Acolo șezum și citirăm

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Acolo șezum și citirăm jpeg

Cărți lîngă duș, asta e ceva care te crispează, ca ideea unui acvariu care cade pe ciment. Totuși, pe un perete aflat chiar lîngă intrarea la duș se aflau cîteva rafturi cu cărți pe care a durat aproape o săptămînă să le observ. Nu cred că era din cauza locului nepotrivit, și nici pentru că mă întorceam la institutul de pe Salah ed-Din acoperit de praf portocaliu – fiecare șantier cu vopselele lui. Orice om își aranjează cumva cărțile în rafturi, pe teme, pe mărime, pe edituri sau chiar, asta am descoperit abia recent, pe culori (decadența supremă ar fi să le aranjezi după miros). Iar lîngă duș era doar un talmeș-balmeș de cărți, ca ghiveciul de care nu se mai sătura Cuțitarul lui Eugène Sue din Misterele Parisului.

Am văzut pe mai multe șantiere acest tip de bibliotecă aluvionară, care se adună fără plan în urma participanților de tot felul la săpăturile din ultimii, de la caz la caz, zece sau o sută de ani. Cărți abandonate pentru că nu mai e loc în bagaje după ce ai cumpărat suveniruri care mai de care mai dulci și mai onorabile. Sau pentru că au fost luate în ultima clipă din aeroport, citite într-o doară și acum sînt „consumate“. Printre ele sînt și cărți părăsite tocmai pentru că au fost iubite (tot Misterele Parisului), adică de care voluntarii și specialiștii de acum n au vrut deloc să scape, ci au considerat că merită să le dăruiască celor care vor veni la anul. Îmi pare rău că n-am făcut inventarul unor asemenea biblioteci fără stăpîn. Ar fi putut fi analizate sociologic, pentru că în spatele lor se află nu un gust unic, ci capriciile unui grup.

Oricum, în dimensiunea func­țională a bibliotecii de șantier intră pe de-o parte ghidurile turistice, pe de alta dicționarele și gramaticile limbii locului. De ghiduri am profitat foarte puțin, de gramatici însă din plin. Eram obligat s-o fac ca să pot să le spun muncitorilor ce avem de făcut, dar și pentru satisfacția ocazională de a-i spune, cu o umilință arogantă, cîte unui american că am învățat turcă după manuale nemțești. Cu nemții, asta evident nu avea același impact, așa că trebuia să am grijă să pot scoate oricînd pe masă dicționarul meu francez-turc, luat de la un buchinist din Grozăvești. (Era un dicționar de dinainte de Primul Război Mondial, cînd turca modernă bîjbîia încă după echivalente pentru tot felul de idei franțuzești, de la introspecție la chitanță, echivalente care însă au lăsat de mult loc altora. Așa că era ca și cum aș fi vorbit din legiuirea Caragea pe stadion.) Mie, ca român, mi-era imposibil să înțeleg de ce ai lăsa în urmă dicționarul și ghidul turistic folosite în timpul unei călătorii. Prin comparație, a le duce acasă și a le înrăma mi s-ar fi părut mult mai scuzabil.

Apoi, literatură. Majoritatea autorilor nu-mi spuneau mai nimic, o lecție pentru toți cei care își fac iluzii că au o idee despre literatura universală. Alegeam cîteva cărți și le țineam cîteva zile în cameră, apoi luam altele. De obicei nu apucam să citesc nimic din ele, doar aruncam din cînd în cînd o privire la cotoarele lor, ca la garanția vieții normale de mai tîrziu, lente și mai ales lipsite de ambiție. Din rafturile de lîngă duș am reușit să pun deoparte pînă la urmă David ­Lodge, Thérapie, și Jules Verne, Die Reise nu mai știu cum. În Turcia transportasem în biroul meu din depozit, unde lucram după ce veneam de pe săpătură, V a lui Pynchon și o carte jerpelită de călătorii prin Orient a lui Mark Twain. Într-o seară am găsit în cea din urmă un scurt pasaj despre Troia: „A city that perished when the world was young. The poor Trojans are all ­dead now“. Nu se mai face umor ca pe vremuri… În biblioteca (oficială de data asta) a institutului din Ierusalim, scoțînd odată dintr un raft o monografie despre fortificațiile din Assur, a ieșit la iveală tocmai coperta cărții lui Twain, într-o ediție identică. Nu m am putut abține și am răsfoit-o din nou, și evident că acum ce mi-a sărit în ochi a fost un capitol despre Ierusalim și împrejurimi. Twain se prefăcea aici că nu înțelege de ce ghizii îi arătau din fiecare obiectiv cîte trei locații autentice, inclusiv din categoria, pentru mine bizară pînă azi, „fîntîna lui Lazăr“.

O singură dată am avut un fel de conflict legat de o carte din biblioteca de șantier, tot în Turcia. Cartea era The Dying Animal a lui Philip Roth, într-o ediție foarte subțire, dar și într-un format foarte mic. Celălalt arheolog m-a lăsat să iau eu primul acest obiect – prețios în pustietate – , zicînd că îi place atît de mult Roth încît îi place și așteptarea de a-l citi. Am mai citit pe șantiere cîteva din poveștile lui Pu Songling din colecția „Biblioteca pentru toți“ (fără concurență din partea nimănui) și cîteva pagini din Ve Hipopotamlar Tanklarinda Haşlandilar scrisă de Kerouac cu Burroughs. Poți citi orice, fără vinovăție, cu scuza că n ai avut de ales. Ba poți să ai și tupeul să recitești Eugène Sue, în ilegalitate cum ar veni, ca apoi să pui cartea la loc pufnind superior și întrebîndu-te cine cară o ediție enormă din Misterele Parisului pe șantier.

Biblioteca de șantier e, în com­parație cu biblioteca personală, cum e gara, un non-loc, în com­parație cu fotoliul în care îți bei liniștit cafeaua dimineața. Dar oricît de întîmplător sînt adunate cărțile, cine zice că nu găsește nimic interesant printre ele nu are de fapt chef de citit. Iar lucrul cel mai interesant, judecînd după cărțile descoperite în spațiile locuite cîndva de ei, e că arheologii sînt totuși relativ normali la cap. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.