Despre traduceri și spiritul vremii

Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
Despre traduceri și spiritul vremii jpeg

Mi-am propus ca la acest sfîrșit de an să divaghez de la practica mea obișnuită – survolarea poeziei românești contemporane – și să scriu despre unele traduceri care mi-au reținut atenția. Am ales cărți foarte diferite între ele, căutîndu-le totuși un numitor comun.

● Jaromír Typlt, Sau aproape, traducere de Mircea Dan Duță, Editura Junimea, 2021.

Cartea lui Jaromír Typlt este o antologie din întreaga creație lirică a poetului ceh, de la Infernul pierdut (1994) pînă în prezent. Lectura acestui volum conduce cititorul prin toate etapele de creație ale lui Typlt, de la suprarealismul oarecum anacronic pînă la acea poezie care răspunde bine sensibilității de acum. Ambiția scriitorului de a crea în volumul de debut o nouă cosmogonie ar putea părea desuetă, dacă nu s-ar înregistra reușite lirice remarcabile: „Scriu despre asta / dar nu vreau să mă preocupe / habar n-am / de ce mă cramponez mereu de cîte un cuvînt / un cuvînt din acelea / asupra cărora sfîrșesc prin a naufragia“ („În viață fiind“).

Treptat, Typlt se desprinde de suprarealism, virînd spre o poezie ce se adună în sens prin spații de comunicare mai ample. Mai multe texte par mici proze dispuse grafic precum versurile. Forța acestor poezii constă în prezența unui vortex interior ce adună aluviunile pentru a le conduce către un punct de explozie. Din această perspectivă poate fi citit întreg volumul. Odată cu înaintarea în lectură, textele devin din ce în ce mai intense. Metaforele se împuținează, fiind înlocuite de un limbaj frust, ale cărui tensiuni conduc spre acea irumpere sugerată mai sus. După părerea mea, cel mai bun text din volum este poemul de închidere, numit Anxieteea: „Între timp, deasupra pădurii se ridicau aburi / (de ce nu apuc să-mi și doresc ceea ce am apucat să rostesc) / pe pămînt vîntul cartea lui Schopenhauer / «viața este ceva ce nu ar trebui să fie» / (prin șlefuirea clipei seara atît de larg / dezvăluie încremenirea) Nu respira / și ne vom declara dispăruți amîndoi / am tînjit să-ți cartografiez provinciile / și să explic ornamentele / tragic conturate / Cît sacru a semănat în tine / întîlnirea confuză cu strămoșii)“. Se simte din plin Zeitgeist-ul, spiritul vremii.

cop2 jpg jpeg

 Ilya Kaminsky, Republica surdă, traducere de Gabriel Daliș, Casa de Editură Max Blecher, 2021.

O carte puternică, alcătuită din poeme dramatizate, toate cuprinse într-o narațiune unică, problematizantă. Am putea înțelege acest tip de poezie ca pe una de esență dialogală, dramaturgică, și asta în situația în care „surzenia“ e unul din cuvintele-cheie ale cărții. Cum ar fi să trăiești într-o lume fără sunete și să scrii despre asta? Bineînțeles, acordînd altor simțuri această funcție lipsă. Nu este singurul răspuns. Dacă lumea, „republica“ e surdă, atunci e necesar să fie inventat auzul.

Există și un sens polemic destul de vizibil încă de la poemul de deschidere al cărții: „Iar cînd au bombardat casele altor oameni, noi / am protestat / dar nu destul, ne-am opus dar nu / destul. Eram / în patul meu, în jurul patului meu America / se prăbușea: casă nevăzută după casă nevăzută după casă / nevăzută – / […]. / am trăit fericiți în timpul războiului“. De-a lungul celor două acte ale acestui poem – cum ar putea fi privit –, versurile creează contondențe, se dispun unele împotriva celorlalte, își cresc puterea de penetrare a realității. De altfel, cartea poate fi citită și ca un protest-manifest de trezire a indivizilor din iluzia în care sînt camuflate conștiințele lor. În aproape toate poemele există o anumită cruzime. Uneori se creează o mezalianță între fiorul erotic și amintita cruzime. Autorul știe cum să scoată cititorul din inerție, din realitatea în care e obișnuit să se complacă. Războiul e o entitate în sine, una care-i transformă pe indivizi, îi obligă să-și gestioneze altfel emoțiile. Nu lipsesc din acest discurs poetic multifațetat ironia, cinismul și sarcasmul. Ar merita citate multe fragmente, dar, din motive de spațiu tipografic, mă limitez la a aminti doar cîteva titluri: „Împușcătură“, „În timp ce copilul doarme, Sonia se dezbracă“, „Peste acoperișuri de tablă albastră, surzenie“, „Prima data cînd a protestat Mama Galia“, „Movilițe“, „Pluton de execuție“ ș.a.

Cartea se încheie sarcastic prin textul „În vreme de pace“: „un polițist cerîndu‑i unui om permisul de conducere. Cînd omul / duce mîna la portofel, polițistul / trage. Prin geamul mașinii. Trag. / E o țară pașnică […]. / Trupul unui băiat zace pe asfalt întocmai ca trupul unui băiat. / E o țară pașnică. / Și retează trupurile cetățenilor noștri / cu ușurința cu care soția președintelui își taie unghiile / de la picioare“. Republica surdă nu scade nici o clipă din intensitate. E o carte hip-hop în cel mai bun și mai exigent sens cu putință.

cop3 jpg jpeg

● Muriel Augry, Necăderea din vis, traducere de Raluca Vârlan-Bondor, Editura Junimea, 2020.

Dincolo de titlul neinspirat, e vorba de o carte ce cuprinde poeme aerate, ușor de asimilat chiar de la prima lectură. A nu se înțelege că textele nu au subtilitățile lor, ramificațiile lor semantice. De altfel, Simona Modreanu notează în Cuvîntul însoțitor: „Poeziile sale sînt scurte, intense, enigmatice; autoarea ne intrigă, ne provoacă, ne permite să ridicăm, pentru o clipă, un colț din vălul ce-i drapează viața“. Faptul că autoarea scrie poezii scurte o obligă la o anumită intensitate. Cu totul altfel funcționează textele de o mai largă respirație. Nu e cazul aici. Totul e concentrat în doar cîteva rînduri: „Vacarmuri marine, / Arsuri acvatice se revarsă la țărm / Norii cărnoși abia ating falezele / Mișcări / furia e la uși / sufocată / însă răsăritul răzvrătit are alte traiectorii“.

În ciuda celor spuse mai sus, poezia lui Muriel Augry – care se bazează mult pe imagine – conține și o narațiune în subsidiar. Am putea aproxima natura unei astfel de poezii ca fiind intensă și aerată în același timp. Nu e o contradicție aici. Nu e la îndemîna oricui să transmită idei, imagini și emoții prin cuvinte simple, fără o încărcătură culturală recognoscibilă. În linii mari, poeta e egală cu ea însăși. Nu există prea multe ruperi de ritm, textele au geometria lor ce nu variază prea mult. Există totuși excepții: „Asupra ta privirea răsturnată / de cînd e-ndepărtată Europa / prea grea povara brazilor / prea sus e cerul de opal / Clădiri de ieri își deschid larg ochii ferestrelor / Slăbite de înfometare / O încîlceală de fire cîrpește viețile ofilite / Vorbe susurate în pojghița istoriei“ („Europa-ndepărtată“).

cop4 jpg jpeg

● 3 poeți croați, Miroslav Kirin, Nada Topić și Goran Čolakhodžić, traducere de Adrian Oproiu, Editura Muzeelor Literare, 2021.

Mica antologie 3 poeți croați pornește de la ideea că traiectoria ascendentă a poeziei croate se află în strînsă legătură cu tendințele globale, fapt ce se datorează proliferării rețelelor sociale și adaptării formale la noile media. Traducătorul explică fenomenul poetic actual – în dinamica lui internă și externă – prin democratizarea accesului la scena poetică și prin accesibilitatea gratuită la diferite texte aparținînd celor mai diverse tradiții și culturi poetice. Cartea reunește creațiile literare a trei poeți din tot atîtea generații diferite: Miroslav Kirin (n. 1965), Nada Topić (n. 1977) și Goran Čolakhodžić (n. 1990).

Deși miza volumului e aceea de a arăta cum funcționează în poezia celor menționați unele particularități globale ale poeziei, între cei trei există deosebiri de esență. Primul expulzează textele – foarte scurte – dintr-o singură expirație: „am schimbat becul în univers“ sau „cu boala a sosit dragostea ca să o țină de mînă“ sau „împing ușa și în tot universul se mai găsește loc“. Poezia lui Miroslav Kirin e expresia alienării resimțite în toate straturile lumii contemporane. Fiecare individ își are propria-i cutie în care viețuiește în dizarmonie cu ceilalți. Poemul „Lumea veche“ e definitoriu pentru scrisul celui menționat mai sus.

Această simbolistică a „cutiei“ se regăsește și la Nada Topić: „Tata stă ghemuit într-o cutie de carton / sus pe șifonier / Stă ciucit și așteaptă / să vină cineva / să ridice capacul / și să plece / Atunci se va ridica / se va îndrepta de spate / și va strănuta / din cauza prafului de pe sprîncene / și din păr“. Poetul explorează universul domestic, intim, cu răceala celui ce se distanțează pentru a putea vedea lucrurile în ansamblu.

Goran Čolakhodžić scrie dens pe spații ample. Mizează pe unele asocieri de cuvinte stranii, dar care își găsesc justificarea estetică. Scriitor al noului val croat, Goran Čolakhodžić practică o poezie aflată în concordanță cu un anumit spirit al vremii încă prezent la nivel mondial: „Te îndrum: mergi pe margine / și nu atinge peisajul, deocamdată e suficient / vei vedea totul. / În umbră, ceața înghețată s-a risipit / de la sine. În căldura firavă am știut ești / aici / dar important nu erai: cerul a fulgerat. / A izbucnit zăpada, a izbucnit direct / precum o voință a universului, sus de / mult / s-au împrăștiat stelele, imaginea a ceea ce / a fost ce va fi – / firele, firele realității în noapte / înghețate în cîmpurile luminoase ale / întunericului“. Tendința globalizării artelor poetice nivelează oarecum orizontul de așteptare al cititorilor, dar, în același timp, în provoacă, îl face să se extindă, să capete amplitudine.

Surprinderea mai sus numitului spirit al timpului este ceea ce leagă aceste cărți, foarte diferite între ele. Oricît ar vrea poeții să facă pasul lateral, să se remarce prin originalitate, prin tonul unic, dacă încearcă – în mod artificial – să se plaseze în afara Zeitgeist -ului au toate șansele să eșueze lamentabil. Nu este cazul poeților prezentați mai sus. Această selecție și-a dorit să aducă noi argumente pentru o idee veche, dar încă valabilă: unitatea în diversitate.

Șerban Axinte este scriitor și critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Scrîșnetul dinților, Editura Cartier, 2021.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.