Cetatea Orăştiei

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Cetatea Orăştiei jpeg

Pînă la mijlocul anilor ’80, nici nu se ştia prea bine de existenţa ei: străinii de oraş vedeau doar două biserici, cu turle împodobite cu globuri aurii, fără cruci, ce se iţeau de undeva dintre acoperişurile caselor înghesuite unele în altele, după modelul arhitectural săsesc de secol XIX. Ziduri prăbuşite stăvileau curţile gospodăriilor pe laturile din spate, iar cei ce aveau mai mult noroc puteau creşte porci sau păsări prin turnurile de mult dispărutelor bresle medievale, atunci cînd nu le foloseau pe post de magazii de lemne. Intrarea actuală, în stil neogotic, construită pe locul fostelor turnuri de intrare, al podului ridicător de peste şanţul cu apă al cetăţii şi al barbacanei, nu prezenta prea mult interes. 

Urbanizarea prost înţeleasă şi sistematizarea, cu atît mai prost aplicată, a perioadei comuniste a dus în cele din urmă la demolarea a peste două treimi din casele ce fuseseră înălţate de-a lungul zidurilor de incintă, iar în locul lor prostia omenească a construit două blocuri de locuinţe, aproape lipite de cetate; şi a fost doar la cîteva găleţi de ciment şi plăci de prefabricate distanţă să-l construiască şi pe-al treilea. Astfel, azi Cetatea Orăştiei nu prea poate fi văzută din exterior. Doar din fosta Piaţă Mică a oraşului, azi Aurel Vlaicu, mai poate fi zărit, printre cele două blocuri, un turn exterior circular, ce a dublat turnul patrulater interior, închizînd în acest fel o fostă intrare în cetate. Un acoperiş fără noimă, aruncat peste turn doar aşa, să fie, îşi rîde de toată istoria locului, prin plăcile lui de azbest. Cîteva ambrazuri tăiate-n piatră, ce imită formele unor chei întoarse, privesc spre oraş desluşindu-şi rolul de lăcaşuri pentru gurile de artilerie. De ajuns prea aproape nu se poate ajunge, locatarii blocurilor îngrădind totul cu garduri şi porţi de metal, pentru paza propriilor maşini, parcate în fostul şanţ de apă al cetăţii, sau al găinilor crescute-n coteţe de tablă. Pe latura de sud, o parcare recent amenajată lasă liberă vederii o mică poartă pietonală, cu ancadrament gotic, azi zidită. Lipit de spatele singurei case rămase în picioare, un turn patrulater adosat incintei se înalţă cu cîţiva metri deasupra zidului rămas fără creneluri şi metereze. Iar văzută dinspre răsărit, cetatea mai oferă doar priveliştea unui alt turn semicircular, cu nişte scînduri de lemn ce-i blochează intrarea la nivelul inferior… Asta dacă nu punem la socoteală fierătaniile ruginite, înălţate inestetic şi folosite, cam o dată pe an, drept scenă… 

Waras, Százsváros, Broos, Saxopolis… sînt doar cîteva din denumirile vechi ale oraşului. În date seci, Orăştia e atestată documentar de la 1224, cînd, într-o diplomă a regelui Andrei al II-lea, sînt reconfirmate privilegiile coloniştilor saşi, acordate, cîndva, în trecut, de Geza al II-lea. O primă menţionare a unei fortificaţii în jurul bisericii datează de la 1241, apoi documentele se referă doar la oraş. La 1376 sînt menţionate breslele. Urmează invazii tătare şi turceşti. Abia la 1544 şi 1560, cetatea Orăştiei este amintită de Sebastian Münster, respectiv Giovanandrea Gromo, iar Evlya Celebi face acelaşi lucru la 1660 şi 1666. Pe la începutul secolului al XVIII-lea, zidurile fortificaţiei sînt demantelate, Imperiul Habsburgic dorind prin acest fapt să o dezafecteze. Ulterior, acestea sînt reconstruite, dar fără a mai avea rolul de fortificaţii, ci doar pe acela de a delimita curtea bisericii. Iar după 1991, o serie de campanii de săpături arheologice au încercat să reconstituie o parte din istoria pierdută a cetăţii… 

De cum intri pe poartă, lipită azi de fosta clădire a Colegiului reformat Kun, zumzetul oraşului pare că abia se mai strecoară printre frunzele teilor mult prea bătrîni din curtea cetăţii. Dai ocol celor două biserici, prima aparţinînd comunităţii evanghelice, germane, a doua, celei reformate calvine, maghiare. Pe dreapta, cam pe la mijlocul zidului, e turnul pătrat, cu fosta poartă de vest dezafectată, înălţată pe bolţari de piatră, în care surprinzi caracteristicile portalurilor gotice. Zidul, mult mai înalt odinioară, avea şi drum de strajă, imaginat acum doar prin găurile din care plecau consolele de lemn ce-l sprijineau. Pe colţuri, urmele pitice ale altor turnuri. Cel de pe jumătatea zidului dinspre miazăzi e, de departe, cel mai bine păstrat. Privirea ţi-e atrasă uneori de jumătatea de corp gotic de secol XIV a bisericii reformate, ce contrastează puternic cu turnul-clopotniţă de secol XIX, înălţat după cutremurul din 1839. În spatele celor două biserici, surpriza: descoperi o alta. Mă rog, sînt doar ruinele unei bazilici ieşite din pămînt în campania arheologică din 1992. Rotonda, cu o absidă spre răsărit şi cu cel puţin două nivele, a fost „protejată“ în urmă cu cîţiva ani prin construcţia unei cupole, din care acum n-a mai rămas decît scheletul de metal, sinistru şi ruginit… 

…Iar de-ţi ridici privirea peste rotondă, vezi zidul cetăţii, prăbuşit pe o distanţă de peste zece metri, cu toate că abia a fost refăcut în urma campaniei de restaurare de la sfîrşitul anilor ’90, şi-ţi vine să declami retoric-interogativ despre situaţia locativă a constructorilor de altădată. Cît despre cei de acum, mai bine lipsă… Prezent la Orăştie în urmă cu cîteva săptămîni, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a fost, cică, vădit nemulţumit şi se pare că a promis măsuri. Care vor fi acestea şi cînd vor fi luate, rămîne (mult timp, de acum încolo) de văzut! 

Daniel I. Iancu este doctorand la Universitatea „1 Decembrie“ din Alba Iulia.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.