În căutarea drumului

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
În căutarea drumului jpeg

Localnicii păreau puși în dificultate de întrebările noastre. Ce știau ei nu prea coincidea cu ce aflaserăm noi de pe Internet. Dădeau din umeri și ne sfătuiau să umblăm mai bine pe căile știute, bătute, să nu ne aventurăm prin alte părți. Se uitau la mașină cu neîncredere, ceea ce mă scotea din sărite. Mă linișteam gîndindu-mă că nu aveau ei cum să-și dea seama ce poate ea. Unii vorbeau de marile ploi de la începutul verii care au rupt multe drumuri. Nimic nu mai era sigur. Oricum, indivizii nu păreau ageamii.

Căutarea unui drum poate avea uneori tangențe metafizice sau stranii corespondențe interioare. Apare cîteodată senzația că locurile pe care încerci să le găsești nici nu există în realitate, că e poate ceva ce doar ai visat. Pe lîngă drumurile luminate, diurne, clare, obișnuite, pe care le faci adesea fără probleme, se ivesc uneori și niște cărări mai obscure, lunare, de a căror existență fizică nu ești foarte sigur. Căi ale subconștientului, ar zice probabil psihologii. Cînd eram copil am auzit așa o poveste despre traseul de pe Valea Horoabelor din Bucegi. Un drum pe care ai mei au pornit în tinerețe, dar pe care s-au trezit cu o stîncă în cale, un obstacol ce părea de netrecut. S-au întors din drum fără să afle vreodată dacă pe acolo era traseul, dacă ar fi trebuit, adică, să treacă de bolovanul acela cumva, ori dacă poteca era prin altă parte și ei o pierduseră.

Drumul pe care-l căutam noi nu era însă în Bucegi, adică în acei munți bătuți, turistici (comerciali, am putea zice), prin care mi-am petrecut o mulțime de week-end-uri și vacanțe atît vara, cît și iarna. Nu, de data asta drumul nostru era în masivul pleșuv de pe cealaltă parte a Văii Prahovei, în neumblații și singuraticii munți ai Baiului. Cu alte cuvinte, în acei munți sortiți să fie întotdeauna peisajul de vizavi. Nu m-am simțit niciodată motivat să bat munții ăia cu piciorul, dar aflasem mai demult că pe culmile lor domoale și pustii se poate ajunge și cu o mașină de teren. Și că, de acolo, panorama Bucegilor e splendidă. Era locul de unde Bucegii noștri trebuiau, în fine, să devină ei munții de vizavi. Ca o călătorie într-o oglindă.

Nu aveam motive de teamă cu mașina. La urma urmelor, era vorba de un drum, oricît de prost, nu era chiar off-road: Transbaiul, cum i se zice astăzi, acea cale înaltă de trecere dinspre Valea Prahovei către Valea Doftanei și pe care neclaritățile accesului o fac să pară ceva de-a dreptul legendar. Cum spuneam, parcă n-ar fi foarte sigur că există. Cică, la un moment dat, autoritățile din zonă ar fi plănuit să-l asfalteze, o poveste care pare să fie la rîndul ei un fel de legendă-speranță, cum sînt multe prin partea locului. La fel ca eternele comori îngropate pe nu se știe unde.

Fiindcă am pornit destul de tîrziu, ne-am gîndit să atacăm drumul dinspre Azuga pentru a ne întoarce seara pe partea Doftanei, ca să nu prindem ambuteiajul de pe Valea Prahovei. În poveștile de pe Internet scria că unul din capete e la Azuga, undeva pe din dosul pîrtiilor de schi pe care le cunoșteam bine. Am încercat vreo două drumuri forestiere care corespundeau descrierii și care s-au înfundat. Ne-am convins încă o dată că România e țara drumurilor înfundate (sau desfundate), dar în același timp deveneam din ce în ce mai sceptici cu privire la realitatea Transbaiului cel mult lăudat pe Internet. Țara oglinzii. Un al treilea posibil drum s-a transformat curînd în ceva de-a dreptul infernal și ne-am dat seama că nu putea fi pe acolo. Locurile erau relativ cunoscute, dar în același timp ceva ne scăpa. Telefoanele cu hărți și GPS-uri nu ne erau de nici un folos. Drumul de pe vale ducea la Săcele pe la Rențea, o cabană de care iarăși am auzit de mic copil, dar unde n-am ajuns niciodată. Nici acel drum însă, ne spuneau localnicii pe care-i întîlneam, nu era prea sigur. Putea să fie pusă pe undeva o barieră. După ce am pierdut ore bune căutînd, ne am hotărît să ne întoarcem. Pe DN1 era deja mare aglomerație. Știam de o altă intrare posibilă pe Transbai prin Poiana Zamora. Se făcea tîrziu și stăteam bară la bară. Cu prima ocazie, am cotit-o spre Zamora. Ne-am uitat atenți pe hărțile de satelit și am dibuit intrarea. La capătul unei străduțe era un drum șerpuit prin pădure, într-o direcție aparent deviată. Am ieșit cu timiditate de pe asfalt și am înaintat pe drumul forestier. Nu foarte convinși la început, trecînd peste șleauri și pîrîiașe, urcînd uneori din greu, folosind chiar și reductorul, am perseverat pînă cînd, încetul cu încetul, din nu știu ce motive, nu ne-am mai îndoit deloc că sîntem pe calea cea bună. Dar se lăsa deja întunericul. Drumul devenea unul lunar, cum ziceam. Nu ne lăsase, parcă, să l găsim în plină zi. Ora aceea a amurgului ne conferea o senzație ciudată, ca un fel de trecere. După un timp am ieșit la golul alpin. În sfîrșit! Am trecut pe lîngă o stînă părăsită. Culmea Baiului înierbată se înălța tentantă și spectaculoasă în față. Înapoi erau Bucegii, masivi și parcă amenințători, luminați crepuscular din spate de ultimele raze de soare. Nu ne venea să ne mai aventurăm pînă la capăt, adică să traversăm creasta spre Secărie. Nu vrei să faci așa un drum noaptea. Ne-am întors la șoseaua asfaltată, satisfăcuți că-l găsiserăm totuși. Transbaiul exista. Ca un vis. Frumos și sălbatic.

Prin dreptul Ploieștiului, în întunericul mașinii, cineva a întrebat dacă o să mai mergem vreodată pe acolo.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.