Salbele de rubiele şi copeicile pentru fructuri

Publicat în Dilema Veche nr. 710 din 28 septembrie – 4 octombrie 2017
Salbele de rubiele şi copeicile pentru fructuri jpeg

La 21 mai 1829, calpuzanii, ce speriaseră Valahia cu monedele lor false, sînt prinşi şi trimişi la grosul puşcăriei. Două lăzi cu instrumentele folosite la falsificarea monedelor sînt confiscate şi trimise ca probă către Divanul Judecătoresc. Se găseau acolo toate cele necesare unor calpuzani iscusiţi pentru transformarea metalului în monede zornăitoare. Să nu uităm că, la acea dată, ţările române se aflau sub ocupaţie rusă, guvernator fiind generalul Piotr Teodorovici Jeltuhin, cunoscut pentru duritatea cu care judeca orice pricină. Lăzile, pecetluite cu pecetea Preşedintelui Divanului, s-au păstrat doar pe perioada derulării procesului, mai apoi ele au fost abandonate sau pierdute într-un colţ de istorie neştiută. Autorii unei astfel de fărădelegi, calpuzanii, vor fi condamnaţi după legea de atunci: cu tăierea mîinilor în piaţa publică, pentru a fi pildă şi altora care se vor încumeta să facă ce făcuseră ei. Dar, pînă la ducerea la bun sfîrşit a unei astfel de porunci, avea să vină un nou guvernator, Pavel Kiseleff (1829-1834), cu vederi umaniste în aplicarea pedepselor, care va abroga prin intermediul Regulamentelor Organice atît mutilarea, cît şi tortura. Calpuzanii vor sfîrşi la ocnă, folosindu-şi mîinile şi priceperea la tăiatul sării.

Am plecat de la această întîmplare, descoperită în arhivele Departamentului Dinlăuntru, pentru a va vorbi despre diversitatea monedelor care circulau în ţările române înainte ca leul să devină monedă naţională (22 aprilie 1867). De altminteri, orice listă de preţuri sau catastif de cheltuieli îţi oferă informaţii despre tendinţele economice ale societăţii. Ughi, aspri, piaştri, taleri, bani, parale, groşi, galbeni împărăteşti, lei, olani, sfanţi, ruble, copeici, guldeni olandeji, rubiele, nesfieli, funduci, zloţi, orţi, sorocoveţi – şi lista rămîne deschisă pentru multele alte monede sau unităţi monetare care reglementau cursul pieţii în lungul veac de la România fanariotă la România modernă a domnitorului Carol I.

Unele dintre aceste monede circulă pe piaţă, altele sînt doar unităţi de referinţă. De pildă, marele vistier, bancher, negustor şi agent diplomatic Ioan Hagi Moscu face o curioasă tranzacţie în anul 1815: la 17 februarie, Ioan Hagi Moscu vinde domniţei Ralu Caragea moşia de la Conţeşti, din judeţul Dîmboviţa, cu case boiereşti de piatră, curte de zid, grajd, biserică de lemn, moară, cîrciumi pentru suma de 115.000 de taleri. Cîteva luni mai tîrziu, la 1 august 1815, domniţa Ralu Caragea îi revinde aceeaşi moşie Conţeşti, din judeţul Dîmboviţa, dar cu 162.500 de groşi. În cursul celor cîteva luni, moşia a căpătat doar cîteva privilegii domneşti şi a fost convertită din taleri în groşi. Doar un bun specialist în valoarea monedelor poate spune în favoarea cui va fi fost această tranzacţie, dincolo de serviciul (sau plata pentru dregătoria de vistier?) făcut de Hagi Moscu lui Ioan vodă Caragea.

„«Neică Tachi, dacă vrei să te însori să mă iei pă mini. Vrei?» Eu am zis că nu sîntu de însurat. Am 17 ani, n-amu nici 17 lei. «Eu aş avea zestri.» Am scos o nesfină cari avia 2 lei şi un ortu. Am dat o Păunicăi şi Păunica bulgarcei. Am zis să mi aducă un zlotu. Păunica mi-au cerut şi pă ailaltă. Mi-au zis că ari o salbă cu rubieli nesfieli şi funduci şi «ţi le dau eu».“ Dimitri Merişescu, fiu de negustor din Colentina, descrie dialogul lui cu o tînără bulgăroaică din Olteniţa. În cîteva rînduri, tînărul introduce nu mai puţin de şase unităţi monetare, multe dintre ele turceşti (nesfiele, rubiele, funduci), vorbind, aşadar, despre apartenenţa ţărilor române la Imperiul Otoman. Dar mai spune ceva acest fragment din memoriile lui Dimitri: salba cu rubiele a Păunei. Salba este o „bijuterie“ obligatorie pentru orice fată, regăsită cu precădere în foile de zestre. Păuna se laudă cu salba ei făcută din rubiele; rubia (tc. rubya) este o monedă de aur turcească ce circulă la 1814, data acestei amintiri. Dar prin lăzile de zestre sau la gîtul fetelor de măritat se agaţă salbe de galbeni împărăteşti, salbe de guldeni olandezi, salbe de zloţi şi ughi ungureşti. Formată din 12 piese de aur (sau alte monede străine, dar din aur), salba se poartă fie la gît, fie în jurul capului, după expresia „12 taleri de pus pe cap“. Cînd monedele sînt mai micuţe, ele se tranformă în harhal şi se agaţă de picior, urmînd moda orientală, după cum sînt vremurile. Şi dacă sînteţi curioşi, priviţi la portretul minunat al Mariţicăi Bibescu şi la salbele opulente care-i pun în valoare frumuseţea. În portretul realizat de Carol Popp de Szathmári, istoricii pot găsi mai multe informaţii economice decît în orice altă analiză financiară.

Cu Mariţica Bibescu şi Carol Popp de Szathmári sîntem în preajma revoluţiei de la 1848; turcii cu rubielele şi nesfielele se cam pierduseră pe drumul Regulamentelor Organice şi al puternicei influenţe ruseşti. E drept că prin intermediul acestor Regulamente Organice se încearcă limitarea diversităţii monetare, în condiţiile în care statul nu are încă dreptul de a bate monedă proprie. Cum se reflectă această limitare în practică? Haideţi să privim într-o altă sursă din epocă: catastihul de cheltuieli al casei Oteteleşanu. Ţinut de Safta Oteteleşanu (născută Cîmpineanu), soţia lui Iancu, preşedinte al Sfatului Obştesc şi vornic al oraşului Bucureşti, catastihul notează cheltuielile zilnice, din anii 1848-1851, de la plata slugilor din casă la milele şi pomenile făcute la biserică, pînă la cheltuielile mărunte necesare preparării hranei. Dacă o „pîine pentru cîine“ costă 2 parale, o „cocardă“ (necesară participării la revoluţie) se ridică la un leu, o sticlă de rachiu ajunge la 20 sfanţih, iar sticla de vutcă se preţuieşte la 20 lei şi 10 sfanţih. Săracilor li se împart parale şi lei, în funcţie de raportul lor cu stăpîna, cunoscuţi sau necunoscuţi, aleşi la voia întîmplării sau deja ştiuţi, clienţi mai vechi ai casei: „vineri, 12 august 1849: la un sărac prin Costachi – 2 lei şi 12 parale“; „sîmbătă, 13 august 1849: la un sărac din porunca dumniavostră – 4 lei şi 20 de parale“; „marţi, 16 august 1849: la un sărac – 14 parale“. Chiar şi cunoscutul arhitect Xavier Villacross este plătit în lei.

Cu două decenii mai devreme, Teodor Vîrnav fura de prin jiletca dascălului parale turceşti şi copeici mărunte pe care le cheltuia pe „fructuri“ şi simiţi. La mijloc de secol al XIX lea copeicile, sorocoveţii şi funducii aparţin trecutului, iar leul şi paralele încep să scrie istorie… 

Constanța Vintilă-Ghițulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească, 1750-1860, Humanitas, 2015.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.