Arte şi meserii

Publicat în Dilema Veche nr. 342 din 2 septembrie - 8 septembrie 2010
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Am trăit săptămînile trecute o experienţă-limită, despre care scriu, printre aceste biografeme livreşti, mai ales pentru că, în ultimii ani, foarte mulţi români au trecut prin ea: reabilitarea termică a vechilor blocuri comuniste. Cum blocul în care locuiesc – aparţinînd pe vremuri Ministerului de Interne – nu era deloc delabrat, dar adăpostea uneori, iarna, în anumite camere, temperaturi şi şuierături de-a dreptul siberiene, m-am bucurat. M-am bucurat aşa de tare încît m-am gîndit (în ciuda unor avertismente raţionale şi mature) să împuşc doi iepuri: în timp ce primăria vopseşte faţada, să facem acelaşi lucru în interior, să recondiţionăm vechiul parchet, să-i colorăm camera fiicei noastre în culoarea din Twilight (Bella’s room), cum îşi doreşte de cînd s-a lansat seria vampiristă... Ar fi trebuit să fie simplu, a fost însă o pură demenţă. Nu doar pentru că, de obicei, o dată cu antamarea lucrărilor începe şi marea ţepuială, zilnica hăituire, tocarea sistematică a nervilor, banilor, timpului. Astea-s lucruri y compris de cum ieşi pe stradă, în România. Nu doar pentru că între meseriaşul de pe schela de afară (care-ţi bate-n geam dimineaţa la 7, că tot te vede dormind prin fereastra fără perdele, apoi pe la prînz, pentru apă, sau spre seară, „să aranjăm ceva cu aerul condiţionat“) şi meseriaşul din casă care, în preajma prînzului, devine nervos şi fumează cît nu s-a fumat în casa asta nici cînd mai fuma cineva – între cei doi poţi înnebuni scurt şi definitiv. Nici măcar pentru că nimeni nu respectă înţelegerile iniţiale. 

Marea porcărie a unei idei de felul ăsta, pe care o simţi direct în plexul solar, acolo unde se somatizează (cum scrie unul dintre cei mai interesanţi imunologi ai vremurilor noastre, Francisco Varela) umilinţa amestecată cu neputinţă şi furie, o intuieşti abia atunci cînd te trezeşti – toţi „meseriaşii“ au plecat, după săptămîni de demenţă, de mestecat praf şi făcut duş cu echipa (la uşă) – cu pereţii zugrăviţi aproximativ, cu uşile deja coşcovite, cu prizele (noi) sparte, cu parchetul scîrţîind şi lăsat cum era, în colţurile camerei. Şi ca să n-ai îndoieli că n-a fost doar un ghinion, pe dinafară, acolo unde lucrurile stăteau bine încă din ’62, cînd s-a făcut blocul, acum a apărut o gaură cît să bagi pumnul. 

Ce poţi să faci? Să mai chemi o echipă şi s-o iei de la capăt? Alt Nea Cutare cu copiii şi nepoţii: studentul face retuşurile, deşi n-a auzit de cuvîntul „şpaclu“, unul citeşte ziarul, ceilalţi vorbesc la telefon, iar Nea C. „coordonează“ pînă cînd reuşeşte să plece şi el, ca mulţi alţii, în Australia, unde se plăteşte mult mai bine ca aici... Să te duci la primărie şi să întrebi cum stă treaba cu noile găuri din zidul balconului, cu prelungirile pentru aer condiţionat fără de care motorul acestuia vine direct pe polistirenul cu care au căptuşit blocul, cu „glafurile“ – pervazele alea care n-au mai apărut dacă ai întrebat de factură? Mai bine o laşi baltă, sînt lucruri care se pot drege, la urma urmei – mi-a explicat soţul meu, persoana cea mai magnanimă pe care o cunosc –, cine poate face dintr-un manuscris prost bici, poate astupa şi o gaură, pe schele, poate reface o zugrăveală, poate raşcheta cu glaspapir cu granulaţie mare... Filologia, spre deosebire de alte meserii, te învaţă că orice se poate drege. 

Am stat şi m-am gîndit – ca să nu sar pe pereţii plini de cocoloaşe şi întreruperi – cînd am văzut ultima dată în România pe cineva care să-şi facă bine meseria. Nu mă gîndesc la exemple culturaliceşti, deşi ştiu doi redactori de meserie (şi vocaţie), cîţiva scriitori atît de meseriaşi încît pot scrie în orice condiţii, ba chiar şi un editor... Dar nu de arte era vorba, ci de obişnuinţa de a face bine un anumit lucru. De rutina sănătoasă şi cinstită. De abilităţi dobîndite deja, pe care le exerciţi la un anumit nivel din respect faţă de tine, ca să te numeşti meseriaş, nu cîrpaci. Ceva ce intră, la urma urmelor, în Decalog, între „nu fura“ şi „nu minţi“. 

Am citit de curînd cartea lui Ion Vianu, Amor intelectuallis, în care cea mai frumoasă meserie din lume era întemeiată pe „vocaţia îngrijirii“. Recentul scandal din sistemul medical a dat chiar acum o sinistră măsură a ce a mai rămas din această imponderabilă fără de care nu poţi rezista nopţi şi zile, singur şi nevăzut de nimeni, onest şi bun la căpătîiul unui străin. Vorbele multe şi interogaţiile televizate n-or să dea la o parte stratul de afacerism, cinism şi pură incompetenţă care s-a instalat, gros, în această zonă, ca în multe altele. De vreun an încoace aud sau trăiesc direct poveşti halucinante petrecute la cele mai înalte niveluri ale medicinii româneşti: profesori doctori care prescriu simultan tratamente incompatibile sau refuză consultaţia plătită deja pentru că analizele au fost făcute în altă clinică, ori chirurgi vestiţi care scot altceva decît trebuia scos, dacă tot era acolo. 

Nu ştiu care e diferenţa între aceşti profesori universitari doctori şi echipele care spoiau repede sau ciuruiau blocul meu cu bormaşinile. Ce deosebire o fi între ei şi avocatul care „construieşte“ cazul împreună cu poliţistul, mecanicul care nu-ţi strînge frînele după revizia maşinii, fotbalistul care nu vede mingea de zerourile sumei visate, scriitorul care conspectează stiluri şi teme, criticul care ştie „cît face“ fiecare cronică? Nu ştiu care-i diferenţa între profesorii care mimează (în spitale, dar şi în clinici hiperprivate, pe onorarii babane) îngrijirea bolnavilor şi zugravii cîrpaci peste care-am dat, dar ştiu un punct în care ei se întîlnesc. Atunci cînd pleacă din ţară, şi unii, şi ceilalţi se adaptează uimitor şi în scurt timp. Cînd operează într-o clinică elveţiană, acelaşi profesor ştie exact ce face (poate pentru că nu-i programează nimeni mai mult de trei intervenţii pe zi), la fel cum Nea Cutare îşi reînvaţă rapid meseria pe care-a uitat-o acasă, preocupat de trocuri, tunuri şi ţepe.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.