Cronica unei zile care nu anunţă nimic

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
Cronica unei zile care nu anunţă nimic jpeg

● Călin Torsan, O zi. Ultima, Casa de pariuri literare, 2011. 

În Recycle bun (2007), naratorul cu acelaşi nume al lui Călin Torsan aduna de pe stradă tot felul de foi, hîrtii şi bileţele încercînd să construiască o carte pornind de la textele (fragmentare) scrise acolo, punîndu-le într-un context imaginar, făcînd asociaţii, inventînd poveşti. Ca orice dublu auctorial, personajul era bibliotecar, scriitor, muzicant şi familist blazat, un tip uşor misogin şi mizantrop, inteligent, cult, reflexiv şi autoironic, dar asocial şi slobod la gură, ducînd o viaţă de artist integră, dar modestă. Cum am mai spus-o şi altădată, personajul Călin Torsan era, de fapt, avatarul arhivarului Kranke ce apărea într-unul din textele volumului colectiv Povestiri mici şi mijlocii (2004), un avatar asumat biografic. Derizoriul, stereotipia cotidianului, inadecvarea, comicul personajelor şi al situaţiilor surprinse, deseori, în tuşe uşor absurde, toate acestea apăreau deja în primele povestiri ale lui Călin Torsan, scriitor minimalist şi muzician experimentalist (a cîntat şi cîntă în trupe precum Domnişoara Pogany, Einuiea - vezi video mai jos -, Nu & Apa Neagră, Jazzadezz şi Avant’N’Gard) care reuşeşte să facă literatură sau muzică din, relativ, foarte puţin. Recycle bun era, de fapt, o carte despre nimic, un roman al străzii (la propriu), fără intrigă, scris de mîna hazardului, colat din zeci de întîmplări şi gînduri aleatorii, o carte-coş in progress a lucrurilor pierdute sau aruncate de alţii – un experiment textualist de antropologie urbană, dacă vreţi. Numai că ceea ce părea cartea unui povestitor fără poveste, aflat perpetuu în căutarea unor pretexte narative, era, de fapt, şi expresia unei atitudini deopotrivă faţă de scris şi faţă de existenţă: povestirea ca formă de transcendere a banalului cotidian, de cunoaştere şi recuperare a fluxului existenţial aparent fără sens sau al cărui sens nu se arată niciodată. O credinţă care-l apropia pe Călin Torsan de Sorin Stoica şi care se vede şi mai bine în acest nou roman (unde, de altfel, este şi evocat).

Cum o spune şi titlul – paradoxal însă, căci nu „deconspiră“ mai nimic –, cartea este cronica ultimei zile din viaţa bibliotecarului scriitor-muzicant-familist, la gîndurile, părerile şi acţiunile căruia sîntem martori de la ora zece seara cînd ajunge acasă, pînă a doua zi după-amiază cînd iese de la serviciu. Şi de data aceasta anything goes, ca să mă exprim aşa, cartea alcătuindu-se din totul şi nimicul vieţii personajului scriitor, din amintirile şi din reflecţiile lui, din propriile întîmplări şi istoriile auzite de la alţii, o adevărată artă a amănuntului şi a divagaţiei, deci în afara logicii cronologice, fiind pusă în pagină de un narator deopotrivă verbios şi pansiv, pus pe istorisit orice pare a avea vreo noimă sau vreun haz. Cum spune naratorul însuşi: „Este vorba de un anumit tip de ştiinţă a alăturărilor. Ca în bucătărie, ca în borcanul cu murături“. (Oare cît de voluntară este aici trimiterea la Flaubert!?) Dacă Recycle bun era un colaj al anonimatului public, O zi. Ultima este un colaj al sinelui, romanul fiind, de fapt, un medley de istorii, povestiri, anecdote şi gînduri, un foarte lung culoar narativ prin uşile căruia intră şi ies permanent personaje, situaţii şi reflecţii, o ficţiune construită predominant din ocoluri, digresiuni şi paranteze precum o oglindă purtată de-a lungul propriei existenţe şi a propriei minţi. Căci, deşi e vorba de o banală zi, totul pare că îşi găseşte un sens în procesul cunoaşterii de sine. Spune personajul, la un moment dat: „Nu ştiu de unde vine nevoia de a-ţi explica lucrurile prin cuvînt. De a te lua la trîntă cu trecutul, cu întîmplările, cu oamenii. De a sta mereu cu ochii beliţi în oglinda care te arată exact aşa cum ai fost. Pînă la urmă, asta este fiecare coală albă de hîrtie: o oglindă. Cartea ajunge astfel un labirint care te înghite încetul cu încetul, ca un anaconda răbdător, pentru a te scuipa după aceea, cu tot cu venin, în zeci de reverberaţii ale ego-ului. Omul este o sumedenie de oameni. De existenţa cărora ajunge să afle cu fiecare zi trăită. Cochetăria asta feminină, scăldatul în apele adînci ale unei oglinzi, ajunge să fie utilă. Te poate construi... Scriu şi mă învăţ. Scriu şi mă înţeleg. Am la dispoziţie timpul necesar acestei înţelegeri. Scriu şi mă înalţ din albeaţa colii, cu aripi de porumbel, de înger, mă rog, şi de broască, dacă este nevoie. Pînă la urmă, pentru o aripă, esenţial este zborul. Sau perechea ei. Nu culoarea. Două aripi negre poartă cioara către aceleaşi culmi la care năzuieşte şi porumba“.

Pentru o zi, ultima, sîntem, aşadar, în capul şi în preajma personajului-scriitor, îi citim cartea existenţei, îl urmărim şi îl ascultăm pe unde-l poartă paşii şi gîndurile ca-ntr-un reality-fiction show unde digresiunea este, cum spuneam, principiul de bază. Se adună astfel, în cuprinsul cărţii, scene stradale, drumuri în provincie şi discuţii de familie, amintiri, întîmplări şi vise, emisiuni de la televizor (poate pentru prima dată OTV-ul devine subiect literar) şi horoscoape din ziar, poeme, versuri de şlagăre şi manele, texte de pe etichete şi comentarii de pe YouTube, un dicţionar olfactiv, o descriere fantezistă a Bucureştiului şi a oraşelor de provincie, copierea unor fragmente de roman erotic (în paralel cu o poveste de dragoste ce începe stîngaci şi cast – unul dintre highlights-urile cărţii), transcrierea definiţiilor verbului „a fute“ din variantele online ale DEX-ului şi DMLR-ului şi a tabelului conjugărilor ş.a. „Înconjuraţi de texte, asta sîntem“, spune naratorul care, la un moment dat, face, fără s-o numească ca atare, teoria semnului lingvistic, pentru ca în alt loc să-şi expună arta poetică astfel: „Un roman nu trebuie să aibă logică temporală. O carte este, de fapt, un nor de impresii. De păreri. Întotdeauna, scriitorul îşi dă cu părerea. Despre ce crede el de cuviinţă – şi asta reprezintă subiectul cărţii, în felul în care gîndeşte el că se potriveşte –, iar asta este socotit a fi stilul său“. În final, întreruptă de moartea (sinuciderea?) naratorului-personaj, cartea rămîne neterminată, textul conţine inclusiv sugestii de noi fragmente şi, cu un sfîrşit precipitat, arată ca un draft. Ca şi viaţa imprevizibilă a personajului, romanul lui, digresiva cronică a propriei existenţe, se termină prematur. „Norul de impresii“ n-are o formă definitivă.

Precum personajul creat după chipul şi personalitatea sa, Călin Torsan are un foarte dezvoltat simţ al amănuntului, principiul său artistic fiind acela că literatura se ascunde în detalii. De altfel, repet asta, ca şi Sorin Stoica, Călin Torsan face literatură din nimic – „doar“ din observaţie şi reflecţie – şi n-are nevoie de alt personaj în afară de sine, materia sa narativă fiind propria existenţă, deopotrivă banală şi semnificativă, gravă şi plină de umor, poetică şi derizorie, frivolă şi vulgară. După cum mărturisea într-un interviu, O zi. Ultima a fost „pentru o perioadă de timp, locul preferat de joacă“ – aşa că a băgat în această carte cam tot ce i-a trecut prin cap, precum un comedian care-şi distrează spectatorul sărind de la una la alta. Din fericire, căci principiul acesta de aglutinare narativă este riscant, Călin Torsan este un umorist iconoclast cu un limbaj explicit şi un fin simţ al dramaticului, care-şi poate orchestra textul pe mai multe niveluri de semnificaţii şi expresivitate, în aşa fel încît să te surprindă şi să te ţină în pagină. Astfel că, deşi cartea lui este cronica unei zile care nu anunţă nimic, reuşeşte să ne spună, de fapt, cîte ceva despre toate.

Această a treia carte a sa (cu toate că apare la cea mai mică dintre editurile care l-au publicat pînă acum) este şi cea mai bună. Călin Torsan este pe cale să devină un minimalist major.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.