Cartea limitei

Publicat în Dilema Veche nr. 350 din 28 octombrie - 3 noiembrie 2010
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Între cărţile Ilenei Mălăncioiu, Sora mea de dincolo are un loc liminal. Provocat de o tragedie biografică – moartea surorii mai mici, la doar 33 de ani –, volumul apărut în 1980 şi reeditat recent a părut multora o formă (atipică pentru poetă) de recurs la real şi biografic. Chiar Ileana Mălăncioiu spunea, în convorbirile cu Daniel Cristea-Enache din Recursul la memorie, că este un volum „scris simplu şi direct, făcînd abstracţie de tot ce ştiam despre poezie“. Şi totuşi, în simplitatea sa terapeutică, de kaddish liminal, Sora mea de dincolo instituie definitiv, în poezia sa şi în istoria poeziei româneşti postbelice, o formă de cunoaştere directă a limitei, o experienţă nemijlocită, în propria carne, a acelui „dincolo“, o frecventare a infrecventabilului. Deloc întîmplător, un poet de o factură atît de diferită de cea a Ilenei Mălăncioiu cum e M. Ivănescu a scris de mai multe ori despre această carte, iar lui Noica, în ciuda condescendenţei sale pentru literatură, i s-a părut „o carte adevărată“. Desigur, nu întîmplător această carte de răscruce, ale cărei ecouri pot fi descoperite în toate celelalte cărţi ale poetei, este reeditată acum, în plin biografism autoficţionar, într-o perioadă literară mai dedicată realului, adevărului faptelor decît anii ’80. Sora mea de dincolo atinge – într-adevăr, de dincolo de poezie, dar prin esenţializare ritmică şi imaginară – un loc al omenescului care este abia în al doilea rînd cel al suferinţei personale, al împărtăşirii unei experienţe proprii de o sfîşietoare intensitate.

Punctul nodal, ganglionul nervos atins în cititor cu o ansă poetică foarte fină este aici o experienţă a numinosului, o presimţire senzorială a misterului de după moarte. Poezia de o „sacerdotală gravitate“ (pe care o descoperea Lucian Raicu în Linia vieţii, de pildă) îşi va avea în această experienţă (de identificare) personală o îndreptăţire dramatică. Poeta va „oficia“ de la nivelul acestei experienţe directe şi în Urcarea muntelui, căutînd un adevăr nu doar etic, ci şi transcendent. Iată de ce poemul cu care începe Sora mea de dincolo e în egală măsură Golgota proprie şi prevestirea nenorocirii României acelor ani: „Muntele nu mai era acelaşi munte / parcă nu mai era făcut să fie urcat / bărbatul care-l străbătea plîngînd / parcă nu mai era acelaşi bărbat / căruia îi spuneam tată / şi îi urmam paşii pe rînd / totul era de nerecunoscut / căci tata urca muntele plîngînd. / Înaintea lui mergea sora noastră / curata şi nevinovata / şi-mi părea rău că stă cu zîmbetul pe buze / cînd plînge tata. / Smerită m-am rugat să fie iertată / şi am urcat încet îngînînd / în numele tatălui nostru din cer / şi al celui de pe pămînt“. Dar între acest oracol (în egală măsură personal, al operei proprii, şi general, cvasipolitic) şi lagărul de concentrare din poemul ce încheie acest volum există o amănunţită şi crîncenă obişnuire cu moartea, străbătută de fulguraţii numinoase (în tonuri bacoviene, argheziene sau populare) ale unei (posibile) realităţi de dincolo. O realitate ce nu poate fi încă numită, descrisă, privită în faţă, dar care e întrevăzută mai ales în accesele de vitalitate: „Ce vesele cîntece cîntau / cele zece femei din spital / în acea duminică de lăsata secului / ce carnaval / cu măştile lipite de obrajii supţi / şi tu ce voce aveai cînd mi-ai spus: uite, mă ţin de cuvînt, nu mai plîng / uite, tristeţea s-a dus. / Căci pînă şi tristeţea se dusese / cînd moartea începuse să secere / în fiecare zi pe cineva / şi voi cîntaţi cîntece de petrecere / într-un mod îngrozitor de firesc / şi toată lumea se cutremura de veselia / din acel salon strîmt şi întunecos / de la spitalul Filantropia“.

Lunga litanie pe care o alcătuiesc poemele din Sora mea de dincolo conţine, în fond, chiar şi în cele mai concrete şi mai sfîşietoare momente ale sale, un dialog cu sora pierdută, cu sufletul ei presimţit încă în preajmă, în cele 40 de zile de după moarte, aşa cum va scrie, mai tîrziu, şi Matei Călinescu în Portretul lui M: „În patruzeci de ani n-am învăţat / cît am învăţat în cele patruzeci de zile / cînd nu mai aveam nevoie / de nici o învăţătură. / Nu trebuia decît să ştiu să merg / pînă la capăt şi să-mi dau drumul / în viaţa de după aceea / ca pe marginea altei prăpăstii. / Mergeam de dimineaţa pînă seara / şi mă gîndeam cum tu nu mai ştii / nici măcar să mergi şi cum ai să înveţi / numai în cele patruzeci de zile / cît au învăţat alţii / în patruzeci de milioane de ani / cînd nu mai aveau nevoie de nici o învăţătură“.

E un dialog inegal, care va continua – dincolo de vindecarea rănii şi dincolo de terapia doliului – în toate cărţile de mai apoi ale Ilenei Mălăncioiu. În mod firesc, Călătorie spre mine însămi (1987), un volum de proze şi eseuri, va începe cu transcrierea unui vis premonitoriu într-o proză – şi ea dialogic-inegală, căci vorbelor li se răspunde cu gesturi – intitulată „Călătorie cu sora mea“: „...tu ai dat florile la o parte şi te-ai ridicat încet în picioare şi-ai făcut cîţiva paşi printre noi şi te-ai aşezat liniştită pe locul rezervat de lîngă fereastră. Nimeni n-a spus nimic căci fiecare, de spaimă, s-a închis în el însuşi definitiv, aşa cum s-ar închide în pămînt. Eu însămi doar m-am pipăit încet de sus pînă jos şi cînd mi-am dat seama că nu-mi mai simt mîinile şi picioarele, m-am aşezat încet în locul tău. Ai grijă, am mai apucat să-ţi spun, să nu uiţi unde trebuie să coborîm. Vezi că acolo ne aşteaptă tata“.

Arheologia subiectivă din Sora mea de dincolo a provocat, nu doar în scrisul poetei, dar şi în raportarea sa adevărată la viaţă, o adevărată implozie. Citită azi, ea şi-a păstrat inalterată forţa de coagulare a sinelui în plin dezastru personal şi general. S-ar putea să fie lucrul de care avem – şi acum – enormă nevoie.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.