Lipsa de reacție

Publicat în Dilema Veche nr. 759 din 6-12 septembrie 2018
Oameni pe stradă jpeg

E amiază toridă. Cei care am îndrăznit să ieșim afară, în duminica asta calmă, ne prelingem pe lîngă zidurile caselor, cautăm un strop de umbră, sîntem cu toții fleșcăiți ca ceasurile lui Dalí. Cîte o gură de eliminare a aerului condiționat din interioare suflă aer și mai încins în afară, cîte o curte adîncă, lungă și întunecoasă suflă o boare răcoroasă cu iz de igrasie și de motani vagabonzi.

Merg pe trotuar, asfaltul încins îmi lipește blugii de picioare, tricoul de spate, creierii de țeastă. Din direcția opusă vine o femeie cu un cîine mare, alb, în lesă. Animalul pare și mai toropit decît noi. Bănuiesc că pernițele de la picioare îi ard pe asfaltul pe care poți prăji ouă, limba îi iese din gură lată și roșie ca o lopată de copil. La un moment dat, cîinele se oprește îndelung lîngă un stîlp. Gîfîie și amușină cu obstinație ceva. Îl privesc. În blana albă ca laptele, ochii sînt aproape orientali, două bucăți de cărbune lunguieț. E frumos.

Mă trezește din admirație reacția stăpînei, care smucește brusc de lesă și urlă de-o aude toată strada: „Treci odată, treci, că nu știu ce-ți fac!“ Eu tresar, lucrurile nu se opresc aici. Femeia începe să-i care animalului cu lesa pe spate. „Bravo“, îi zic șuierat femeii și mă uit urît la ea – cam cum s-or fi uitat asasinii ăia la Dragnea. „Ce aveți cu animalul?“ Femeia încetează smuceala și trece mai departe, cel mai probabil înjurîndu-mă. Sigur înjurîndu-mă.

Experiența mă lasă cu mîinile și cu picioarele tremurînd. Una a fost mila pentru acel animal, iar a doua e ceva mai complicată. Orice altercație cu o altă ființă umană mă lasă cumva ieșită din ax. Vorba aceea, nici ieri nu m-am născut, nici vreo mimoză nu sînt, dar simpla confruntare ieșită din uzanțele civilizate cu altcineva mă debusolează total. Am cumva o experiență a ieșirii din propriul corp și văd acolo, jos, o ființă umană cu semnalmentele mele care reacționează uneori violent.

Confruntările memorabile de care am avut parte la maturitate se pot număra pe degetele unei mîini. Sînt un om norocos; întîmplarea, destinul, circumstanțele, norocul, mi-au pus un clopot de sticlă pe cap din care mi-au ieșit doar tenișii. Un fel de papă-lapte, un soi de nevolnic, care continuă să rămînă cu gura căscată de uimire în fața vreunei nedreptăți sau pure mitocănii.

Enervările majore în fața declarațiilor sau acțiunilor vreunui politician, în fața televizorului cu ochii în știri, în fața unui vecin refuzat de o minimă decență, în fața oricăror nedreptăți, nu au nici o șansă să facă din mine un Superman. Woman, mă rog. Aș claca în secunda doi în fața cuiva care a învățat în strada dură, în sărăcie, în fața morții celor dragi, ce sînt cu adevărat viața și realitatea asta.

Dar știți ce? Am învățat să nu tac. Chiar dacă reacția mea îmi pare mie însămi uneori ridicolă și oarecum leșinată, am învățat să nu tac în fața nedreptăților de orice fel. O parte din treaba asta am învățat-o de la maică-mea, care, probabil ca orice mamă, e o leoaică. Una blîndă, cu reacții aparent caraghioase, dar leoaică fără doar și poate. Ea e cea care, exasperată de cineva care tot suna la telefon aiurea, îl amenință teribil pe individ: „Domnule, dacă nu te potolești, te avertizez că te înjur!“ Înspăimîntător, nu-i așa? Dar tot ea e cea care, în prezența unor bărbați care priveau de pe margine ca niște moluște, a luat apărarea unei fete agresate în plină stație de autobuz de un individ. Care se bagă dacă vede că i se fură cuiva ceva din geantă.

Ea e una dintre cei care n-or să tacă. E din oastea celor mici și curajoși. Ca chihuahua ăia de care rîdem, dar în pieptuțurile cărora bat inimi de dobermani. Ca fetele firave care au ținut piept jandarmilor la protest. Ca mulți alții mici și neînsemnați, dar care vor avea mult mai multă snagă și dor de dreptate decît o mînă de ajunși care tac de frică. E unul din punctele multe și colorate într-o masă cenușie, amorfă, moartă, seacă.

Sper, așadar, să pot fi un punct mic, colorat, care știe să se uite extraordinar de urît la orice nedreptate. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.