nici aşa, nici altminteri

Instantanee din istoria privirii (3): Gioconda

Andrei PLEŞU

Portretul Giocondei a devenit, într-un anumit sens, emblema însăși a artei de a picta.

» Citește tot

nici aşa, nici altminteri

Instantanee din istoria privirii (2): Giacometti

Andrei PLEŞU

Spune-mi cum privești (cum „vezi” lucrurile), ca să-ți spun cine ești…

» Citește tot

nici aşa, nici altminteri

Instantanee din istoria privirii: Țuculescu

Andrei PLEŞU

După ce te-ai întîlnit cu pictura lui Țuculescu, nu te mai poți mișca în lume, în lumea naturii și în lumea oamenilor, ca într-o ambianță „nesupravegheată”, neutră, simplu decor atoateprimitor.

» Citește tot

Best of 2020

Coronavirus și vorbe

Andrei PLEŞU

De vreme ce nimic nu scapă de atingerea virusului fatal, era inevitabil ca și cuvintele noastre, ale tuturor, să se resimtă.

» Citește tot

nici aşa, nici altminteri

Capodopere în dialog (VII): Brâncuși – Henry Moore

Andrei PLEŞU

Și Brâncuși, și Moore – repere absolute ale plasticii moderne – zăbovesc în preajma insolubilei (?) probleme a originarului.

» Citește tot

nici aşa, nici altminteri

Capodopere în dialog (VI): Pallady – Matisse

Andrei PLEŞU

Perechea Matisse-Pallady rămîne un exemplu semnificativ de complementaritate.

» Citește tot

nici aşa, nici altminteri

Intermezzo: Horia Bernea și ofensiva privirii

Andrei PLEŞU

Horia Bernea știe să privească spre lucruri cu atîta intensitate încît, provocate de privirile sale, ele sfîrșesc prin a-și spune, nestingherite, povestea.

» Citește tot

nici aşa, nici altminteri

Capodopere în dialog (V): Toulouse-Lautrec – Rouault

Andrei PLEŞU

Lumea lui Rouault e gravă pînă la a fi sumbră, severă ca un decalog, dificilă ca o pedeapsă.

» Citește tot

nici aşa, nici altminteri

Capodopere în dialog (IV): Toulouse-Lautrec – Degas

Andrei PLEŞU

Două insule, în marele arhipelag al desenului. Doi artiști pentru care gramatica artei se reduce la morfologia și sintaxa liniei pure.

» Citește tot

nici aşa, nici altminteri

Capodopere în dialog (III)

Andrei PLEŞU

A fost nevoie ca pictura să-și tempereze aura de „noblețe” cîștigată în veacul al XV-lea italienesc pentru ca, în veacul al XVII-lea olandez, ea să cîștige dimensiunea sublimului imanent.

» Citește tot