Andrei PLEŞU
GDS și marea conspirație sovieto-maghiaro-criptocomunistă – Memorialistică (5)
Andrei PLEŞUO experiență caracteristică a memorialisticii este ruptura comică, dar și potențial traumatizantă, între ceea ce știi că ai trăit și ceea ce se speculează ulterior, cu motivații diverse, în legătură cu „bagajul“ tău existențial.
» Citește tot
Cum am trăit revoluția – Memorialistică (4)
Andrei PLEŞUCu aceste amintiri în minte, sumedenia de analize și interpretări apărute ulterior, cum că totul a fost „aranjat“ dinainte, contrafăcut, construit aproape parodic, pas cu pas, de un hiper-abil „consiliu“ autohton și planetar, îmi e cu totul străină.
» Citește tot
Cum am trăit revoluția – Memorialistică (3)
Andrei PLEŞUImaginea mea despre revoluție e mai simplă și, pentru iubitorii de complexități subtile, dezamăgitoare. Luați pe nepregătite, am alunecat rapid într-o generală confuzie.
» Citește tot
Sus inima!
Andrei PLEŞURidicaţi-vă, măcar pentru o clipă, din mlaştina intereselor voastre imediate! Luaţi un pic de înălţime! Luaţi un pic de distanţă faţă de harţa zilnică, faţă de combativitatea partizană şi faţă de voi înşivă!
» Citește tot
Cum am ajuns (iar) ministru – Memorialistică (2)
Andrei PLEŞUDupă experiența de la Ministerul Culturii, eram decis să nu mai particip la nici o formulă guvernamentală. Doi ani de „administrație“ mi se păreau suficienți.
» Citește tot
„Facilități“ care-ți complică viața…
Andrei PLEŞUNăucit de acest asalt al „facilităților“ și fiind, prin natură, mai curînd conservator (adică „expirat“, cum mă simt tot mai des), nu mă pot abține să privesc înapoi, cu tandră melancolie, spre „complicațiile“ cu față umană ale trecutului. Știu, totuși, că fără progres nu merge.
» Citește tot
Cum am ajuns ministru – Memorialistică (1)
Andrei PLEŞUSînt stimulat să reconstitui fragmente din biografia mea și de o sumedenie de versiuni mai mult sau mai puțin delirante, lansate pe piață de „specialiști“ în teoria conspirației sau, pur și simplu, de spirite resentimentare, de inși care reușesc să te deteste, deși nu le-ai făcut nimic sau pe care, de multe ori, nici nu-i cunoști.
» Citește tot
Ce ne desparte de normalitate
Andrei PLEŞUToți credem că știm ce e „normal“ și ce nu, ce e „firesc“ omenește și socialmente și ce e derapant, alături cu drumul, eventual scandalos. Dar, tocmai pentru că ni se pare că știm, nu mai reflectăm îndeajuns asupra normalității „normalului“.
» Citește tot
Leo
Andrei PLEŞUAvea talentul rar al frondei fără stridenţă, al agresiunii politicoase, al subminării regulilor, fără urmă de grosolănie. Totul, în alcătuirea lui Leo, era de ordinul excepţiei, al neconformităţii.
» Citește tot
Aproapele ca judecător
Andrei PLEŞUMaturitatea politică reală presupune, chiar și în arena dezbaterii, reguli de bun-simț, bun gust, bună cuviință. Diversitatea nu trebuie să se exprime ca ferocitate exclusivistă, ca voluptate a deconstrucției, ca aplomb războinic.
» Citește tot