În apărarea unchiului Toni

Publicat în Dilema Veche nr. 597 din 23-29 iulie 2015
În apărarea unchiului Toni jpeg

Că Rafa Nadal traversează o perioadă de criză ştie toată lumea tenisului. Criza asta nu este însă una de apendicită (ca aceea suferită la finalul sezonului trecut) sau una determinată de alte suferinţe fizice (cum i s-a întîmplat de numeroase ori de-a lungul carierei), ci o serioasă accidentare mentală, o gravă criză de încredere. 

L-am urmărit de multe ori pe parcursul primei jumătăţi de sezon cum căuta cu disperare soluţii şi spera să recîştige starea de graţie care l-a propulsat în glorie şi-n clasa de elită a tenisului mondial. Am văzut în limbajul corpului lui şi-am auzit din icnetele lui rugăciunea „Vamos!“ de zeci de ori, inclusiv în momente în care totul era practic dus pe pustii (cum au fost, de exemplu, la recent încheiatul Wimbledon, autoîncurajările dinaintea ultimului ghem al meciului cu Dustin Brawn, pierdut categoric pe serviciul jamaicanului german). Din păcate pentru el, Rafa s-a rugat în zadar: Zeul tenisului nu l-a mai ascultat, sancţionîndu-l probabil pentru păcatul de a fi luat prea des în deşert numele trimisului Lui, Roger Federer. 

Nu ştiu care ar fi soluţia pentru această criză. Sper că nu „Rafaexit“, deşi sînt mulţi cîrcotaşi care invocă asta. Cred, de asemenea, că nu ideea revoluţionară de a încerca să joace cu dreapta. Şi mai sper că rezolvarea stă nu în sugestia lui McEnroe ca Rafa să-şi schimbe „naibii“ („damn“) antrenorul. De fapt, trebuie să mă autodenunţ, această din urmă propunere este cea care îmi motivează prezenta intervenţie şi despre ea aş vrea naibii să vorbesc. 

Îmi amintesc cu această ocazie de o impresionantă întîmplare povestită în autobiografia lui Rafa. Într-o seară, întors victorios de la un turneu naţional de juniori, puştiul Rafael şi-a chemat amicii din Manacor să facă cinste cu un suc, o prăjitură şi-o lambadă. Cum serbarea risca să se prelungească după ora normală de culcare a campionului, Unchiul Toni, vecin cu familia nepotului, a bătut la uşa fratelui şi a început să protesteze. În faţa rugăminţilor mamei şi ale tatălui

unchiul Toni a cerut organizatorilor turneului proaspăt cîştigat de nepotul lui numele tuturor campionilor din ultimii douăzeci de ani. După ce a primit lista, a studiat-o atent şi le-a înmînat-o părinţilor: Ei, zice autobiografia lui Rafa că ar fi întrebat unchiul lui,

Fratele şi cumnata au dat din umeri, resemnaţi. Motiv pentru care Toni ar fi intrat în camera lui Rafa şi ar fi scos din priză casetofonul care anima mica petrecere de copii.

Nu evoc întîmplarea asta pentru a arăta cît de bun antrenor sau pedagog este Toni Nadal (de altfel, ea nici nu este neapărat un indiciu în acest sens). Am povestit-o pentru că ea a fost prima care mi-a venit în minte cînd am auzit sugestia marelui campion american şi, cu ea în minte, pledez în faţa unui tribunal imaginar pentru clientul meu, la fel de imaginar, unchiul Toni, omul care l-a învăţat pe Rafa ce înseamnă munca, anduranţa, suferinţa, sportivitatea şi succesul.  

Onorată Instanţă, 

Prin sugestia pe care i-o face lui Rafa şi prin implicita acuzaţie pe care o aduce clientului meu, domnul procuror McEnroe arată că nu-i cunoaşte nici pe nepot, nici pe unchi şi habar n-are ce a însemnat şi înseamnă relaţia lor pentru tenisul mondial şi istoria lui. 

Să nu vă imaginaţi că o să vin în apărarea unchiului Toni cu informaţii statistice care-l plasează pe primul loc în ierarhia antrenorilor din toate timpurile, dat fiind numărul de trofee cucerite de elevul său (nu asemenea statistici sînt relevante în faţa domnului procuror McEnroe). Nu, nu o să vă plictisesc cu cifre, raţionamente tehnice, argumente comparative extrase din raportarea la alţi antrenori sau cu date referitoare la efectele negative ale schimbărilor de antrenori în acord cu modificările fazelor Lunii. 

Nu. În apărarea virtuală a lui Toni Nadal o să vin cu o povestioară, cu un protest şi cu un oftat. 

Întîi, povestioara. Ea e cea care, de altfel, m-a montat s-o fac pe avocatul virtual al unchiului Toni. Duminica trecută, întîmplarea întîmplării, s-a nimerit să văd finala de la Wimbledon, în barul unui hotel din Olomouc, alături de fostul mentor al lui Djokovic, Marian Vajda, venit în superba localitate cehă ca antrenor al fiicei lui la un turneu de tenis (turneu la care Natalia Vaidova a pierdut în sferturi). Fiind singurii telespectatori din bar, am intrat în vorbă.

(Vă asigur că l-am provocat pe subiect nu pentru a-l flata în mod gratuit, ci pentru că eu cred realmente că decizia lui Nole de a-l coopta pe Boris are, în principal, raţiuni de marketing).

a venit răspunsul lui Vajda. Şi apoi, continuarea:

Vă asigur că pricepeam, iar din oftatul care a însoţit răspunsul şi din încurajările aduse fostului său elev în faţa televizorului (dobre!, dobre! la fiecare reuşită importantă a sîrbului), am înţeles şi marele regret al lui Marian Vajda că el nu e acolo, că locul lui e uzurpat de altcineva mai „titrat“, că nu e drept ca el, mentorul lui Nole din anii ascensiunii şi confirmării sale ca mare campion, să fie dat la o parte. Nu, nu e drept deloc, mi-am zis. Cu ce naibii şi

e mai antrenor marele jucător Becker decît micul jucător slovac dat la o parte ca un neavenit la masa celor bogaţi? Vă mărturisesc că niciodată nu l-am privit pe Marian Vajda cu mai mare simpatie şi înţelegere. Şi da, întîlnirea asta mi-a amintit de unchiul Toni şi de sugestia titratului John.

Protestul. Felul în care titratul John a înţeles să-şi formuleze sfatul m-a scos din sărite. Aha, carevasăzică, conform lui, cea mai bună opţiune a lui Rafa ar fi să-şi schimbe antrenorul, dar nu oricum, ci

În traducere,

damn

Să-mi fie cu iertare, vă rog, titratul John e mitocan. 

În fine, oftatul. Ceea ce nu pricep titratul John şi alţi tenismenologi din clasa lui este, cred, că relaţia dintre Rafa şi Toni nu este reductibilă la un raport jucător-antrenor, ucenic-mentor sau nepot-unchi. Este mult mai mult decît toate trei laolaltă şi tocmai asta o face specială şi indestructibilă. E o fabuloasă relaţie încărcată de istorie şi viaţă, de succese şi căderi, de speranţă şi disperare, de nervi şi frustrări, trudă comună şi anduranţă. Peste toate astea însă, e o relaţie marcată de multă dragoste: cînd l-am văzut, în repetate rînduri, îmbrăţişîndu-l pe Toni după o mare victorie (o îmbrăţişare mai specială chiar decît pentru părinţii lui aflaţi în lojă) mi-am dat seama că Rafa e un mare norocos pentru că are, în viaţă, o călăuză care-i este şi un mare prieten. E posibil ca, într-o bună zi, Rafa să decidă să meargă de unul singur, fără îndrumător. Mă îndoiesc însă că-l va înlocui vreodată pe unchiul Toni cu altcineva, pentru că nu cred că ar face faţă poverii unui asemenea gest blasfemiator. 

Sînt motivele pentru care, dacă aş fi în poziţia să-i dau sfaturi titratului John (ştiu, evident, că nu sînt), l-aş sfătui pe titratul John să-şi schimbe naibii mama.  

17 iulie 2015  

Florentin Ţuca este managing partner la casa de avocatură Ţuca, Zbârcea & Asociaţii. 

Foto: wikimedia commons

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.