Nu judeca ecologistul, ci grandomania sa morală

Anda ZAHIU
Publicat în Dilema Veche nr. 869 din 3 - 9 decembrie 2020
Nu judeca ecologistul, ci grandomania sa morală jpeg

Dezbaterile despre încălzirea globală, dezvoltare sustenabilă sau poluare par subiecte apărute recent, odată cu dezvoltarea ecologiei ca disciplină independentă. Temele acestea au fost, fără îndoială, propulsate în atenția publică de mișcările eco-activiste din anii ’70. Istoria ecologiei, cu aparatul său conceptual și științific contemporan, nu merge mai departe de cîteva decenii în timp. Cu toate acestea, preocupările eco nu sînt deloc noi. Horațiu, Platon și Plinius cel Bătrîn scriau despre importanța resurselor naturale pentru bunăstarea cetății. Într-una dintre scrisorile sale către Lucilius, Seneca pare a relata experiența de zi cu zi a unui bucureștean: doar după ce părăsește Roma și lasă în urmă aerul de nerespirat al metropolei se simte în deplinătatea puterilor sale. Desigur, nu putem susține că vreuna dintre aceste figuri ale antichității greco-latine avea o conștiință eco fără a fi suspectați de anacronism. Cazurile lor ilustrează doar articularea unei preocupări în această direcție.

Termenul ecologie apare abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, folosit de zoologul Ernst Haeckel pentru a descrie economia formelor de viață. Noul termen nu a avut un succes instantaneu, iar o parte din vină îi aparține chiar lui Haeckel, faimos pentru apetența sa pentru inventarea de cuvinte. Fundamentele ecologiei apar, însă, mult mai devreme, ca parte a ramurii de studiu pe care Eugene Warming, contemporanul lui Darwin, avea să o revoluționeze – biogeografia.

În ultimii ani, preocuparea pentru bunăstarea planetei a dat naștere unei adevărate obsesii. În cazul unei minorități, preceptele eco au fost internalizate pînă în punctul în care au dat naștere unui mod de viață orientat spre revalorificarea resurselor finite și asumarea unor discursuri de natură morală despre comportamente transgresive care nu țin cont de protejarea unor bunuri comune. Avem toate stimulentele să îmbrățișăm un mod de viață responsabil și totuși această temă reușește să ne divizeze în măsura în care o fac și subiectele politice sau religioase.

Unul dintre motivele pentru care marea dezbatere eco e atît de polarizantă este acela că discursurile morale pot deveni foarte ușor moralizatoare. Discursul despre ce și cum ar trebui să facem pentru a salva planeta nu face excepție de la regulă. În multe dintre cazuri, vorbitorul are intenții cu adevărat nobile. Alteori, atitudinea moralizatoare este rezultatul unui ego moral supradimensionat. Aici, problema ține chiar de abilitatea noastră de a discrimina între cele două situații. Iată unul dintre motivele pentru care este atît de ușor să catalogăm indivizii care sînt vocali în expunerea preocupărilor eco și bio ca fiind ipocriți sau neautentici. Discursurile acestora sînt receptate de către ceilalți ca semnalizări ale virtuții sau, altfel spus, proiecții discursive ale unei presupuse superiorități morale. În literatura de specialitate, acest fenomen este cunoscut sub numele de moral grandstanding (grandomanie morală). În 2017, un deputat USR mînca sărățelele aruncate într-un coș de gunoi din Parlament pentru a critica obiceiurile de risipă alimentară. Tot el spunea și că ,,e un viol la adresa logicii“ să cumpărăm apă îmbuteliată. Acțiunile deputatului de Cluj au eșuat în a stîrni reacții simpatetice – presa națională le-a denunțat la acea vreme ca fiind dezgustătoare.

Cînd semnalizăm propriile comportamente virtuoase nu reușim doar să îi enervăm pe cei din jur, ci și să devalorizăm credibilitatea afirmațiilor publice despre ceea ce este moral. Este cît se poate de legitim să ne preocupe viitorul planetei și să discutăm despre ce putem face pentru a îmbunătăți starea de fapt. Pînă acolo, însă, e necesar să înțelegem că modul în care vorbim despre aceste probleme contează cel puțin la fel de mult precum acțiunile noastre. Percepția comunității din care facem parte asupra acestor probleme este crucială deoarece rezolvarea problemelor de mediu depinde de abilitatea tuturor indivizilor de a coopera pentru atingerea unui țel comun.

Cele mai multe dintre problemele ecologice cu care ne confruntăm în prezent sînt descrise de către filozofi ca fiind probleme de acțiune colectivă. Aceste situații dilematice sînt definite de tensiunea care apare la convergența dintre interesele personale și cele colective. Un bun comun (cum sînt aerul nepoluat sau liniștea) poate fi obținut doar prin sacrificii individuale coordonate. Dacă toți locuitorii din București ar renunța la mașina personală în favoarea transportului în comun, calitatea aerului din oraș ar fi semnificativ mai bună și am rezolva problema poluării fonice. În ansamblu, situația tuturor membrilor unei comunități s-ar îmbunătăți. Pentru a ajunge în acest punct e nevoie ca fiecare să facă sacrificii personale. Altminteri, acțiunea individuală nu va reuși să remedieze situația.

Cînd dăm dovadă de grandomanie morală facem condițiile de cooperare mai dificile decît sînt deja. Fără să ne dăm seama măcar, devenim astfel antieroii cruciadei eco.

Anda Zahiu este membră a Centrului de Cercetare în Etică Aplicată și doctorandă a Facultății de Filosofie, Universitatea din București.

Foto: wikimedia commons

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.