Classical music for all - şi în România

14 august 2013
Classical music for all   şi în România jpeg

Avertizez de la început că am încercat să scriu acest articol într-o nuanţă neutră; dar nu-mi va reuşi, aşa că sînt sinceră şi spun: sînt extrem de entuziasmată de faptul că Dilema veche a avut iniţiativa de a oferi împreună cu revista, pe perioada Festivalului „George Enescu“, discuri cu muzică clasică. Şi nu orice fel de discuri cu muzică clasică, ci 10 dintre cele mai cunoscute concerte pentru pian şi orchestră, în interpretări semnate de două dintre cele mai mari nume care vin la Festivalul „Enescu“ 2013: Daniel Barenboim şi Radu Lupu.

Nu pot fi decît entuziasmată că între 29 august şi 3 octombrie vom avea cu toţii ocazia să cumpărăm aceste albume, adevărate bijuterii discografice puse la dispoziţie de Universal Music România.  

Se vor găsi cîrcotaşi să spună că au mai existat şi alte publicaţii cu suplimente de muzică clasică; le răspund că niciodată nu au fost publicate pînă acum discuri-supliment de o asemenea calitate, referindu-mă aici nu doar la repertoriul propus, cît şi la interpretarea de cea mai înaltă clasă. 

Judecaţi singuri: integrala concertelor pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven, cu Daniel Barenboim, solist şi dirijor al Capelei de Stat din Berlin, apoi Concertul nr. 1 de Johannes Brahms, Concertele nr. 21 şi 12 de Wolfgang Amadeus Mozart, Concertul op. 16 de Edvard Grieg şi Concertul op. 54 de Robert Schumann – toate cu Radu Lupu.

Sînt atît de multe lucruri pe care le pot spune, chiar şi numai din punct de vedere personal, despre aceste muzici de pe respectivele CD-uri, despre interpreţii lor. Voi încerca să le ordonez metodic şi voi începe cu lucrările.

Everestul pianisticii – integrala concertelor pentru pian de Beethoven

Nu există pianist care să nu fi visat să cînte măcar unul dintre cele cinci concerte pe care le-a lăsat cel numit şi astăzi „Titanul de la Bonn“; Beethoven – „Noul Testament al muzicii clasice“, faţă de Bach – „Vechiul testament al muzicii clasice“, această descriere atît de plastică a unei realităţi prezentate de Daniel Barenboim. Beethoven – considerat de mulţi cel mai important compozitor din istoria muzicii clasice;

Beethoven – pe care eu îl văd nu neapărat ca cel mai important, dar, cu siguranţă, unul dintre marii vizionari ai muzicii. El nu este doar un clasic (deşi, şcolăreşte, îl plasăm între compozitorii clasici, ai primei şcoli vieneze): cu un ochi, el poate privi în trecut, cînd îi ascultăm extraordinarele fugi, însă în ultimele lui cvartete găsim prefigurări ale muzicii care avea să fie scrisă abia la 100 de ani după moartea lui.

Acesta este, deci, Beethoven – gîndiţi-vă cît de important trebuie să fie, atunci, pentru Beethoven, creatorul de lucrări pentru pian, instrumentul la care el însuşi cînta; şi să nu uităm că primele audiţii ale concertelor 1-4 au fost susţinute chiar de Beethoven – pianistul.

Cele cinci concerte pentru pian surprind un interval de timp relativ restrîns din viaţa componistică a lui Beethoven: primul a fost scris între 1796-1797, iar ultimul, între 1809-1811. Tot în 1796, Beethoven a început, progresiv, să surzească; tocmai datorită bolii, nu a mai putut să-şi interpreteze singur premiera ultimului său concert pentru pian.

Este însă şi perioada cînd Beethoven îşi scrie mare parte din creaţie: opt simfonii, sonate pentru pian, cvartete, opera Fidelio. Primele două concerte pentru pian ni-l relevă pe tînărul şi mai exuberantul Beethoven: forme clasice, o melodică luminoasă, o anumită înclinare pentru virtuozitate, mai ales în Concertul nr. 2, pe care l-a scris special pentru debutul său pianistic la Viena.

Ultimele trei ni-l relevă pe Beethoven în perioada sa de maturitate şi reflectă zbaterile interioare ale compozitorului care surzea treptat. Concertul nr. 3 este tipic: în tonalitate minoră, cu teme conflictuale, cu numeroase schimbări de dispoziţie; Concertele 4 şi 5, cele mai cunoscute, de altfel, reflectă mai curînd o împăcare a compozitorului cu sine însuşi – mie îmi trezesc imaginea unui împărat care reflectă la deşertăciunea lumii. Cred că acelaşi lucru a avut în cap şi editorul englez al celui de-al cincilea concert, cel care i-a dat denumirea de Imperialul.

Daniel Barenboim şi „Beethoven for all“

Interpretările concertelor beethoveniene pe care le veţi găsi pe acest disc au fost realizate de Daniel Barenboim şi Capela de Stat din Berlin, în timpul unor concerte live din mai 2007, susţinute la Bochum – înregistrările au apărut iniţial la casa Decca în seria „Beethoven for all“ prin care Barenboim şi-a aniversat, în 2012, împlinirea a 70 ani.

Cred că oricine a auzit pînă acum de Daniel Barenboim, charismaticul dirijor şi pianist care a schimbat faţa lumii clasice de astăzi. Este tipul artistului universal: născut în Argentina, din părinţi evrei ruşi, stabilit apoi în Israel şi după aceea la Londra, dar cu o viaţă care se desfăşoară, de fapt, în funcţie de numeroasele concerte susţinute pe întregul mapamond.

Daniel Barenboim este cu adevărat un vrăjitor: cînd veţi asculta aceste cinci concerte de Beethoven, veţi înţelege de ce spun asta (cît aş vrea, nu pot, dar nici nu vreau, să explic magia muzicii în cuvinte). Este atîta poezie, dar şi virilitate în interpretarea sa, toate ingredientele unei interpretări fascinante sînt măsurate, parcă, în cantităţi farmaceutice, dar stau în echilibru şi, în plus, creează parcă mici focuri de artificii în momentele de climax.

Barenboim l-a iubit pe Beethoven întreaga lui viaţă; de aceea, a şi ales să-şi sărbătorească cei 70 ani cu această serie intitulată sugestiv „Beethoven for all“, care include integrala sonatelor pentru pian, a concertelor pentru pian, dar şi a simfoniilor înregistrate alături de ansamblul pe care el însuşi l-a fondat – West Eastern Divan, alcătuit din muzicieni evrei şi arabi, o încercare reuşită de a arăta că există şi soluţii paşnice pentru a reconcilia popoare aparent ireconciliabile.  

Radu Lupu – un clasic genial al vremurilor noastre

Spun de la început: nu a existat mare muzician străin pe care să nu-l întreb ce interpret român cunoaşte şi admiră şi să nu-l amintească primul pe Radu Lupu. Deşi a părăsit România de mai bine de 40 ani, Radu Lupu continuă să se recomande drept „pianist român“, şi asta spune ceva despre el, în ciuda faptului că a ezitat să revină mai des să cînte în ţara în care s-a născut.

L-a convins anul acesta bunul lui prieten, Daniel Barenboim, alături de care a debutat în America, după ce a părăsit România: se întîmpla în 1972, într-un concert cu Cleveland Orchestra.

Radu Lupu are puţine discuri, însă toate au fost admirate şi descrise elogios de cronicarii internaţionali; de altfel, chiar la începutul lui 2013, un jurnalist american de la San Francisco Chronicle îl descria pe Radu Lupu drept „un pianist genial“.

Ascultînd înregistrările lui Radu Lupu, realizezi de ce este atît fascinată întreaga lume de acest pianist retras, în total contrast cu universul sub reflectoare al artiştilor de astăzi. El cîntă numai anumiţi compozitori, nu abordează decît anumite lucrări, pe care le şlefuieşte pînă la perfecţiune. La Radu Lupu nu vom întîlni focuri de artificii, ca la Barenboim, ci o interiorizare, o spiritualizare a muzicii, care nu poate decît, în cele din urmă, să emoţioneze, să te transporte către lumi despre care nici nu ştiai că există.

În 2011, casa Decca a reeditat o colecţie a tuturor lucrărilor concertante înregistrate de Radu Lupu – şase discuri, dintre care trei vor putea fi achiziţionate, începînd cu 19 septembrie 2013, împreună cu Dilema veche. 

Sînt interpretări de referinţă, la care se raportează toţi marii pianişti şi critici: de la masivul şi masculinul Concert nr. 1 de Brahms, la seraficele Concerte nr. 21 şi 12 de Mozart (concertul 21 este binecunoscut datorită includerii sale pe coloana sonoră a filmului Elvira Madigan) şi, în fine, la două dintre cele mai cunoscute concerte romantice din întreaga literatură pianistică – concertele de Schumann şi Grieg, ambele în La minor, însă fiecare altfel; Schumann – cu expresia romantică germană, Grieg – descriind parcă, în sunete, fiordurile nordului.

„Classical for all“ şi... poveşti – a mea, a dumneavoastră

Nu ştiu dacă v-am convins că Dilema veche şi Universal Music România vă oferă ocazia unică de a vă crea, la preţuri accesibile, o colecţie cu zece dintre cele mai frumoase concerte pentru pian, în interpretări dintre cele mai bune care au existat vreodată şi în condiţii tehnice excepţionale.

Susţin că a asculta muzică (dar în special în cazul muzicii clasice se potriveşte asta) este o modalitate de a crea poveşti de viaţă, de a te îmbogăţi cu ceva ce nu poate fi înlocuit, dincolo de a-ţi crea un ambient plăcut şi liniştitor, ceea ce, de fapt, nici nu este de neglijat în condiţiile în care trăim astăzi.

Pentru mine, partea a II-a din Concertul nr. 5 de Beethoven va vorbi mereu despre prima iubire, aşa cum părţile lente din Concertul nr. 21 de Mozart, concertele lui Schumann şi Grieg îmi amintesc de primii ani ai studenţiei şi despre chinurile facerii unui om adult.

Sînt sigură că şi dumneavoastră, celor care citiţi Dilema veche şi, poate, iubiţi muzica clasică, Beethoven, Mozart, Schumann sau Grieg au să vă spună ceva numai de dvs. înţeles şi să rămînă mereu în memoria dvs. afectivă, alături de o poveste de viaţă.

Rămîne să alegeţi nu doar Beethoven, ci „Classical for all“... 

Cristina Comandaşu este critic muzical.

Încă o Colecție cu dichis

Pe parcursul lunii septembrie, Dilema veche vă propune o colecţie de capodopere al muzicii universale, interpretate de doi mari artişti invitaţi la Festivalul Enescu - 10 concerte pentru pian şi orchestră cu Daniel Barenboim şi Radu Lupu: Mozart, Beethoven, Schumann, Grieg şi Brahms, într-o „Colecţie cu dichis” garantată de Dilema veche   și produsă de Universal Music România.   Dacă nu puteţi merge la concertele din cadrul Festivalului Enescu - partenerul nostru cultural în acest proiect - puteţi măcar să ascultaţi acasă doi mari artişti care vor deschide, pe 1 septembrie, ediţia din acest an a Festivalului. 6 CD-uri de referinţă şi de colecţie.

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.