Jandarmeriada

Publicat în Dilema Veche nr. 756 din 16-22 august 2018
Jandarmeriada jpeg

articolul de mai jos urmează să apară în ediţia nr. 756 de joi, 16 august 2018

Asemănările dintre evenimentele din anii ’90 care au rămas în istorie sub numele de mineriade și ceea ce s-a întîmplat la protestul de vineri, 10 august 2018, au fost deja mult vehiculate. Nu doar că unele imagini seamănă teribil cu filmările făcute în iunie 1990, dar și reacțiile Puterii sînt izbitor de asemănătoare. E interesant cum același partid aflat la putere și atunci, și astăzi (chiar dacă sub alt nume), a revenit parcă de unde a plecat, ca și cum n ar fi trecut peste el 28 de ani. „Golanii din piață“, „lovitura de stat“, „destabilizarea ordinii publice“ sînt formule de care se pare că sîntem sortiți să nu scăpăm. N ar fi mare surpriză dacă ar apărea și dovezi privind organizarea unei provocări în Piața Victoriei, așa cum, la un moment dat, în cazul Pieței Universității au apărut acele înregistrări audio prin care șeful Poliției – generalul Corneliu Diamandescu – îi comunica ministrului de Interne Mihai Chițac: „Vă rog să-l informaţi pe domnul preşedinte. Ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea. Rog să informaţi.“ Președintele era Ion Iliescu iar incendierea propriilor autobuze proba faptul că totul fusese pus la cale chiar de către forțele de ordine pentru a justifica reprimarea ulterioară a manifestanților.

În iunie 1990, Jandarmeria nu exista. Desființată de regimul comunist, instituția s-a reînființat în decembrie 1990. Am auzit comentatori spunînd că, prin ordinele date vineri, șefii acestei instituții au reușit să păteze uniforma unei arme care își cîștigase respectul prin intervențiile sale anterioare și prin prezența în teatre de operațiuni străine. Vom vorbi și de ordinele date vineri, dar mai întîi ar trebui poate să amintim că, din păcate, această uniformă a fost pătată cam frecvent de la reînființarea ei. Uneori au fost de vină șefii, alteori subordonații. Şi treaba asta s a repetat sub guverne diferite.

O istorie nu prea glorioasă

Prima întîmplare a fost la mineriada din septembrie 1991, cînd șeful dispozitivului de jandarmi care apăra Parlamentul, un ofițer pe nume Gheorghe Lupu, a dat ordin oamenilor săi să se dea la o parte, lăsîndu-i pe minerii conduși de Miron Cozma să ocupe clădirea Parlamentului din Dealul Mitropoliei. Numai intervenția salutară a lui Ion Rațiu, care le-a spus ferm și curajos că n-au ce căuta acolo, a salvat lucrurile. Urmarea acelei mineriade a fost, cum știm, căderea Guvernului Roman.

Opt ani mai tîrziu, jandarmii se făceau de rîs în celebra bătălie de la Costești, învinși și mulți chiar luați ostatici de minerii conduși de același Miron Cozma. Culmea, și jandarmii erau conduși de același ofițer Lupu, devenit între timp general. Jandarmii nu au folosit atunci nici măcar tunurile cu apă, șefii lor invocînd convenții internaționale. Poate că o bătălie pierdută nu-ți dezonorează neapărat uniforma. Dar generalul jandarmilor a fost cercetat ulterior pentru neglijenţă în serviciu, pentru că şi a abandonat hainele militare şi propriii soldaţi. Însuşi președintele țării avea să afirme ulterior că interese oculte au făcut ca Justiţia să nu ajungă la o soluţie firească în cazul lui. Situația a fost salvată în acele zile, cum poate unii își mai amintesc, de premierul Radu Vasile la întîlnirea cu liderii minerilor de la mănăstirea Cozia, premierul avînd însă „argumentul“ tancurilor scoase din cazărmi, la ordinul președintelui Constantinescu. În urma eșecului operațiunii de atunci a Jandarmeriei, ministrul de Interne Gavril Dejeu și-a dat demisia. În orice caz, se vede cum în istoria recentă, ca o ironie a sorții, mai apar legături între jandarmi și mineriade.

Dacă e să ne uităm și la evenimente mai recente, descoperim cazul omorîrii a doi protestatari albanezi din Kosovo, în 2007, cu gloanțe de cauciuc trase direct în cap dinspre detașamentul de jandarmi români care se aflau acolo sub mandat ONU de menținere a păcii. Ancheta oficială a ONU a stabilit vinovăția celor din contingentul românesc fără însă a putea depista persoanele respective. Contingentul a fost retras în țară înainte de finalizarea anchetei.

La manifestațiile din 2012, pro-Raed Arafat, care au degenerat în violențe, jandarmii și-au făcut în general datoria. Dar și atunci au fost violențe nejustificate și bine mi-aduc aminte că atitudinea lor a fost mai degrabă agresivă decît protectivă la adresa tuturor celor care se aflau pe străzi în acele momente. Cetățean pașnic fiind, nu te simțeai deloc în siguranță în apropierea lor.

Ce am văzut cu ochii mei

În fine, ajungem la momentul de vineri, 10 august 2018. În acea seară am străbătut în lung și-n lat toate zonele Pieței Victoriei. N-am de făcut vreo mărturie teribilă de acolo, ci doar niște simple observații. M-am apropiat rareori de cordonul de jandarmi, unde pluteau gaze lacrimogene. Pot spune că am văzut un incident dubios la un moment dat, în care un individ a izbit de caldarîm niște plăci de asfalt sau niște dale, în ideea de a le rupe în bucăți mai mici. Era cam pe unde se intersectează bulevardele Iancu de Hunedoara și Lascăr Catargiu. Lumea a început să strige la el, dîndu-se la o parte. Totul s-a petrecut foarte repede, omul dispărînd instantaneu cu pietre cu tot, de parcă l-ar fi înghițit pămîntul. N am văzut alte provocări directe la adresa jandarmilor (nu înseamnă că n-au fost) în afară de aruncarea unor pet-uri cu apă din mulțime, ca reacție la auzul exploziilor petardelor cu gaze lacrimogene. Iar aceste petarde sau grenade erau trase cu o frecvență stranie. Cam la cîteva minute odată se auzeau una-două asemenea explozii. Am comentat lucrul acesta ca semănînd mai degrabă cu un program prestabilit decît cu o reacție la niște provocări aleatorii. Dădeau impresia că trebuia neapărat menținut nivelul gazelor din piață și nivelul tensiunii. După fiecare asemenea explozie, oamenii din toate colțurile reacționau instinctiv cu sloganul: „Nu plecăm! Nu plecăm!“

Pe la ora 11, parcă după o pauză ceva mai lungă de la ultimele explozii, am văzut un fel de trasoare roșii, ca niște artificii care erau lansate în sus și cădeau în mulțime. Cînd ajungeau pe caldarîm scoteau fum (mai văzusem și înainte, dar acum au fost mai multe și unele au căzut în apropierea mea). N-am auzit nici un fel de somație. De altfel, zgomotul provocat de scandări și de vuvuzele era de nedescris. N-am știut că se pregătea un adevărat atac. Am văzut însă cum, deodată, dinspre cordonul de jandarmi lumea o rupe la fugă în toate direcțiile. Am bănuit că e vorba de o șarjă a scutierilor, pe care nu-i vedeam din locul unde eram. Nu știam ce o motivase, dar mi s-a părut ceva extrem de periculos pentru că în mulțimea aceea (de oameni obișnuiți) se putea produce o busculadă. Printr-o adevărată minune, lumea nu s-a călcat în picioare. Mi-am amintit, de pe vremea cînd traduceam știri internaționale la BBC, că unele dintre cele mai înfiorătoare asemenea știri erau cele în care apărea cuvîntul stampede. Era vorba de busculade pe stadioane sau la manifestații de toate felurile cînd se crea panică, iar oamenii încercau brusc să fugă și se călcau în picioare. Se lăsa de obicei cu multe zeci sau chiar sute de morți și răniți.

Amestecul dintre brutalitate și prostie

Am văzut ulterior imagini televizate cu ce s-a întîmplat în alte locuri ale Pieței Victoriei. Și am văzut și afirmațiile făcute sub anonimat de un ofițer al Jandarmeriei care spunea că acel ordin de atac a creat riscul unei busculade cu even-tuali morți și răniți, ceea ce mi-a confirmat temerile. Pe scurt, dincolo de spray-urile cu piper și de gazele lacrimogene care au afectat nenumărați protestatari nevinovați, dincolo de bastoanele de cauciuc folosite împotriva unor tipi care ridicau mîinile sus, dincolo de șuturile date unor persoane întinse pe jos, dincolo de folosirea tunurilor cu apă, dincolo de țintirea directă în corp cu cartușe de gaze, dincolo de agresarea (în ciuda tuturor regulilor internaționale) unor jurnaliști care filmau, dincolo de lovirea și imobilizarea unor turiști israelieni aflați într-un taxi, dincolo de gazele împrăștiate în ușa ambulanței SMURD, dincolo de înjurături, acțiunea Jandarmeriei (o spun chiar specialiști din interior) a riscat să producă niște consecințe teribile legate de învălmășeala mulțimii. Nu vreau să mă gîndesc ce ar fi fost atunci. E un lucru mai puțin comentat, dat fiind că n-a produs efecte, dar de o gravitate extremă. Se adaugă, bineînțeles, abandonarea camarazilor în mîinile unor bătăuși sau imbecilitatea de a ordona folosirea gazelor lacrimogene în așa fel încît să fie afectați chiar jandarmii. E clar că printre cei de acolo, comandanți sau subordonați, mulți erau foarte prost sau foarte greșit instruiți. Pe lîngă reaua intenție a unora a existat și o incredibilă doză de prostie. Și mai stupid pare totul cînd te gîndești că e vorba de o instituție în care oamenii se înscriu în mod voluntar. După așa ceva e evident că e nevoie de o reformare din temelii a Jandarmeriei. Dar la fel de evident e că, deocamdată, nu are cine să facă asta. Păcat de profesioniștii care, cu siguranță, încă există în instituție.

Foto: Eduard Enea

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.