Adrian CIOROIANU

p 10 WC jpg
Prea multele povești pe care nu le mai ducem pînă la capăt
Și, prinși între atîtea povești pe care nu le vom duce niciodată pînă la ultima filă.
p 10 WC jpg
Marea putere pe care nimeni n-o vede Amestecăm un continent, un război și o criză și vedem ce iese
Dar concluzia acestor rînduri este alta: nu ce va face Rusia va fi, pe termen lung, principalul subiect în atenția Europei.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Solidaritatea, în cîteva istorii – o investiție perenă, doar că actorii se schimbă jpeg
Solidaritatea, în cîteva istorii – o investiție perenă, doar că actorii se schimbă
Solidaritatea, în politica externă, este o bună investiție, doar că mereu riscantă – pentru că actorii se schimbă, și odată cu ei se schimbă interesele locale/zonale.
Nu căutați noroc în Istorie (pentru că veți avea ghinionul de a nu l găsi) jpeg
Nu căutați noroc în Istorie (pentru că veți avea ghinionul de a nu-l găsi)
Norocul sau ghinionul nu determină Istoria; cele două sînt doar simplificări ale unor realități mereu în schimbare.
Cum riscăm să tragem chiulul (de la propria noastră petrecere) jpeg
Cum riscăm să tragem chiulul (de la propria noastră petrecere)
Trăim mai bine decît părinții noștri – dar, în același timp, nu știm dacă copiii noștri vor trăi mai bine decît noi.
Surprize în trecut și nostalgii în viitor   de ce Istoria ne învață calmul, chiar dacă vorbim despre rock, Biserică sau mariaje gay jpeg
Surprize în trecut și nostalgii în viitor - de ce Istoria ne învață calmul, chiar dacă vorbim despre rock, Biserică sau mariaje gay
În fața noastră, la două sau trei decenii în viitor, va urma o revoluție (post-umană?) de o amploare fără precedent.
Jocurile istorice ale foamei   despre cum, flămînzi mereu, am pus „Perseverance” pe Marte jpeg
Jocurile istorice ale foamei - despre cum, flămînzi mereu, am pus „Perseverance” pe Marte
S-a ajuns astăzi, în anii noștri, ca oamenii cu bani să mănînce pîine de secară, iar oamenii săraci să se mulțumească doar cu pîinea albă.
Schimbarea de sex a bradului  De ce Crăciunul e în pragul unei revoluții – și al multor contestări jpeg
Atît de glorioase, atît de trecătoare   despre mărirea și decăderea capitalelor noastre jpeg
Atît de glorioase, atît de trecătoare - despre mărirea și decăderea capitalelor noastre
Tăria oricărui imperiu depinde de situația celor mai periferice provincii ale sale.
Între romantism, geopolitică și ucronie: nu plictiseala ucide, ci blazarea jpeg
Între romantism, geopolitică și ucronie: nu plictiseala ucide, ci blazarea
Azi, un om curios nu are absolut nici o șansă să se plictisească vreodată în viața lui.
De ce rebelii cîștigă aproape întotdeauna (dar nu neapărat în timpul vieții lor) jpeg
De ce rebelii cîștigă aproape întotdeauna (dar nu neapărat în timpul vieții lor)
Rebelii fără cauză pot fi spectaculoși o vreme, dar falsul iese repede la suprafață.
1 decembrie 1918   şi ce a urmat jpeg
Farmecul apăsător al necunoscutei de mîine (de ce Istoria, de la Decebal la COVID-19, nu cunoaște „ratări“)
A vorbi despre „ratări“ în Istorie e riscant, pentru că se presupune că alte alternative posibile ar fi fost mai bune – ceea ce nu avem de unde să știm.
Mugurii ROexit de mîine   un viitor posibil al discursului antioccidental în România jpeg
Mugurii ROexit de mîine - un viitor posibil al discursului antioccidental în România
În ultimii 80 de ani, ne-am obișnuit a crede că discursul antioccidental e monopolul extremei stîngi a politicii. Dar acesta e un clișeu, eronat. Eu am avut, în familia mea de olteni, simpatizanți legionari – și mulți dintre cei care citiți aceste rînduri i-ați avut, la rîndu-vă, în familiile voastre. Comunismul a fost o himeră plantată la noi din semințe străine. Dar legionarismul nu ne-a fost impus de Mussolini sau de Hitler, ci a fost un produs himeric autohton, al unei/unor generații de româ
Uniforma, diplomatul și domnișoara jpeg
Uniforma, diplomatul și domnișoara
Într-un context plin de acea ironică impredictibilitate a Istoriei, în februarie 1938, un personaj oportunist al celui de-al Treilea Reich, pe nume Joachim von Ribbentrop (particula von era falsă) – negustor de alcool, reprezentant al firmelor de șampanie franțuzești și de whisky scoțian în Germania – ajungea ministru de Externe al lui Adolf Hitler. Înainte, nu pentru mult timp, Ribbentrop fusese ambasador al Reich-ului la Londra, unde devenise ridicol din prima zi, cînd, în disprețul protocolul
Joaca de a anti  De ce e simplu să interzici și de ce e greu să creezi reguli jpeg
Joaca de-a anti. De ce e simplu să interzici și de ce e greu să creezi reguli
Acești oameni nu trebuie reprimați. Ci înțeleși. Și puși în contextul lor istoric. Să interzici e cel mai simplu lucru; să tolerezi e inițial delicat, dar devine tot mai simplu, odată cu timpul; în schimb, să c
Infuzia și confuzia modelelor  în comunismul românesc  Woodstock – Cenaclul „Flacăra“ – „Omul altfel“ al lui Adrian Păunescu jpeg
Infuzia și confuzia modelelor în comunismul românesc. Woodstock – Cenaclul „Flacăra“ – „Omul altfel“ al lui Adrian Păunescu
E adevărat că lui Păunescu i s-a încredințat, cu voie de la partid, conducerea săptămînalului Flacăra, odată întors din SUA, în 1973, dar e fals că i s ar fi dat și Cenaclul; datele de care dispunem spun că el a venit cu ideea unui Cenaclu pentru ti
Marile și micile revoluții din destinul decrețeilor jpeg
Marile și micile revoluții din destinul decrețeilor
În anii ’70, un disident est-european recurgea la infinite tertipuri pentru a trimite un manuscris în Vest. Mie îmi place povestea manuscrisului despre care povestea Doina Cornea, ascuns într-o păpușă. Azi, dacă nu ești în nordul unei anume peninsule, comunicare
Pinteni și medalii vs cămăși albe și crini jpeg
Pinteni și medalii vs cămăși albe și crini
Rezultatele acelor întîlniri dintre regina Maria (mereu îmbrăcată în alb) și fotografi sînt interesante și probabil că nu peste mult timp cineva va fi, la noi, tentat să facă o autentică analiză imagologică a acelor zeci, poate sute, de clișee cu regina pe front.
De ce încă putem paria pe Istorie jpeg
De ce încă putem paria pe Istorie
Dumnezeule!, îți vine să spui, atît de timpurie să fi fost manipularea istoriei? Ei bine, răspunsul e nu – pentru că, încă de pe atunci, manipularea era cu mult mai veche.
Necunoscutul din oglindă jpeg
Necunoscutul din oglindă
Necunoscutul din oglindă este demn de milă doar dacă are plăcerea perversă și perdantă de a-și plînge singur de milă.
Franţa noastră cea de toate zilele (electorale) jpeg
Franţa noastră cea de toate zilele (electorale)
Marine Le Pen are un talent pe care noi, cei din Estul Europei, îl cam știm: amestecă lucruri reale cu altele discutabile, astfel încît cetățeanul turmentat din Franța nu mai știe ce să creadă.
Sună bine, dar nu se verifică – Mioriţa şi „romanul naţional“ politic jpeg
Sună bine, dar nu se verifică – Mioriţa şi „romanul naţional“ politic
Există încă și probabil vor mai fi și în viitor români care vor crede/spune că ciobanul mioritic sîntem noi toți, că „mămăliga nu explodează“ (așa cum se spunea la începutul anului 1989 – pentru ca la finalul aceluiași an să fim singura țară ieșită din comunism cu multe victime umane și cu sînge pe un perete de la Tîrgoviște).
Naţiunea, rediviva? Despre cum renasc identităţi care, de fapt, nu au dispărut niciodată jpeg
Naţiunea, rediviva? Despre cum renasc identităţi care, de fapt, nu au dispărut niciodată
După 1848, elita românească a fost sincronă cu ideea națiunii ca panaceu, ba chiar a fost harnică în a arde etapele – dat fiind că aveam de remontat un decalaj.
Accidentul care a grăbit sfîrşitul comunismului jpeg
Accidentul care a grăbit sfîrşitul comunismului
Accidentul de la Cernobîl a creat un precedent notabil de transparenţă (forţată) la Moscova, dar şi o consecinţă nu tocmai fericită. Din acel moment, toate catastrofele au fost reflectate pe larg în presa sovietică a ultimilor ani ai lui Gorbaciov.
Mărcile puterii, puterea ca marcă (din nou, cazul N  Ceauşescu) jpeg
Mărcile puterii, puterea ca marcă (din nou, cazul N. Ceauşescu)
Este evident, pentru orice om educat, că era o ironie pe care artistul spaniol era foarte tentat să o facă: „sceptru“ şi „preşedinte“ sînt termeni incompatibili. Dar N. Ceauşescu nu a gîndit aşa – şi, mai mult, nu a fost nimeni în jurul său care să-i spună cît de ilogic este ca un preşedinte să poarte un sceptru.
Criza migranţilor jpeg
Criza migranţilor
Nimeni nu a reuşit să vadă cîţi dintre ei sînt refugiaţi de război din Siria, cîţi sînt tineri care fug de recrutarea militară din ţările lor, cîţi sînt refugiaţi economici din alte spaţii şi cîţi sînt bărbaţi sau femei, aventurieri pur şi simplu, încercînd să-şi asigure perspectiva unei pîini mai albe (sau mai sigure).
Îndatorarea lui Ceauşescu mirosea a petrol scump jpeg
Îndatorarea lui Ceauşescu mirosea a petrol scump
Aproape două decenii după ultimul Război Mondial, interesele sovietice au fost dominante în economia României. Ele au presupus multe, de la reparaţiile de război de 300 de milioane de dolari către URSS pînă la experimentul păgubos al Sovrom-urilor, în paralel cu naţionalizarea industriei şi colectivizarea agriculturii etc.
Criza migranţilor jpeg
Nu, dacii nu au pierit, dar nici nu se simt tocmai bine
Problema dacilor în cultura română derivă din faptul că mereu, în ultimele aproape trei secole, în spatele lor s-a aflat fie un scop politic, fie o ideologie. Fie prin uitarea lor premeditată, fie prin exagerarea prezenţei lor, dacii au jucat rol de pioni pe tabla culturală – cel mai adesea, fără legătură cu ceea ce ştim despre ei.
Un stereotip naţional: de ce am întors spatele Dunării? jpeg
Un stereotip naţional: de ce am întors spatele Dunării?
Românii au o relaţie bizară cu Dunărea: ştim că este (şi) a noastră, dar cu toate acestea o privim ca şi cum ne-ar fi exterioară. De cînd se întîmplă acest lucru? Unii sînt tentaţi să răspundă „dintotdeauna“, iar alţii spun că mai degrabă această realitate acoperă doar ultimul secol şi jumătate.
Interesant şi imperfect precum însăşi democraţia jpeg
Interesant şi imperfect precum însăşi democraţia
La 25 de ani de la victoria sa categorică din mai 1990, este încă greu să vorbeşti despre Ion Iliescu. În acea primăvară eram student şi-mi doream cu toată ardoarea ca barca politică a dlui Iliescu să intre la apă.
De ce Europa va conta pe mai departe jpeg
De ce Europa va conta pe mai departe
Privită pe hartă, Europa este periferia zdrenţuită şi minionă, de-a dreptul, a unui colos continental eurasiatic dominator, rece (în partea sa nordică), uscat (în centrul său) sau lovit de ploi furtunoase (în sud). Şi totuşi, în această biată (pe hartă) periferie europeană se află, de peste două milenii, nucleul modernităţii umane.
Am întîlnit germani fericiţi (dar nu ştiu dacă toţi erau nemţi!) jpeg
Am întîlnit germani fericiţi (dar nu ştiu dacă toţi erau nemţi!)
Într-una dintre amiezile mele berlineze recente, mi s-a oferit ocazia savuroasă de a prezenta un film documentar despre istoria României unui public germanofon – ale cărui impresii, la final, urmau să fie în mod evident diverse. În sala frumos furniruită a Institutului Cultural Român din Berlin erau oameni cîteva zeci, adunaţi la ceas de înserare.
Criza migranţilor jpeg
Iron Man 3, dna Merkel şi dl Băsescu
Nu vreau să vă plictisesc cu harta gastronomică a Ku’damm-ului – mai ales că bulevardul e vestit mai puţin prin terasele cu wurst & bere şi mai mult prin magazinele Louis Vuitton, Gucci sau Hublot care-l ornează pe un întreg segment. Vă propun să ne retragem într-o ceainărie, tot la stradă – şi să vorbim puţin despre culorile publicitare ale bulevardului Ku’damm.
Am întîlnit germani fericiţi (dar nu ştiu dacă toţi erau nemţi!) jpeg
Despre cum am stat cu picioarele pe Zid
În jurul meu, nu întîlnisem mulţi oameni cărora să le placă Berlinul – aceasta înainte de a-l vedea eu însumi. Este un oraş de care – în măsura în care istoria secolului XX îţi spune ceva – te aproprii mai curnd cu o temătoare curiozitate, şi nu cu excitaţia la care te predispun, de exemplu, locuri precum Parisul, precum Londra sau precum colinele scorojite de soare ale Toscanei.
Am întîlnit germani fericiţi (dar nu ştiu dacă toţi erau nemţi!) jpeg
Salonul cărţii parizian şi drogaţii Occidentului (şi ai noştri)
În anii preadolescenţei mele – începutul anilor '80 –, una dintre temele recurente ale propagandei oficiale (atîta cîtă ajungea ea la un puştan) era că în Occident sînt droguri şi drogaţi, pe cînd, vezi bine, în România nu erau.
Am întîlnit germani fericiţi (dar nu ştiu dacă toţi erau nemţi!) jpeg
O propunere de fracturare a Facultăţii de Istorie
Obligat de evenimente, întrerup povestea despre Salonul de carte de la Paris – şi despre polemicile de acolo – pentru a reveni în plin centrul Bucureştiului, unde par a se iţi scînteile unui viitor scandal. Ceva se întîmplă azi printre istoricii români. Un vînt de dihonie bate – de parcă am alerga cu toţii pe acelaşi culoar.
Am întîlnit germani fericiţi (dar nu ştiu dacă toţi erau nemţi!) jpeg
Ce se mai poartă la Paris în primăvara asta
Gîlceava unor intelectuali cu lumea. Pentru că, ce-ar fi Parisul fără românii care să se-mpungă pe-acolo?!
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Cum fu la Salonul de carte de la Paris
Şi iată-mă-s ajuns în dragul nostru Paris, într-o seară – taman pe la ora la care, la Salonul cărţii, cîţiva tineri provocau un mic incident la standul românesc, soldat cu cîteva măşti alb-negre pe faţă şi cu pete de vin roşu pe mocheta albă de pe jos.
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Rasismul "modern", meciul şi demografia
La ora la care scriu, echipele de fotbal ale Ungariei şi României se pregătesc pentru un meci care pare condamnat la oarecare tensiuni. Nu fotbalul e de vină – ci istoria noastră comună, contondentă pe alocuri. Din păcate, un meci cu Ungaria nu e niciodată un meci ca oricare altul – nici pentru noi, nici pentru ei.
Am întîlnit germani fericiţi (dar nu ştiu dacă toţi erau nemţi!) jpeg
„Mama răniţilor“ – ce titlu de onoare!
Era tot într-o primăvară, acum 136 de ani – în 1877. La sfîrşitul lui martie, cîteva detaşamente turceşti au trecut Dunărea, atacînd (mai bine zis, jefuind) orăşelul Bechet şi alte cîteva localităţi din sudul României.
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Ambasadorul Jinga şi arta naţională a mişto-ului
Cîteva recente întîmplări mă determină să aduc unele nuanţe într-o poveste care pe unii dintre dilematici i-ar putea interesa. Şi, chiar dacă nu v-ar interesa, tot m-aş simţi tentat să o spun – măcar din motivul că adevărul, din cînd în cînd măcar, trebuie pus în lumină.
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Studentele ne arată de ce UE nu rimează cu URSS
În ultima decadă a acestui februar, Cluj-Napoca a trăit un fel de primăvară zgribulită, cu şoferi de taxi bombănind pe-o latură a Pieţei Unirii şi cu studente încotoşmănate, bombănind şi ele, pe toate laturile campusului studenţesc.
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Academia, stejarii şi Holocaustul
Cu ani în urmă, prins în vreo polemică din acele vremuri, am scris în Dilema un text ce-a necăjit cîţiva membri ai Academiei Române; mi-aduc aminte că regretatul Florin Constantiniu mi-a vorbit despre poveste la cîţiva ani distanţă şi, dacă nu mă înşel, dl Eugen Simion mi-a bătut la un moment dat un apropont.
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Ce parfum i s-ar potrivi lui Traian Băsescu?
Vă spun ceva, dar să nu rîdeţi: relativ recent l-am visat pe Karl Marx! De regulă, un bărbat poate avea – şi chiar e indicat să aibă – şi vise ceva mai frumoase şi mai epilate decît cele care-l implică pe acel bărbos. Dar staţi să vedeţi, că nu v-am spus tot: curiozitatea faptului de a-l fi visat pe Marx nu e întrecută decît de contextul în care l-am visat!
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Cum au ajuns românii să sperie Londra - înainte de a o vedea
Ceea ce-i fascinant în povestea imperiilor e că nici măcar ele nu-s scutite de un sîmbure de drăgălaşă stupiditate – care, inutil să v-o spun, dă sare şi piper Istoriei ca atare. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Imperiul Britanic şi Rusia erau prinse într-un acerb „Mare Joc“ geopolitic prin Asia – din Afganistan şi pînă în India.
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Cică "moldovenii-s moi" - iată un clişeu bleg
În clasica sa carte despre Psihologia poporului român, D. Drăghicescu spune că, dintre zonele locuite de români, în Moldova s-ar regăsi „mai pronunţată“ o „notă pasivă, resemnată“ a locuitorilor. El contrapune pe moldoveni oltenilor – pe care-i considera mai iuţi, mai revoluţionari – şi dă ca exemplu revoluţiile de la 1821 şi 1848, care ambele au avut ceva sevă oltenească în ele.
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Viitorul Holocaust: femei violate sau nenăscute
Ooh!, voi, cititoare & cititori, cu Cerul şi cu Pămîntul vă rog să-mi fiţi martori aici la una dintre cele mai teribile poveşti pe care le-am trăit în ultima vreme! Numai ce stăteam eu aşa, la masa de scris, într-o dimineaţă, fără poftă şi fără idei.
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg
Aşa e viaţa! - plus două studente din Tîrgovişte
După ce, săptămîna trecută, nu m-am putut sustrage sergiunicolaescu-maniei ce a traversat ţara şi mai înainte ca (sper, săptămîna viitoare) să vă redau o nouă întîlnire cu faimoasa (pentru mine) şi ultrafrumoasa (pentru dvs., dacă aţi vedea-o) djină ce mă mai vizitează, reiau acum, distinşi cititoare & cititori, modestele-mi impresii de călătorie prin Spania – cu un ultim episod.