Radu VANCU
Despre sufletul obiectelor - trei observații
Radu VANCUObiectele construiesc patul germinativ al propriului lor suflet.
» Citește totPoezia pe viață & pe moarte
Radu VANCUNu țipete, doar șoapte criptice sub tortură – asta sînt versurile lui Celan.
» Citește totFrumusețea ca salvare
Radu VANCUMai întîi, poezia lui e în mod evident impură, din punct de vedere liric.
» Citește totLiteratura e memoria în flăcări
Radu VANCUOmul nu rezistă emoțiilor care-l fac om – e cel mai grav viciu de construcție al nostru.
» Citește totUn superlativ
Radu VANCUE un jurnal foarte intim, în care răzbat ecourile cancerului din afară, însă ceea ce m-a interesat a fost de fapt harta egoistă a creierului meu, a inimii mele, zis mai prețios și mai patetic.
» Citește totUn șoc al frumuseții
Radu VANCUTocmai pentru noi, românii, e greu de acceptat că există atîta frumusețe obiectivă în țara noastră pe cît se vede în România neîmblînzită.
» Citește totDaffy Duck preşedinte
Radu VANCUUn Daffy Duck isteric, pus pe poante care pot zgîlţîi din temelii planeta. Un Daffy Duck dat cu peroxid.
» Citește totN-a mai rămas decît corpul meu
Radu VANCUAr trebui ca el singur să fie jumătate din dragostea noastră de două biete corpuri. Nu e. Ar trebui să fie jumătate din luminile noastre interstelare. Nu e.
» Citește totA vorbi poezia fără să o poţi rosti
Radu VANCUFără a fi poet, Creția a avut natura unui mare poet: fiindcă a fost la fel de reactiv la poezie ca cei mai mari dintre ei. A vorbit poezia fără să o poată rosti. E un dar enorm acesta – la fel de enorm și de otrăvit ca poezia însăși.
» Citește totPonticele. Despre modernitate ca exil
Radu VANCUTot nu știm motivul pentru care, în anul 8 al erei noastre, Octavian Augustus a decis să-l relege pe Ovidiu în îndepărtatul Tomis. Pedeapsă aspră, totuși cu ceva înlesniri – poetul avea dreptul să ia cu el sclavi, iar exilul nu era însoțit și de confiscarea averii, cum se întîmpla de regulă în cele mai multe cazuri.
» Citește tot