Marile speranţe

Mihai MIHALCEA
Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
Marile speranţe jpeg

În loc să reiau informaţiile şi cifrele care pot fi lesne citite în Raportul de activitate publicat pe site-ul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, cred că este mai util să precizez cîteva gînduri şi premise de la care am plecat în activitatea ultimilor cinci ani. Acestea au stat la baza multor decizii pe care le-am luat, în poziţia în care m-am aflat, alături de Vava Ştefănescu, directorul artistic care m-a însoţit. Aceste precizări îmi par necesare pentru înţelegerea unui fenomen complex, plin de contradicţii şi tonuri amestecate.

 „Totul este de făcut“

Centrul Naţional al Dansului pleacă din start cu un mare dezavantaj în orice demers, iar aceasta va rămîne o temă de reflecţie pentru cei care ne vor urma la direcţia instituţiei: este singura entitate publică de rang naţional care are ca obiect de activitate susţinerea şi dezvoltarea dansului contemporan; este şi singurul finanţator specific al acestui domeniu, oferind finanţări la nivel naţional, pe bază de proiect; este singura instituţie care deţine săli de repetiţie pentru cei activi în domeniu. Se află, deci, în mijlocul tuturor aşteptărilor, dorinţelor şi revendicărilor. Se ocupă cu ateliere şi cursuri de dans, producţie şi distribuţie de spectacol, are sarcina de a sensibiliza audienţa şi de a creşte numărul spectatorilor şi susţine dezvoltarea unui discurs teoretic absent pînă acum în lumea dansului. Cu alte cuvinte, totul este de făcut. În aceste condiţii, ne-a fost clar de la început că nu vom putea rezolva în cinci ani toate problemele unui domeniu pentru care nu s-a făcut mai nimic. 

Este nefiresc să existe un Centru Naţional al Dansului într-o ţară în care nu există nici măcar cîteva zeci de companii de dans, alte centre regionale sau teatre de dans şi structuri care să preia, fiecare, o parte dintre multele demersuri care trebuie făcute. În acest context, toate aşteptările constituie o presiune enormă asupra unicei instituţii, iar misiunea acesteia este forţată să acopere ceea ce în alte ţări constituie activitatea a zeci de entităţi, fiecare pe palierul său. Prin urmare, era firesc şi important să stabilim priorităţi, asumîndu-ne riscul inevitabil de a nu mulţumi pe toată lumea. 

Am plecat de la realitatea care ne arată că artiştii activi în sfera dansului contemporan n-au beneficiat niciodată de minime condiţii pentru a lucra în tihnă. Înainte de înfiinţarea CNDB, cu foarte mici excepţii, nici unul dintre noi n-a avut la dispoziţie o sală de repetiţii, pentru o perioadă mai lungă de timp, spre a pune în practică şi testa ideile pe care le are. CNDB trebuia să fie, deci, explicit şi asumat, un spaţiu lipsit de presiunea reuşitei cu orice preţ. Aceşti primi ani au însemnat înainte de toate o perioadă necesară de laborator, cu riscuri şi eşecuri asumate. Pentru a putea produce acea masă critică necesară decantărilor viitoare, ni s-a părut vital să oferim un timp al încurajării şi susţinerii, al libertăţii artistice cu orice risc. Un loc propice pentru întîlnire, reflecţie şi dezbatere asupra conţinutului artistic. Căci fără acesta, lecţiile acide ale managerilor despre reţele de distribuţie, proiecte de anvergură şi tot felul de fantasme naţionale rămîn fără obiect. 

O serie de consecinţe au decurs şi din procesul şi traseul prin care s-a ajuns la înfiinţarea CNDB. Aceasta nu este rezultatul vreunei politici sau strategii iniţiate de autorităţi, ci cel al unei mişcări aproape agresive generate de scena independentă de dans contemporan, care a forţat înfiinţarea acestei instituţii, cu sprijinul presei şi al societăţii civile, într-un moment nemaiîntîlnit de solidaritate şi presiune comună asupra autorităţilor. După 15 ani de demersuri legale pentru recunoaşterea unui fenomen artistic.

Percepută în aceşti ani drept o organizaţie neguvernamentală, CNDB a rămas un fel de  crăpătură în sistem, o insulă de libertate artistică maximă, cu reuşitele şi deraierile de rigoare. Din cauza comportamentului atipic şi a prezentării unui fenomen artistic care numai mainstream nu a fost, deci neaşezat în memoria colectivă a practicilor artistice şi a receptării de la noi, CNDB a rămas o ciudăţenie, neasimilată decît la nivel formal în rîndul celorlalte instituţii publice. Ca urmare, tratamentul autorităţilor a fost mai degrabă unul la marginea toleranţei, nu de sprijin şi susţinere. Cu alte cuvinte – „Să le facem şi scandalagiilor ăstora o grădină zoologică în care să-şi facă de cap, timp în care ne vom face că ne uităm la ei!“ În rest, finanţăm inerţial ceea ce se consumă pe baza reflexelor dobîndite. Căci cum să vrei să susţii un fenomen care creează disconfort şi chestionează ceea ce părea sigur pentru eternitate? Cum să dezvolţi un fenomen artistic în care cele mai multe direcţii actuale conţin perspective critice şi se îndreaptă spre zone sensibile pe care le problematizează? De ce să dai bani pe cercetare, inovaţie şi experiment, cînd poţi să mergi la sigur, pe căile bătătorite? Şi de ce ai susţine atitudini necomplezente şi chiar ireverenţioase, cînd poţi avea conformism şi clişee pe bandă rulantă? Acestea nu aduc mulţi spectatori, iar dacă nu avem succes, nimic nu mai contează. Iar succesul înseamnă înainte de toate cantitate!

Alegeri şi priorităţi

Numai că, în aceşti ani, instituţia a fost condusă de artişti, nu de manageri. Ca urmare, cei care au căutat să identifice în acţiunile acestora măsuri şi instrumente specifice managementului à la carte sînt dezamăgiţi. Cei doi directori au refuzat să vadă cifre în loc de artişti, statistici în loc de idei şi concepte, încasări şi succes în locul acelor lucruri care pot genera bunuri imateriale. Toate acestea au generat alegeri şi priorităţi. Iar priorităţile diferite nu înseamnă lipsă de viziune, cum încă mai cred unii! 

Cei care au condus instituţia au considerat că, pentru cultura coregrafică contemporană, există şi alte mize decît organizarea în timp şi spaţiu a unor mişcări armonioase care să gîdile plăcut simţurile unui public care vede în dans doar trupuri frumoase, graţie şi echilibru. Au pus valoare pe întîlnirea cu artişti şi creatori din alte medii, considerînd că dialogul, intersecţiile şi contaminările sînt necesare. Li s-a părut vital să privească lucrurile într-un context mai larg şi să aibă un schimb permanent cu scena internaţională. Şi, mai cu seamă, au dorit să nu edulcoreze sau să sacrifice conţinutul artistic de dragul creşterii audienţei. Li s-a părut important să extindă la maxim termenul „dans“ şi să forţeze accepţiunea dată acestuia, tendinţa preponderentă spre forme experimentale nefiind altceva decît rezonanţa cu nevoia reală a celor mai mulţi artişti activi astăzi în sfera dansului contemporan. În acord cu realitatea în mişcare, aceştia se îndreaptă mai cu seamă spre conţinuturi cu forme mereu în schimbare, imposibil de închis şi stabilizat pentru vreme îndelungată. Cei mai superficiali au pus însă o etichetă peiorativă experimentului, acesta fiind considerat ceva neimportant, fără greutate şi de neluat în seamă, prin comparaţie cu „adevăratele spectacole“. Însă o analiză atentă poate lesne demonstra că multe dintre spectacolele de dans „adevărate“ de la noi, acelea care sînt puse în balanţă cu mult detestatele creaţii experimentale, conţin o doză însemnată de conformism şi clişee, fiind rezultatul unor reţete şi practici artistice care nu au mare legătură cu lumea contemporană.

În fine. După ce revezi Marile speranţe, ecranizarea după romanul lui Charles Dickens, este dificil şi-ţi trebuie ceva schizoidie şi cruzime să scrii în cîteva mii de semne despre ce s-a întîmplat în cinci ani la CNDB. Mai cu seamă că ai de închis în cîteva concluzii generale sute de gesturi, acţiuni şi proiecte, reuşite şi nereuşite, toate cu specificul şi diferenţele lor. Ai de întîmpinat o serie de interpretări pripite şi prejudecăţi. Ai de combătut critici nenuanţate, venite din partea celor mai vocali şi intransigenţi judecători, care pînă mai ieri primeau tăcuţi finanţări pentru proiecte. Şi nu în ultimul rînd, ai de primit lecţii de viaţă foarte dureroase de la prieteni şi colegi cu care ai împărtăşit aceleaşi valori şi pe care i-ai crezut aproape.

Mihai Mihalcea este coregraf şi dansator, director interimar al Centrului Naţional al Dansului – Bucureşti.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.