Schizoidii apoplectice

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Schizoidii apoplectice jpeg

M-a sunat într-o seară, săptămîna trecută, doamna Mititica Polen, soția colegului meu Costel Polen, orientalist cu specializare principală în limba farsi (farsi, desigur, după denumirea impusă de arabă, în realitate însă, „limba persană“ sau, cel mult, parsi, așa cum de altfel ne și cerea Costel mereu, extrem de nervos, să ne referim, corect, la obiectul muncii sale!). Mititica plîngea deznădăjduită. Îl luaseră pe bietul profesor, de dimineață, chiar din sala de examen, cu ambulanța. Ce se întîmplase? Doamna Polen mi-a explicat contextul cu destulă greutate, printre sughițurile determinate de plîns și pe fondul unei anumite stinghereli sesizabile în vocea întreruptă de spasme. Din detaliile furnizate, am intuit sursa stîn-jenelii ei: fuseseră necesari mai mulți brancardieri pentru a-l transporta pe orientalist, venise și o a doua Salvare să acorde îngrijiri medicale unor posibile „victime aflate la fața locului“, s-a apelat la „cămașă“ pentru imobilizarea pacientului, pacient a cărui destinație ultimă a fost secția de Neuropsihiatrie etc., etc. Cu alte cuvinte, m-am lămurit imediat, paradoxalul Costel o făcuse lată. Oarecum previzibil. Toată lumea îl știa pe Polen așa încă din tinerețe – „paradoxal“. Era „locuit“ de două „euri“ opuse – blajinul, cumsecadele, elegantul și simpaticul profesor Polen, alături de sceleratul, întunecatul și bestialul Nea Costel ivit, în răstimpuri, pe nepusă masă. Am lăsat, prin urmare, eufemismele la o parte și am întrebat-o direct: „Ce i-a mai trăsnit prin cap acum?“ Doamna Polen a început să plîngă năvalnic. Apoi, oftînd teribil, mi-a răspuns: „Înțeleg că, după ce le-a dat subiectul celor cinci studenți pe care-i are la farsi, din motive obscure, l-a smuls pe băiatul firav care stătea în prima bancă și, ținîndu-l aprig de umeri, l-a învîrtit prin aer… Ulterior, i-a plesnit pe tinerii din amfiteatru cu el…“ „Vrei să repeți?“, am întrerupt-o terifiat. „Da, ai înțeles bine: a bătut patru studenți cu un al cincilea, folosindu-se adică de ăsta din urmă ca de o armă – cum să-i spun? – vie… Faptul însă nu mai are nici o importanță. Vor fi consecințe drastice, extreme… Te-am sunat doar să-ți transmit că vrea să te vadă. A urlat la mine că el ar fi Hamlet, iar tu Horațio și, ca atare, ai misiunea să i tezaurizezi povestea!“ M-am dus așadar, a doua zi, la Clinica de „Furioși“…

Noroc că am pile acolo (am jucat fotbal, în liceu, cu directorul actual al spitalului, director care, inexplicabil, m-a numit constant Alimoș, deși i-am precizat de cîteva ori că mă cheamă Codrin – am acceptat, într-un tîrziu, baladescul apelativ, fiindcă observasem privirea doctorului ațintită, metafizic, în depărtări cețoase, undeva pe peretele de deasupra capului meu). Un zdrahon în costum de infirmier m-a condus pe niște coridoare sumbre, cu uși ferecate. L-am găsit pe Costel, cu multiple perfuzii înfipte în mîini, într-o rezervă izolată. Avea o expresie de fericire prostească întipărită pe chip. „Ce bine îmi pare să te văd!“, a strigat cu o vioiciune pe care n-ai fi bănuit-o în circumstanțele date. „Am decis: numai tu, Ishmael, ești calificat să-mi spui istoria! O istorie fabuloasă, care, prin episodul recent, și-a revelat în sfîrșit sensul. Eu nu sînt unul, ci doi! Am simțit dintotdeauna dualitatea, dar acum am dovada clară. În mine coexistă doi indivizi, unul diurn, manifest în împrejurări academice, celălalt nocturn, demonic, freudian (Mititica s-a confruntat mai des cu el, voi, ceilalți, l-ați văzut cu intermitențe, complet neconvingător!). Am hotărît acum cîțiva ani să încerc să-l scot la lumină și pe acest al doilea domn Polen. Să nu-l mai tratez carevasăzică asemenea unui cetățean de categorie inferioară. Costel Bunul, trăit singular, in everyday life, rămînea o farsă făcută de un jalnic profesoraș de farsi. În numele adevărului, Costel Ne-Bunul trebuia, imperios, dezvăluit! Am încercat inițial prin meditație. Nimic! Ne-Bunul se ascundea magistral. Ieșea cînd avea el chef și îi ardea vreo trei scatoalce Mititicii ori zbiera la cîte-o față palidă din Universitate. Bunul se bucura de prioritate. Deținea exclusivitatea identitară în ochii alterității. Atunci ce mi-am zis? Hai să caut soluții în străvechea alchimie persană! Să rezolv problema prin metode antice miraculoase! Mi-a luat vreme îndelungată cercetarea, admit, dar rezultatul a fost sublim. Am creat o licoare magică menită să-l aducă în prim-plan pe disprețuitul Ne-Bun. Odată ingerată, nimeni și nimic nu-i mai stătea în cale… Am băut-o, cu emoție, înainte de examenul de ieri. Succes deplin! Ai aflat probabil că am rupt în bătaie o grupă întreagă de studenți, cu eficiență de timp maximă!…“

„Costel, Costel!“, am intervenit tulburat. „Povestea ta seamănă leit cu faimoasa narațiune a lui Stevenson despre doctorul Jekyll și domnul Hyde…“ Ochii i s au întunecat brusc. A scos un răget sălbatic. „Mă acuzi de plaaagiaaaat?“ Și-a smuls perfuziile și n-am mai auzit decît „muma-n…“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.