Spiritul german şi budismul

Victor SCORADEŢ
Publicat în Dilema Veche nr. 538 din 5-11 iunie 2014
Spiritul german şi budismul jpeg

Critic de teatru, traducător, mediator cultural, Victor Scoradeţ este o personalitate a vieţii teatrale din România. În anul 2002, a organizat, la Teatrul ACT, Proiectul „ACTul lecturii“, o serie de spectacole-lectură numite „pieţe de texte“, cu piese din dramaturgia contemporană de limbă germană. În urma succesului imens al acestor întîlniri, unele dintre aceste piese au fost montate în diverse teatre din ţară. Lui Victor Scoradeţ i se datorează, printre altele, faptul că, în România, piesele de teatru germane reprezintă repertoriul străin cel mai des jucat. Pe 16 mai, Victor Scoradeţ a fost decorat cu Crucea de Merit în grad de Cavaler al Ordinului de Merit al Germaniei.

Textul de faţă reprezintă discursul de mulţumire rostit la ceremonia de decernare a decoraţiei.

Excelenţă, stimate doamne, stimaţi domni, dragi prieteni,

Permiteţi-mi să încep prin a vă adresa o rugăminte. Imaginaţi-vă că un ziarist mi-ar pune acum următoarea întrebare: Ce operă aţi lua cu dumneavoastră, dacă aţi fi nevoit să vă petreceţi restul vieţii pe un insulă pustie? După cum se ştie, aş avea voie să iau o singură carte. Şi vă mai rog să vă imaginaţi următorul răspuns: Meditaţia creatoare şi conştiinţa multidimensională. Aa, da: de lama Anagarika Govinda. Sînteţi în stare să vă imaginaţi aşa ceva? Eu sper că nu. Poate că o astfel de carte s-ar potrivi cu tunsoarea mea... Dar nicidecum cu decernarea Crucii de Merit germane.

Într-o seară ca asta, ar trebui neapărat să aleg un autor german, pentru tot restul vieţii mele. Sau măcar să pretind că aş face-o. Orice altă alegere ar fi un faux pas, ca să ne exprimăm blînd. Tocmai de aceea, jurnalistul, o persoană îngrozitor de cumsecade, vrea să-mi dea o a doua şansă. Everybody deserves a second chance – se spune în mai toate filmele americane. Sau poate că-i amintesc pur şi simplu de bunicul lui. Şi atunci, omul se gîndeşte că s-ar putea ca de vină să fie vîrsta mea: nu cumva îmi închipui că mă aflu la reşedinţa ambasadorului Indiei?!... Aşa că mă întreabă: Sînteţi sigur? Şi încearcă, prin intermediul unei priviri disperat-rugătoare, să-mi sugereze răspunsul corect. Iată ce citesc eu în ochii lui: Faust-ul lui Goethe! Sau ceva de Günter Grass! Herta Müller! Ori măcar unul dintre cele o mie de romane ale lui Simmel...

După toate aparenţele, însă, eu nu vreau sau nu pot să pricep. Prin urmare, situaţia devine dramatică. Iar dumneavoastră, dumneavoastră trebuie să vă imaginaţi inimaginabilul: răspunsul meu este un da clar şi ferm. Şi, deoarece jurnalistul tace uimit şi-ncurcat, eu repet, ceva mai apăsat, titlul cărţii şi autorul.

Acum nu mai e loc de formulări diplomatice. Acum nu se mai poate spune că e doar un faux pas, o simplă gafă. E o impertinenţă. Curată neruşinare! Dacă eu aş fi preşedintele RFG, chiar în clipa asta mi-aş retrage Crucea de Merit. Numai că eu, eu nu aş fi dispus s-o înapoiez. Iată de ce: ce nu ştie jurnalistul nostru imaginar, şi ceea ce eu însumi am aflat abia mai tîrziu: lama Anagarika Govinda s-a născut pe 17 mai 1898. Doar că nu în Tibet, cum ne-am fi aşteptat, ci la Waldheim, în Saxonia. Îl chema Ernst Lothar Hoffmann.

Alegînd această carte, aş lua cu mine, pentru tot restul vieţii mele, atît spiritul german, cît şi budismul. Cumva, încă de la prima lectură mi se păruse ceva „suspect“. Analiza, în această carte, era mult prea riguroasă, prea profundă în comparaţie cu celelalte scrieri despre meditaţie şi budism. Construcţia – mult prea riguroasă. Iar încercarea de a numi chiar şi ceea ce nu poate fi numit, sau măcar de a-l descrie cît mai precis – mult prea hotărîtă. Descoperirea că autorul – înainte să ajungă lama – era german m-a surprins, dar m-a şi făcut să respir uşurat. Dar asta nu a fost singura surpriză. Cînd, la vîrsta de 30 de ani, Hoffmann a ajuns în Ceylon, primul lui învăţător spiritual a fost un anume Nyanatiloka. Acesta era abatele unei comunităţi monahale budiste.

Aveţi trei încercări să ghiciţi de unde se trăgea acesta. Corect, din Germania. Numele lui iniţial era Anton Gueth. Cînd am citit asta, m-am decis să-mi întrerup mica cercetare biografică. Dar nu înainte să mă asigur, verificînd numeroase fotografii şi documente, că Tenzin Gyatso, actualul Dalai Lama, e chiar tibetan. Ce ar trebui să mai adaug la capitolul budist al cuvîntării mele: la mult timp după ce, în Tibet, Hoffmann devenise lama, îl întîlnim pe Anagarika Govinda, într-o renumită universitate din India. Aici, el predă budism şi limbi străine. Printre studenţii lui se numără şi Indira Ghandhi. Limba pe care i-o predă acest lama german e... franceza.

Ştim multe despre cultura germană, despre arta germană. Mulţi dintre noi consideră că ştiu cîte ceva chiar şi despre spiritul german. O simplă listă cu nume de muzicieni, pictori, savanţi, filozofi, politicieni şi, de ce nu, sportivi germani pe care îi cunoaşte orice român cu un grad de cultură normal ar fi probabil la fel de lungă ca acest discurs.

Ştim bine că avem de-a face cu o cultură mare. Nu mai e nevoie să subliniez asta. Cu toate trăsăturile ei caracteristice: deschidere, originalitate, profunzime, iradiere, disponibilitate de a asimila ş.a.m.d. Ceea ce am vrut eu să adaug prin povestea acestui lama saxon: spiritul german e şi plin de surprize.

Îmi amintesc cît se poate de bine cît de surprins am fost eu însumi atunci cînd, după decembrie ’89, am văzut pentru prima oară teatru german. Şi cît de bucuros am fost să scap de toate clişeele româneşti despre teatrul din această ţară.

Spectacolele pe care le-am văzut în Germania erau pline de substanţă, de fantezie, erau provocatoare, vii, debordînd de umor şi extrem de actuale. Şi la fel erau şi dramaturgii. Împreună, alcătuiau un peisaj teatral de o diversitate tematică şi stilistică fără egal. Fiecare autor era incredibil de diferit de toţi ceilalţi. Şi, frecvent, şi de el însuşi: e altul, cu fiecare piesă nouă. Să traduc textele lor în limba română a fost o ispită irezistibilă pentru mine. Şi un uriaş deliciu intelectual. Iată de ce ar trebui să fiu eu acela care-i conferă fiecăruia dintre ei cîte o Cruce de Merit. Ei sînt primii cărora vreau să le mulţumesc în această seară. Şi în numele teatrelor româneşti care le-au produs piesele. Şi al regizorilor, actorilor, scenografilor şi coregrafilor români care au avut succes cu piesele lor.

Şi, nu în ultimul rînd, în numele publicului nostru, care a avut parte de seri de teatru de neuitat. Aş vrea să mai adresez mulţumiri speciale Institutului Goethe din Bucureşti, care a sprijinit cu consecvenţă multe dintre traducerile mele.

Şi ţin neapărat să-i mulţumesc din toată inima... ei da, Germaniei. Stimate domnule ambasador, mă tem că dumneavoastră vă revine sarcina, deloc uşoară, de a-i transmite mulţumirile mele. 

Foto: Agerpres, Paul Buciuta

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.