Toate sînt relative

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Toate sînt relative jpeg

Vorba americanului, „Two things are certain în life: death and taxes“. Nu ştiu taxele cum sînt, căci prea variază şi ele în ultima vreme, dar cu siguranţă moartea e relativă. Nu că nu va să vină, nu, asta e cert, ci că e relativă ca moarte, ca sfîrşit al vieţii, teza textului de faţă fiind exact aceasta – că sfîrşitul este întotdeauna relativ. El e relativ la un anumit sistem de referinţă şi astfel e relativ ca sfîrşit.

Revenind la moarte, la implacabila moarte, pentru creştini cel puţin, dar nu numai, ea nu este decît un alt început, e o trecere la viaţa veşnică. După cum, paradoxal, şi naşterea noastră nu e şi ea decît un alt sfîrşit: sfîrşitul vieţii intrauterine. Generalizînd, orice sfîrşit nu e decît un alt început şi invers. Asta pentru că totul se transformă… Vorba cîntecului lui Mărgineanu: „Nu mai plînge, Jeane, / Plînsul e de formă, / Jeana nu e moartă, / Jeana se transformă“.

Ştim că frumuseţea (un alt lucru sigur, dar relativ) nu e obiectivă, e relativă la privitor, rezidă de fapt în ochiul privitorului. Tot aşa e şi cu sfîrşitul, ține de noi, el rezidă în mintea noastră. De exemplu, una dintre cele mai traumatice experienţe umane (cotată ca a doua după pierderea copilului) este divorţul. El e un sfîrşit, e sfîrşitul căsătoriei. Dar căsătoria e o convenţie socială, deci ceva relativ. Fiind sfîrşitul a ceva relativ, şi divorţul e relativ la rîndul lui. El marchează încetarea unor relaţii sociale cu persoana în cauză. Dar relaţiile se nasc, pier şi uneori dormitează. Astfel se ajunge, de exemplu, ca acelaşi cuplu să divorţeze şi să se recăsătorească de mai multe ori. Vorba celor de la Celelalte Cuvinte: „Un sfîrşit e un început“… Sigur, pentru unii e chiar sfîrşitul şi chiar nu mai pot trece peste acest lucru. Asta pentru că acest sfîrşit e perceput ca sfîrşit în mintea persoanei respective şi nu poate trece dincolo, nu poate vedea şi nici măcar încerca să vadă că există viaţă şi după acest sfîrşit. Sigur, e un eşec, dar dacă învăţăm ceva din el poate să fie baza unei relaţii viitoare mult mai stabile şi mai împlinite.

Deci moartea individului e relativă, divorţul e relativ, dar poate toate aceste lucruri se întîmplă doar la nivelul subiectivităţii personale, dar la nivelul obiectivităţii transindividuale poate lucrurile stau altfel. E oare Universul, şi el, tot ceva relativ? Cumva da, căci nu ştim dacă e singurul, nu ştim dacă a avut un singur început (Big Bang) sau dacă nu cumva sîntem într-un şir de cicluri infinite de astfel de explozii şi implozii. Nu există nimic cert în acest sens, şi sfîrşitul Universului e incert. Nu ştim cînd va veni, dacă va veni şi sub ce formă. Nu ştim dacă, vorba lui Leibniz, nu sîntem decît un univers într-o infinitate de alte universuri. Nu ştim nimic cert, în definitiv, în acest sens. Incertitudinea aceasta ne omoară, dar – bucurie! – şi moartea e (slavă Domnului) relativă, deci mai e o meta-șansă, poate că nu ne omoară de tot, să ne mai lase să ne mai gîndim la nesfîrşit la sfîrşit, la sfîrşitul nostru, al lumii noastre, al galaxiei noastre…

Aceasta îmi pare şi marea provocare a ultimului secol: relativizarea noţiunilor-cheie din viaţă şi cunoaşterea noastră: Adevărul, Spaţiul, Timpul, Moartea, Frumuseţea, Binele etc. Toate sînt relative, toate ţin de un sistem de cunoştinţe şi valori. Mai nou avem noi provocări pentru alte concepte grele: Familia, Genul, Cetăţenia etc. Redefinim familia, introducem în paşaport, pe lîngă masculin şi feminin, şi alte categorii, dăm cetăţenie unui robot etc. În ce priveşte căsătoria, că tot e la modă acum redefinirea ei, trebuie să facem faţă la tot felul de provocări sociale, care mai de care mai năstruşnice şi amuzante: un italian s-a căsătorit cu el însuşi, o americană cu cîinele ei, după cum alţii au avut parte de căsătorii mai monumentale: cu Turnul Eiffel sau cu Zidul Berlinului. Alţii cu perna, cu o păpuşă gonflabilă sau cu o urnă. Închipuiţi-vă ce înseamnă divorţul în acest caz, care este sfîrşitul acestor „căsătorii“, cum poate răspunde „partenerul“ la cererea de divorț. Vai, nici sfîrşitul nu mai este ce a fost: ceva clar, implacabil şi absolut. 

Sorin Costreie este prorector al Universității din București și conferențiar la Facultatea de Filozofie.

Foto: Ian Sane, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.