fontă ale maşinilor uriaşe – în locul grădinilor şi zidurilor şi amintirilor se ridica o întindere egală cu sine, peste care lucea, implacabil, soarele din stemă, arzînd privirile celor care îşi ridicau ochii spre el. A fost odată ca niciodată o ţară ai cărei copii visau la băutura capitalistă Coca-Cola (închisă în sticle parcă făurite de nibelungi), dar care nu puteau gusta decît acreala băuturii pe care partidul o inventase, spre a le stinge setea. A fost odată ca niciodată o ţară în care iubirea de patrie avea sonoritatea cavernoasă a unui lătrat scuipat, consumat în decorul decrepit al unui studio de televiziune populat de ţărani purtînd tocuri înalte şi cîntînd din tulnice. A fost odată ca niciodată o ţară în care Gheorghe Ursu a fost bătut pînă la moarte pentru că a ţinut un jurnal, a fost odată ca niciodată o ţară în care moartea şi dragostea păreau să fie una cu pasta cenuşie măcinată de timpul încremenit. A fost odată ca niciodată o ţară în care absurdul fusese interzis, spre a se risipi în întreaga existenţă, asemeni unei licori sîngerii. 

Camera Obscura. Vis, imaginaţie şi bandă desenată,

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.