Doi ani de vacanţă

Publicat în Dilema Veche nr. 652 din 18-24 august 2016
Doi ani de vacanţă jpeg

Ed Stafford, 860 de zile pe Amazon. O călătorie incredibilă, traducere de Andra Hâncu, Editura Polirom, 2015. 

Amazonul mai fusese străbătut de la un capăt la altul cu diverse ambarcațiuni (sud-africanul Mike Horn coborîse fluviul într-o pirogă scobită în trunchi de copac), dar niciodată pe jos. Asta și-a pus în cap britanicul Ed Stafford și asta a făcut, deși călătoria lui, desfășurată la pas, de pe coasta de vest, peruană, a Pacificului pînă în delta braziliană a Amazonului din Oceanul Atlantic, a durat de cîteva ori mai mult decît plănuise: între 2 aprilie 2008 și 9 august 2010, adică 860 de zile de urcat munți, coborît canioane, mers prin junglă, deopotrivă prin păduri uscate, sau inundate și mlaștini. Colecția „Hexagon“, dedicată cărților de călătorie, este substanțială și numără titluri foarte diverse (proza de călătorie fiind un gen la fel de vast ca non-ficțiunea), dar această carte rămîne poate cea mai spectaculoasă – căci e nebunească –, din întreaga serie.

Ed Stafford este acum un explorator celebru, documentarele lui au fost difuzate de BBC și Discovery, figurează în Guin­ness World Records, s-a scris mult despre el, continuă să pună la cale aventuri transformate în cărți (între timp a publicat și Singur pe o insulă pustie, de asemenea tradusă la Polirom: jurnalul supraviețuirii vreme de două luni, fără hrană, pe o mică insulă nelocuită din Pacificul de Sud), dar la vremea respectivă, cînd plănuia să plece pe jos de-a latul Americii Latine, era un necunoscut aproape falit, care nu pusese niciodată piciorul în Amazon. De aceea, foarte interesante sînt mica sa autobiografie cu care se deschide cartea și, mai ales, povestea pregătirilor expediției, care au durat cincisprezece luni, un capitol la fel de inedit precum oricare de pe incredibilul său traseu.

Născut din flori de către o adolescentă, Ed Stafford a fost crescut la țară de părinții adoptivi, tatăl său vitreg insuflîndu-i două mari pasiuni pe care le-a practicat de mic: rugby-ul și activitatea de cercetaș. O școală-internat de băieți, apoi înrolarea în armata britanică, unde a ajuns la gradul de căpitan, observator din partea ONU al primelor alegeri prezidențiale din Afganistan, voluntar și, în cele din urmă, conducător de expediție în cadrul unor proiecte de conservare a mediului în America Centrală, toate acestea l-au adus, în timp, tot mai aproape de stilul de viață aspru și de spiritul aventurii. Deși recunoaște deschis că imboldul fuseseră „aventura, provocarea și recunoașterea“, Ed Stafford a întrevăzut repede oportunitatea de a atrage atenția lumii, prin călătoria sa neobișnuită, asupra necesității de a proteja pădurea tropicală. Acest scop nobil l-a ajutat nu doar să-și finanțeze călătoria, dar l-a motivat și atunci cînd „aventura“ l-a copleșit, iar „recunoașterea“ nu mai părea să însemne nimic în fața dimensiunii „provocărilor“. Călătoria a avut de la început cîteva reguli de ordin etic: permisele de trecere trebuia să fie legale, vînătoarea și pescuitul erau acceptate doar în cazuri extreme și oricum nu asupra speciilor protejate, alimentele erau transportate, reaprovizionarea făcîndu-se din așezările omenești întîlnite pe traseu și, bineînțeles, deplasarea urma să se facă doar pe jos, prin puterea fizică a corpului, fără nici un fel de mijloace de transport, pe apă sau pe uscat, indiferent de natura lor. Deopotrivă pentru siguranța sa și pentru documentarea expediției, Ed Stafford a cărat truse medicale speciale, camere de filmat, laptop, baterii solare și un modem pentru conexiunea la Internet prin satelit, greutatea totală aproximativă a echipamentului fiind de 45 kg per om. În ceea ce privește echipa, Ed Stafford a plănuit totul și a plecat la drum împreună cu prietenul său Luke Collyer, care a abandonat însă proiectul după primele patru luni. De a lungul traseului, Stafford a fost însoțit, uneori pe distanțe mari, de mai mulți oameni ai locului, angajați drept călăuze, dar cel care a rămas alături de el pînă la capăt a fost peruanul Gadiel „Cho“ Sánchez Rivera. Pentru a scrie despre aventura sa chiar în timp ce aceasta se desfășura, i s au mai alăturat pentru perioade scurte de timp diverși jurnaliști și fotoreporteri, unii celebri, precum Matt Power și Pete McBride.

Restul este aventură pură și aș face un mare deserviciu cărții rezumînd încercările prin care au trecut Ed și Cho prin pădurile tropicale unde activau traficanții de droguri și unde locuiau triburi indigene sălbatice sau doar ostile, precum și greutățile de ordin fizic (accidentările și îmbolnăvirile), logistic (lipsa banilor, a hranei, hărțile inexacte, permisele ineficiente, defectarea echipamentului) sau mental. Dat fiind cantitatea enormă de informație factuală și necesitatea descrierilor mediului și populațiilor (dacă Ed Stafford și-ar fi scris cartea la fel de amănunțit precum alpinistul Joe Simpson – Căzînd în gol, de asemenea tradusă în colecția „Hexagon“ –, ar fi rezultat cîteva zeci de volume), rămîne destul de puțin loc pentru introspecție sau pentru reproducerea integrală a jurnalului în care Ed, demotivat și demoralizat, se plînge de depresie și singurătate. Este însă de apreciat stilul curat și felul extrem de concis (deși uneori aproape eluziv) în care Ed Stafford își expune și își comprimă călătoria lungă de aproape doi ani și jumătate prin natura sălbatică și ostilă. Deși, așa cum spune el însuși: „Cînd scrii despre Amazon, există tendința de a amplifica mitul și de a descrie un loc unde pericolele mișună pe sub fiecare buștean. Adevărul este că, deși există potențiale pericole, probabilitatea de a deveni pradă este mult mai mică decît ne-am imagina.“ Rămîn însă ambiția, voința și uriașul efort de a duce totul la capăt. Ce mai, o călătorie, o carte și un documentar (Walking the Amazon) uluitoare!

***

Ed STAFFORD
860 de zile pe Amazon (fragment) 

Însemnare din jurnal, 4 decembrie 2008, Magdalena: astăzi ne-am trezit la 5,30, am strîns totul și, după ce am mîncat niște făină de yucca cu zahăr amestecată cu apă, am pornit la drum. Norii s-au decis să reverse o ploaie torențială, așa că am fost uzi leoarcă toată ziua. Îmi dădeam seama că orice tăietură, orice rană, chiar și cea mai mică rosătură se inflamează. Am acum o rană deschisă la călcîiul stîng, în jurul taliei rosături de la centura rucsacului, iar pe mîini tăieturi provocate de căzături. E imposibil să le mențin pe toate curate sau uscate.

După două ore de mers prin noroi, am ajuns într-o așezare cu colibe acoperite cu stuf. Era la cinci kilometri de locul unde figura pe harta noastră, dar o familie era adunată într-una din colibe în jurul unui ceaun care clocotea. Ne-au invitat și pe noi. „Ce e în ceaun?“, am întrebat eu. „Mono“, a răspuns femeia. Maimuță. Bucuroși că ne adăposteam de ploaie, am acceptat invitația la masă și am fost mulțumit că nu am primit capul. „Maimuța“ era de fapt un kinkaju, mamifer arboricol nocturn asemănător cu un raton. Fusese fiert fără condimente, avea carnea tare și insipidă. Jorge a supt țeasta și zeama i s-a prelins pe bărbie.

Bărbatul și fiul lui au fost de acord să ne călăuzească pînă la Magdalena, înarmați cu pușca, prin ploaie, prin zone inundate și mlaștini… La un moment dat, în mlaștini, fiul a arătat spre ceva ce nu mai văzusem. Un trup musculos, cafeniu, se unduia prin apă puțin adîncă. Puta madre! Una anaconda! Am luat rapid camera video și am început să filmez. Nu era mare pentru o anaconda – avea poate trei metri lungime și circumferința de 15-20 de centimetri –, dar era prima anaconda pe care o vedeam în sălbăticie și voiam s o filmez. Tatăl băiatului m-a întrebat dacă terminasem de filmat, iar eu am spus că da. „Minunată întîlnire!“, îmi spuneam. El a făcut un pas atent în față și a tăiat anaconda în bucăți cu maceta, să o dea cîinilor de mîncare.

Însemnare din jurnal, 6 decembrie 2008, Requena: sînt deprimat. Destul de rău. Am scurte momente de bucurie, dar toate trecătoare. În mare, sînt nefericit. Am ajuns ieri la Requena. Mă simt bine, dar obosit, plictisit de mersul pe jos, de călăuze, de expediție. Viața la o bere cu femei, prieteni și drageste e departe. Niciodată nu m-am simțit atît de singur.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.