Sfîrșit(ul)

Gabriela Paula FLOREA
Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Sfîrșit(ul) jpeg

Fie că vine scris la sfîrșitul unui basm, fie că este nerostit la sfîr-și-tul unei vieți, sfîrșitul poate fi greu de înțeles. De cele mai multe ori, pentru ca ceva să înceapă, altceva trebuie să se sfîrșească.

După o viață protejată într-un mediu închis, lipsit de vreun contact direct cu pericolul din lumea exterioară, aproape ca într-un glob de sticlă, un făt își poate trăi propria naștere ca pe un sfîrșit. Atunci, întregul său univers se năruie. După ce a fost îmbrățișat de pîntecul mamei timp de mai bine de două sute de zile, dintr-odată, pămîntul pe care el se afla pînă atunci începe să îi zboare de sub picioare. Ca într-un cutremur, pereții casei primitoare și călduroase în care locuia de atîta timp încep să îl apese, să îl preseze ca într-o menghină. Simte că nu mai este binevenit, pînă cînd este împins afară. Pentru el, „afară“ înseamnă abisul din craterul ce se întrezărește printr-o luminiță, o luminiță ca aceea de la capătul tunelului, poate. Pentru cei din afară, cutremurul pe care îl trăiește viitorul nou-născut, pînă atunci doar un făt, nu este altceva decît o serie de contracții uterine, iar luminița de la capătul tunelului nu este altceva decît lumina dată de neonul din sala de operații unde se nasc copii zi de zi, ori lumina zilei atunci cînd lucrurile se întîmplă mai repede decît s ar fi așteptat părinții. Pentru el, aceasta este definiția Sfîrșitului. Pentru părinți, este o ultimă etapă prin care, la sfîrșitul ei, vor putea atinge materializarea iubirii dintre ei, miracolul vieții. Același eveniment cu perspective în antiteză.

De-a lungul timpului, trecem prin multe sfîrșituri și poate prin tot atîtea începuturi: sfîrșitul vieții intrauterine – începutul trezirii la lumea exterioară căminului matern, sfîrșitul copilăriei – începutul adolescenței, sfîrșitul adolescenței – începutul maturității și sfîrșitul maturității – începutul sfîr-șitului vieții. Ce se întîmplă cu un făt știm, sfîrșitul lui înseamnă începutul nou-năs-cutului, dar ce se întîmplă cu un om atunci cînd se stinge pe patul de spital nu știm.

În cultura orientală, Sfîrșitul este înțeles ca o transformare – întunericul în lumină, ziua în noapte, frigul în căldură etc. Dar care ar fi momentul în care unul se sfîrșește pentru ca opusul său să înceapă? În medicină, această graniță este atinsă, poate, de chirurg, în momentul în care ține în mînă inima sănătoasă preluată de la un om care a sfîrșit într-un accident, pentru a o transplanta la un altul cu o malformație cardiacă ce îi amenință viața. Altfel, în ochii altor medici care nu doar tratează boli, ci sînt și sprijin pentru pacientul cu boală cronică în etapa finală a vieții, sfîrșitul înseamnă deces.

Dacă pornim de la premisa că un om trăiește atîta vreme cît va fi gîndit de către cel puțin o persoană, atunci nu doar Arhimede, Platon, Alighieri, Curie, Hemingway, Quine sau alții continuă să existe în cîmpul conștiinței colective chiar și după dispariția lor fizică, ci și străbunicul colegului care a murit pe front în cel de-al Doilea Război Mondial. În ciuda faptului că, cel mai probabil, Aristotel sau chiar Dumnezeu nu vor cunoaște vreodată Sfîrșitul în acest sens, străbunicul, cel mai probabil, va lua sfîrșit într una din următoarele generații pentru că nu va mai fi cine să îl gîndească.

Chiar dacă unele amintiri din copilărie ne vin spontan în minte, pe altele le căutăm în mod voit pentru a le retrăi. Le reproducem pentru a trăi din nou bucuria, genuin și inocent ca atunci, astfel încît să spunem că sîntem din nou copii. Dacă este vorba despre momente neplăcute, se instalează amnezia pentru a le reprima conștient sau inconștient. Poziționați în rolul de adult, considerăm că acele evenimente s-au întîmplat de mult, drept urmare, au luat sfîrșit.

Fie că este vorba de o transformare, de o schimbare a stării de fapt la un moment dat sau de dispariția unei persoane din cîmpul conștiinței colective, de o amnezie, voluntară sau nu, ori de marcarea finalului unei povești, semnificația Sfîrșitului rezidă în ochii celui care îl privește. 

Gabriela Paula Florea este medic generalist, specialist în terapie CranioSacrală și Eliberare SomatoEmoțională.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.