Hyde Park - în căutarea zen-ului

28 iulie 2020
Hyde Park   în căutarea zen ului jpeg

Sînt o persoană oarecare, nimic deosebit, dintr-un orășel mic, minier, pe jumătate gol, depopulat din lipsa de interes. Oricum, știam toate drumurile și toate cotloanele acolo departe, între munți. Dar acum sînt în mijloc de Londra, unde m-am mutat în mod cu totul nesăbuit și îmi vîjîie capul. Stau cu picioarele înfipte în caldarîm în punctul fix din dodoașcă în timp ce în jurul meu se învîrt curenții și tornadele lumii și știu că acum prioritatea mea absolută e să respir, să găsesc zen-ul. Dacă pot să-l găsesc pe undeva prin furnicarul ăsta. Știu sigur, trebuie să-mi revin și să respir. Orice altceva poate să aștepte.

Londra e un caleidoscop uriaș, care vibrează din toate balamalele, scîrțîind, urlînd, zdrăngănindu-și culorile și sunetele mușuroiului uriaș de oameni, amețindu-te cu varietatea ei căpcăunică. Gata să te înghită chiar în timp ce îi savurezi fațetele din oglinzi suprapuse spre înalt. De-a lungul și de-a latul. De-aia tre’ să-ți cauți zen-ul. Și primul loc unde l-am găsit a fost Hyde Park. Ce idee genială! Să te lași în voia apei, să accepți că ești un Iona înghițit de balenă. Să intri în plămînii uriașului. Acolo e cea mai bună oxigenare. Cea mai adîncă respirație.

Cum ai trecut prin arcada uriașă a lu’ Marble Arch, s-a tăiat sonorul marelui oraș. Brusc.  Parcă ai trîntit ușa. Simți că te paște fericirea. Începi să rîzi că apucatul, reacție pur nervoasă și zîmbetul ți se lățește netulburat pe figură la fiecare pas. Calci ușor să nu tulburi pășnicia.

Deschideri colinate uriașe, în verde dulce și cer nesfîrșit de calm, desenînd o dungă a orizontului proprie mării. O mare de iarbă. Șezlonguri, pături, băncuțe presărate pe tot locul. Copaci de o frumusețe robustă lîngă care ai putea sta ore întregi, să te îmbibi de seva poveștilor tăcute. Flori peste flori, uneori aranjate artistic, simetric ca în Grădinile Kensington, atît de englezesc pentru îndrăgostiții de englezisme. Alteori dezordonat de-a dreptul, ducîndu-te cu gîndul la toate cîmpurile lumii, atît de libere în frumusețea lor sălbatică.

Rațe, rățuște, gîște, lebede albe și negre. Plutesc netulburate pe lacuri și ape curgătoare, netemătoare, vin pînă aproape de tine și poți să le admiri claritatea existenței și să te crezi departe de lumea dezlănțuită. Să înțelegi că ești departe. Că ai o pauză. Că ai timp să te regăsești. Pe tine, cel rătăcit printre aburii fierbinți ai lumii. N-am știut că privitul pasărilor poate să-ți aducă o asemenea stare de liniște interioară. Absolut deplină în adîncurile ei. Toate se plimbă tacticos pe straturile suprapuse de aer și apă și alcătuiesc imagini de cărți poștale cu palate în depărtare și amestecuri indefinite de albastru și verde. Verde albăstrui, miez de strugure translucid.

Veverițe grațioase ca niste fulgi, înfoindu-și codițele evantai și țopăind ușurel pînă la picioarele tale. Purtînd cu ele dulceața licuricilor. Oamenii nu fac decît să accentueze tihna locului, la fel de blajini și de naturali ca și frunzele, ca și vîntul, fiecare pe spotul lui de lumină și zen. Unii stau cu ochii închiși la soare, alții fac yoga, unii citesc, alții stau pe bănci și se uită fix la gînsacii care se plimba mîndri de colo colo. Privirea fixă e o emblemă a linului, a domolului, a șederii. A reîntoarcerii în sinele magic.

hyde park tree jpg jpeg

Memorial benches. Ce idee pur și simplu frumoasă. Bănci cu un aer vintage, cu inscripții de dor și dragoste pe stinghia de sus, mă plimb și citesc încîntată povești demult apuse sau povești de ieri, alaltăieri. Povești de iubire adunate într-un singur rînd. E Taj Mahal-ul unor oameni simpli. Ca mine. Ca oricare.

Un bolovan imens, un uriaș de piatră, arătînd ca aterizat de pe planeta veșniciei, „worked and shaped by forces of nature for thousands of years”, exprimînd recunoștința norvegienilor pentru englezi: „You gave us a safe haven in our common struggle for freedom and peace.” Forever. Îl pipăi și mă înfioară puterea ascunsă în piatra încălzită de soare, veșnicia ei, ce dar extraordinar!

Palatul Kensington. Culori de pămînt și aer, culori de veșnicie regală. Arată ca o pictură, nu pare adevărat, de o frumusețe diafană, lipsită de concretețe. Aș putea locui pe o bancă din fața lui, să stau nemuritor cu privirea cufundată în spirala armonioasă de grație ce aburește peste el.

Colțișor după colțișor, parcul îți vorbește, te liniștește, te îmbată cu frumusețile-i, te cufundă în feng shui pînă peste cap, te ia de mînă ca un prieten drag și îți arată lumina. Și cerul. E hygge de-a dreptul.

Poți respira adînc, poți veni de cîte ori vrei. E tot aici, nu pleacă niciunde.

E prietenul tău zîmbăreț și dulce. E zen.

Foto: wikimedia commons

23 JPG
Halloween cu veselie
Ar fi fost simpatic să mă fotografiez zîmbind lîngă dovleacul cioplit, cel ales de Iris. Păream frați.
20231026 111623 jpg
O cronotopie atonită
Cînd ai mers ultima dată prin codru, pe jos, în susul unui izvor, fără să aștepți să mai treci vreo punte, lăsînd lumea și ale ei pe malul celălalt?
image png
Umbra morții peste Israel
Unde am greșit? Căci undeva s-a greșit grav.
image png
Scurte observații despre șampania făcută sifon pornind de la unele „Pagini bizare” de Cosmin Ciotloș, din Dilema veche, nr. 1015, septembrie 2023
Urmuz nu era menșevic, mai degrabă nu era îndrăgostit de Lizica Codreanu, mai degrabă nu citea/ cita din Fundoianu etc. etc.
20230505 112507 jpg
După treizeci de ani. Orașul de pe Bega
Ca tot românul însetat de cultură în anul de grație 2023, am pornit-o și eu, acum o săptămînă, către orașul culturii europene, Timișoara.
Présidence Française du Conseil de l'Union Européenne 2022  The French Presidency of the council of the European Union 2022    51827990636 jpg
Merită semnat „Manifestul pentru pace”?
Manifestul va duce la discuții aprinse în Bundestag și se va lăsa cu urmări politice greu de prevăzut în economia de război a politicii interne germane.
index jpeg 3 webp
Interceptări în numele „adevărului“?
Cazul de la Frăsinei, cu finalul acesta mi-a lăsat un gust amar. Gustul înfrîngerii asupra rostului la care sîntem chemați, fiecare din noi.
IMoroianu jpg
De Crăciun, fii mai bun!
Reflectăm imagini de Narciși îndrăgostiți și înduioșați de propria mortalitate de care Isus sărbătoritul este dator să ne izbăvească
Last photo before the game with Gheorghe Hagi jpg
Hagi vs. Mutu sau despre respectul datorat adversarului
Apoi, cu politica speculativă a lui „dacă” şi a lui „poate”, atît de dragă mioriticului, nu vom ajunge nicăieri.
640px British museum greatcourt jpg
Activismul anti-petrol în muzeele europene
Marile companii petroliere au căutat, de-a lungul timpului, să-și asocieze imaginea cu acțiuni caritabile, dar mai ales cu instituții culturale.
AV jpg
Din nou despre claritatea morală
Pretenția „clarității morale” se întemeiază nu doar pe o logică bivalentă, ci și pe principiul terțului exclus (pe care bivalența singură nu-l presupune).
George Cornila jpeg
O preascurtă istorie a vergeturilor
Perfecțiunea rămîne o iluzie pentru că este redefinită o dată la cîțiva ani.
Dă ce? jpeg
Dă ce?
Chiar o să ajungem să facem efortul ăsta de pocire a limbii ca să fim în rîndul lumii?
Mîinile mele împletite jpeg
Mîinile mele împletite
Zeci de ani, mîinile mele diferite ce s-au împletit cruce într-un legămînt al frăției au fost mereu paznici de încredere ai drumurilor bune.
Puțin tei și caramel jpeg
Puțin tei și caramel
La pas prin Oxford, nu i-am văzut spiralele răsucite spre cer, nici garguii străjuind fiecare zid, i-am văzut culoarea.
Înapoi la grădiniță jpeg
Înapoi la grădiniță
„Ce faci dacă un copil îl mușcă pe celălalt?!” Sfinte Sisoe! Ce e cu întrebarea asta?!
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei jpeg
Încălzirea climei poate duce la înghețarea Europei
Clima Europei, a celei apusene în primul rînd, se va răci brusc, într-un interval de timp uluitor de scurt, de 20-30 de ani.
Din lac în puț jpeg
Din lac în puț
Agenția britanică de echivalare a studiilor mai avea nevoie de un act înainte de a se hotărî dacă să îmi acorde sau nu QTS-ul, statutul oficial de profesor.
Imaculata concepție jpeg
Zgîlțîieli, interviuri și porunca „să nu atingi”
Un liceu uriaș, unde se intra numai pe bază de verificare strictă și unde am avut 5 ore, la copii între 12 și 17 ani.
Estetica, încotro? jpeg
Estetica, încotro?
Creația a fost înlocuită cu ingeniozitatea. Au uitat că munca este muncă și numesc asta creație.
Curajul din palmă jpeg
Curajul din palmă
Nu mai eram nimeni. Nu mai eram doamna profesoară, respectată de un întreg oraș.
O voce emblematică a radioului jpeg
O voce emblematică a radioului
Vocea lui a jucat rolul de instanţă magică, aptă a preschimba cuvintele rostite în reprezentări instantanee. Îl avantajau timbrul, dicţia limpede, fluenţa şi o anumită eleganţă a rostirii.
Whitby, adoratul jpeg
Whitby, adoratul
Aceștia nu sînt pescăruși, sînt bătrîne suflete vikinge.
N o să fiu niciodată jpeg
N-o să fiu niciodată
Sînt doar roluri în care imaginația mea m-a pus cu mult drag, puneri în scenă care mi-au produs multă bucurie.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.