„Plugarul și moartea”: un dialog nesfîrșit

Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
„Plugarul și moartea”: un dialog nesfîrșit jpeg

Într-o duminică de carnaval descopeream, acum două decenii, la Teatrul „Gérard Philipe” din Saint Denis, lîngă Paris, o piesă necunoscută, un dimant negru despre înfruntarea violentă cu moartea a unui plugar singuratic. Christian Schiaretti plasa totul sub semnul nopții dense, al obscurității funebre și totodată medievale căci piesa „anonimă” data din secolul al XV-lea. Jean-Marc Bory, un prieten ce va muri doar cîțiva ani mai tîrziu, se angaja cu o gravitate sumbră în acest dialog final. Răsuna în vocea lui ecoul neliniștii venit din prăpastia spaimei și, absorbiți, ne impregnam de cuvintele care se succedau ca niște lacrimi grele, șirag al durerii. Cînd am ieșit, însingurat și încă sub impactul dialogului pe care-l auzisem ca pe o muzică funebră, pe stradă un tînăr cu o mască de mort pe față  m-a bătut pe umăr. Înspăimîntat, m-am întors și, văzîndu-l, am resimțit legătura între scenă și viață cu aceeași teroare: de la dialogul meditației în plin regn al nopții treceam la carnavalul funebru din oraș. Undeva, la margine de Paris, care părea a fi devenit un macabru oraș flamand din urmă cu multe secole. Experiență dublă ce persista, urmă de neșters în „viața mea secundă” de spectator. 

Mulți ani, mai tîrziu, cînd, în sfîrșit, prudent, teatrele se deschideau după îndelungata perioadă de interdicție, regăseam Plugarul și moartea. De astă dată i se descoperise autorul: Johannes von Tepl, un meșteșugar ieșit parcă din Maeștrii cîntăreți ai lui Wagner. Acum, un alt prieten, Marcel Bozonnet, juca „Moartea”, în asociație cu un tînăr actor de o frumusețe virilă a cărui dispariție devenea de aceea și mai insuportabilă. Din nou, relația cu viața se impunea fiindcă acesta era primul spectacol văzut după amenințarea virusului care, luni întregi,  a zăvorît casele și a pustiit străzile. Vocea lui Marcel Bozonnet – „voce de artă”, cum spunem „teatru de artă” – dădea o dimensiune de melopee catifelată lungilor dizertații funeste; ele suscitau acum nu atît panică, cît plăcerea de a le auzi ca pe o muzică funebră de Couperin. Părăseam sala reconciliat cu acest teatru simplu, esențial, teatru existențial care mă consolase la ceas de eliberare temporară, de tranziție repede contrariată. Și resemnat, în casă, mi-l rememoram.

904 15 banu plugarulsimoartea 095 1 jpg jpeg

Întîlnindu-l pe Silviu Purcărete, aflat în căutarea unui text, i-am sugerat Plugarul…, text cum nu se poate mai indicat în vremuri de teamă generalizată, de indici de mortalitate vertiginoasă, de contaminare galopantă. Pentru a-l convinge i-am trimis exemplarul meu oferit de Marcel Bozonnet și nici azi nu regret această insistență. El reprezintă a treia variantă. Ceea ce la Schiaretti fascina prin dimensiunea arhaică se convertește aici în modernitate ce nu afectează perspectiva morții, dar o colorează altfel. În spectacolul Teatrului Național din Iași, Purcărete substitue dialogului originar un monolog interior: plugarul și dublul său virtual, alter ego indisociabil de protagonistul confruntat cu iminența sfîrșitului. Aici, totul debutează într-un decor cotidian cu frigider, canapea și birou unde „plugarul” devenit scriitor își bate la mașină textele într-un ritm de stacatto nervos. Solitudine de artist sfîșiat de temeri, refugiat în exercițiul „scrisului” care îl înlocuiește pe acela al „oralității” originare. Dar, subtilitate extremă, o împăcare de ultima clipă intervine grație iubirii, grație iubitei care trezește și satisface apetitul sexual al protagonistului. Totodată, în jur, circulă și intervine „partenerul” virtual, care nu e decît imaginea dedublată a omului ce înfruntă moartea. Contrapunct muzical între cei doi parteneri care, împreună, evocă spaima lui Bérenger din Regele moare, admirabil pus în scenă de Andrei și Andreea Groșu. 

Totul este dublu, dar fiecare dintre termeni aparține unui alt regim de prezență: omul și fantoma. Omul și realul afectat de irealitate căci, în scenografia lui Dragoș Buhagiar și designul video semnat de Andrei Cozlac, mobilele apar și dispar, și, ca într-o aventură onirică, nimic nu e cert. Dulapul, mobila masivă ce m-a făcut să mă gîndesc la dulapul lui Gaev din Livada..., e prezent pentru a fi apoi aneantizat. Dublul „virtual” al Plugarului cînd respectă dimensiunile umane, cînd se dilatează ca o umbră nemăsurată: această fluiditate dintre real și ireal se constituie în derutanta incertitudine poetică a reprezentației.

Și, la capăt de drum, se deschide un nesfîrșit peisaj de ghețuri ca într-un tablou celebru de Caspar David Friedrich unde se asociază cele două personaje rătăcite în imensitatea naturii imobilizate. Unde sîntem, de care parte, căci protagonistul pare pierdut printre ghețuri, iar alter ego-ul său l-a înlocuit în scenă? Din această incertitudine provine perplexitatea „fantastică” a meditației interioare despre moarte a omului cu dublul său. Pe fundalul de ecou îndepărtat al mașinii de scris ce-și scandează bătăile ca acelea ale unei toace în noapte.

Moartea e în noi. Și de neuitat rămîne imaginea finală răspunzînd celei inițiale ce se deschidea cu un pat banal care, la capăt, pe scena complet goală, se răstoarnă pentru a se preschimba în mormînt.

Moartea e lîngă noi, în noi. Aici, acum. Acest spectacol unic va deschide Festivalul de la Sibiu. Nu-l ratați!

La festivalul de la Avignon, dialogurile nu cu moartea, ci, de astă dată, cu morții se continuau în spectacolul Fratenitate al lui Caroline Guiela Nguyen. Aici totul debutează pe baza unui dispozitiv de science-fiction ce stabilește contactul între cei vii rămași pe Pămînt și cei dispăruți în urma unei catastrofe cosmice: o eclipsă de cîteva minute care a distrus o parte din umanitate. Orfani sau văduvi, supraviețuitorii caută și au dreptul „consolator” de a stabili contacte fugare de un minut și 30 de secunde cu cei care s-au volatilizat. Un dialog cu morții pentru a mărturisi tristețea sau a da vești autobiografice, pentru a-și recunoaște singurătatea sau, chiar mai trist, pentru a recunoaște imposibilitatea de a formula un mesaj. O rețea interstelară se constituie, dar ea nu se rezumă doar la schimburi personale, căci, dincolo de ele, o metaforă globală se impune: cosmosul însuși, mulțumită acestor conversații, își accelerează mișcarea. Între cei rămași în viață și bolta cerească se instaurează o relație de reciprocitate. În cea de a doua parte, ea se confirmă întrucît, pentru „a face universul mai ușor”, se solicită fiecăruia dreptul de a șterge memoria suferințelor, de a face să dispară greutatea sufletului rănit și a reda o puritate virginală martirilor pămînteni. Și poate cea mai emblematică scenă e cea finală, cînd un soț fidel își sacrifică treptat amintirile soției pe care o va regăsi metamorfozată în stea, Leila, o stea ce-i primește mesajele și răspunde. Dialogul cu morții e o terapie împotriva absenței.

Printr-un hazard semnificativ, descopăr acasă, pe un fotoliu, o carte Dépasser la mort, Depășirea morții, ce are ca subtitlu „puterea literaturii”, care înlocuiește aici „puterea teatrului”; o comună convingere le reunește: „Mulțumită vorbelor nu mai sîntem singuri în fața morții”.

Nu doar mulțumită cuvintelor, ci și imaginilor, căci pe zidul Palatului Papilor străjuia pînza imensă a artistului chinez Yan-Pei Ming pictată în 2021 pentru a dialoga cu Mama sa. Am privit-o ca pe o rezonanță, dincolo de frontierele artelor, a dialogurilor cu morții. Căci, cum spune Sofocle în Electra, „sînt vii morții culcați sub pămînt”.

Ca în spectacolele Greciei, unde comedia succeda tragediei, și la Avignon, Alex Vizorek propune, în Ad vitam, o variantă ludică a dialogului cu moartea pentru a rîde de spaimele noastre. „Să fim fericiți așteptînd moartea” e deviza acestei sotie, a acestei farse, cum se spunea în Evul Mediu.

Dialogul cu moartea și-a găsit împlinirea în geniala Clasă moartă a lui Kantor.

George Banu este critic de teatru. Cea mai recentă publicație a sa: Povestirile lui Horatio, Editura Tracus Arte.

Foto: Plugarul și moartea

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.