Cum se scrie istoria

Surprize în trecut și nostalgii în viitor - de ce Istoria ne învață calmul, chiar dacă vorbim despre rock, Biserică sau mariaje gay

Adrian CIOROIANU

În fața noastră, la două sau trei decenii în viitor, va urma o revoluție (post-umană?) de o amploare fără precedent.

» Citește tot

Foame

Jocurile istorice ale foamei - despre cum, flămînzi mereu, am pus „Perseverance” pe Marte

Adrian CIOROIANU

S-a ajuns astăzi, în anii noștri, ca oamenii cu bani să mănînce pîine de secară, iar oamenii săraci să se mulțumească doar cu pîinea albă.

» Citește tot

Crăciunul / 2020 - ce a fost bine cînd a fost rău

Schimbarea de sex a bradului. De ce Crăciunul e în pragul unei revoluții – și al multor contestări

Adrian CIOROIANU

Contestarea Crăciunului (nu numai artistică, ci și politico-ideologică) a început mai demult.

» Citește tot

D'ale provincialului

Atît de glorioase, atît de trecătoare - despre mărirea și decăderea capitalelor noastre

Adrian CIOROIANU

Tăria oricărui imperiu depinde de situația celor mai periferice provincii ale sale.

» Citește tot

Plictiseala

Între romantism, geopolitică și ucronie: nu plictiseala ucide, ci blazarea

Adrian CIOROIANU

Azi, un om curios nu are absolut nici o șansă să se plictisească vreodată în viața lui. 

» Citește tot

A gîndi contra curentului

De ce rebelii cîștigă aproape întotdeauna (dar nu neapărat în timpul vieții lor)

Adrian CIOROIANU

Rebelii fără cauză pot fi spectaculoși o vreme, dar falsul iese repede la suprafață.

» Citește tot

Ratare

Farmecul apăsător al necunoscutei de mîine (de ce Istoria, de la Decebal la COVID-19, nu cunoaște „ratări“)

Adrian CIOROIANU

A vorbi despre „ratări“ în Istorie e riscant, pentru că se presupune că alte alternative posibile ar fi fost mai bune – ceea ce nu avem de unde să știm.

» Citește tot

Discursul anti-Occident

Mugurii ROexit de mîine - un viitor posibil al discursului antioccidental în România

Adrian CIOROIANU

În ultimii 80 de ani, ne-am obișnuit a crede că discursul antioccidental e monopolul extremei stîngi a politicii. Dar acesta e un clișeu, eronat. Eu am avut, în familia mea de olteni, simpatizanți legionari – și mulți dintre cei care citiți aceste rînduri i-ați avut, la rîndu-vă, în familiile voastre. Comunismul a fost o himeră plantată la noi din semințe străine. Dar legionarismul nu ne-a fost impus de Mussolini sau de Hitler, ci a fost un produs himeric autohton, al unei/unor generații de români – distilînd naționalism, antisemitism, ultraortodoxie, cultul forței și al morții, plus o serie de complexe identitare etc.

» Citește tot

Protocol și etichetă

Uniforma, diplomatul și domnișoara

Adrian CIOROIANU

Într-un context plin de acea ironică impredictibilitate a Istoriei, în februarie 1938, un personaj oportunist al celui de-al Treilea Reich, pe nume Joachim von Ribbentrop (particula von era falsă) – negustor de alcool, reprezentant al firmelor de șampanie franțuzești și de whisky scoțian în Germania – ajungea ministru de Externe al lui Adolf Hitler. Înainte, nu pentru mult timp, Ribbentrop fusese ambasador al Reich-ului la Londra, unde devenise ridicol din prima zi, cînd, în disprețul protocolului diplomatic, făcuse declarații efectiv la scara trenului, d

» Citește tot

(Anti)fascism și (anti)comunism

Joaca de-a anti. De ce e simplu să interzici și de ce e greu să creezi reguli

Adrian CIOROIANU

Acești oameni nu trebuie reprimați. Ci înțeleși. Și puși în contextul lor istoric. Să interzici e cel mai simplu lucru; să tolerezi e inițial delicat, dar devine tot mai simplu, odată cu timpul; în schimb, să c

» Citește tot