Tu al cui eşti? Al lui ...ian

Oana-Valentina SUCIU
Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
Tu al cui eşti? Al lui    ian jpeg

Ce relevanță poate avea o comunitate care numără, oficial, mai puțin de 1500 de suflete? Să zicem, 5000 cu cei care se află în evidența Bisericii Apostolice Armene sau a celei Catolice Armene? Asta probabil cu tot cu cele aproximativ 100 de familii de armeni din fosta Armenie sovietică, sau din țări precum Liban, Siria, Turcia, stabiliți în România în ultimele decenii. Și totuși, sînt puține orașe și tîrguri pe teritoriul țării care să nu aibă o uliță armenească, de la Suceava la Tulcea, la Constanța și ajungînd la București, unde Armeneasca este unul dintre principalele repere urbane. 

Sînt urmele fostelor „mahalale“ armenești, cartiere cel mai adesea organizate în jurul unei biserici care dă contur geografiei comunității respective, marcînd spațiul și conferindu-i un sens practic, dar și simbolic. Lîngă care, de cele mai multe ori, există și clădirea în care, în urmă cu un secol și mai bine, funcționa și o școală sau redacția unui ziar. În care învățau cei ajunși de pe meleagurile dintre Marea Neagră și Marea Caspică, sau din Polonia sau Constantinopole. Ele s-au format în urma unor valuri succesive de migrație, dînd naștere la patru mari categorii: 1) cea a familiilor de comercianți și meșteșugari veniți în Moldova în secolele XII-XIV, în Muntenia în secolele XIV-XV și în Dobrogea în secolul XVI – de aici se trag cele mai vechi familii armenești din România, care au dat ulterior o boierime rurală și o intelectualitate urbană care și-au pus amprenta pe dezvoltarea țării care le-a primit; 2) familiile care au emigrat din Moldova în Transilvania în secolul al XVII-lea și care au creat așezări precum Dumbrăveni (Elisabetopolis) sau Gherla (Armenopolis – orașul armenilor și la propriu, și la figurat, prima așezare planificată urbanistic de la începutul ei), Frumoasa sau Gheorghieni; 3) urmașii supraviețuitorilor Genocidului Armean din 1915 din Imperiul Otoman – iar faptul că România a fost unul dintre primele state care și-au deschis granițele orfanilor armeni este menționat și în ziua de azi, cu prilejul comemorării anuale a tragicului eveniment, în urma căruia au pierit 1.500.000 de oameni și care a generat una dintre cele mai mari diaspore din lume, dincolo de cea evreiască; 4) migranții de dată recentă, menționați deja, și care, deși puțini numeric, au adus cu ei ceva din spiritul armenesc, în special în rîndurile celor mai tineri.

Ce îi face pe toți acești oameni, aparent atît de de diferiți, armeni? Ce le conferă această identitate, încă pregnantă? Limba? Unii nu o vorbesc deloc sau au cunoștințe sumare de armeană occidentală (care diferă de cea vorbită în Armenia contemporană). Religia? Botezul în religia armeană, fie ea apostolică sau catolică, conferă, într-adevăr, o socializare de tip confesional, care conduce la acceptarea de către comunitate, fiind piatra de hotar identitară. Explicabil, în condițiile în care Armenia este primul stat creștin din lume, din 301 A.D. Cultura și civilizația armeană? Nu întîmplător școlile armenești sînt amplasate în vecinătatea bisericii. Iar un eveniment cultural-urban ca Festivalul „Strada Armenească“ din București confirmă și el această simbioză. Dar liantul între toate acestea este dat de simbolul narativ al comunităților armenești din întreaga lume – genocidul. Fie că este vorba despre descendenți ai supraviețitorilor sau despre cei care au aflat despre aceste tragice evenimente din conversațiile șoptite ale bunicilor și străbunicilor, din cărți, din filme sau din muzică, genocidul este, de fapt, problema majoră a comunității armenești din România. Și de oriunde din lume. Ar fi inutil pentru oricine să încerce să înțeleagă memoria colectivă armenească fără a plasa trauma din 1915 în chiar mijlocul identității acestui popor. Să nu uităm că, în ciuda faptului că numărul armenilor din România este invers proporțional cu poziția bună pe care au în sfera minorităților și cu deschiderea arătată de-a lungul secolului XX, statul român încă se ferește de folosirea cuvîntului care începe cu „G“. Discuțiile despre patrimoniul material și cultural al celor care au creat tradiție pe meleaguri românești, exact din loialitate față de țara care i-a găzduit și încă se mîndrește cu ei, își pierd din greutate, iar atîta timp cît Genocidul nu este recunoscut de urmașii celor care l-au pus la cale sau de țara-gazdă va exista, întotdeauna, și o anumită tristețe.

Trecutul ocupă un rol central în conștiința de sine a armenilor și în unitatea acestora în ultimele decenii. Cea mai mare provocare la adresa armenilor este de a face pace între trecuturile și amintirile aflate în competiție astfel încît să se poată concentra și pe viitor. Sau, după cum se întreabă la Radio Erevan: „Este posibil să prevedem viitorul?“ La care Radio Erevan răspunde: „Da, nici o problemă. Problema noastră este cu trecutul, că se tot schimbă!“ 

Oana-Valentina Suciu este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti.

Foto: flickr, Biserica Armenească, Bucureşti

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.