Radu VANCU
Despre sufletul obiectelor - trei observații
Radu VANCUObiectele construiesc patul germinativ al propriului lor suflet.
» Citește tot
Poezia pe viață & pe moarte
Radu VANCUNu țipete, doar șoapte criptice sub tortură – asta sînt versurile lui Celan.
» Citește tot
Frumusețea ca salvare
Radu VANCUMai întîi, poezia lui e în mod evident impură, din punct de vedere liric.
» Citește tot
Literatura e memoria în flăcări
Radu VANCUOmul nu rezistă emoțiilor care-l fac om – e cel mai grav viciu de construcție al nostru.
» Citește tot
Un superlativ
Radu VANCUE un jurnal foarte intim, în care răzbat ecourile cancerului din afară, însă ceea ce m-a interesat a fost de fapt harta egoistă a creierului meu, a inimii mele, zis mai prețios și mai patetic.
» Citește tot
Un șoc al frumuseții
Radu VANCUTocmai pentru noi, românii, e greu de acceptat că există atîta frumusețe obiectivă în țara noastră pe cît se vede în România neîmblînzită.
» Citește tot
Daffy Duck preşedinte
Radu VANCUUn Daffy Duck isteric, pus pe poante care pot zgîlţîi din temelii planeta. Un Daffy Duck dat cu peroxid.
» Citește tot
N-a mai rămas decît corpul meu
Radu VANCUAr trebui ca el singur să fie jumătate din dragostea noastră de două biete corpuri. Nu e. Ar trebui să fie jumătate din luminile noastre interstelare. Nu e.
» Citește tot
A vorbi poezia fără să o poţi rosti
Radu VANCUFără a fi poet, Creția a avut natura unui mare poet: fiindcă a fost la fel de reactiv la poezie ca cei mai mari dintre ei. A vorbit poezia fără să o poată rosti. E un dar enorm acesta – la fel de enorm și de otrăvit ca poezia însăși.
» Citește tot
Ponticele. Despre modernitate ca exil
Radu VANCUTot nu știm motivul pentru care, în anul 8 al erei noastre, Octavian Augustus a decis să-l relege pe Ovidiu în îndepărtatul Tomis. Pedeapsă aspră, totuși cu ceva înlesniri – poetul avea dreptul să ia cu el sclavi, iar exilul nu era însoțit și de confiscarea averii, cum se întîmpla de regulă în cele mai multe cazuri.
» Citește tot