Elegie pentru copilărie

Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
Elegie pentru copilărie jpeg

● Andrei Crăciun, Aleea Zorilor, Editura Polirom, 2017. 

Andrei Crăciun a scris şi a publicat relativ mult în ultimii ani: şi publicistică, şi proză scurtă, şi poezie; dar, dacă ar fi să aleg cartea mea preferată din tot ce-a scris pînă acum, Aleea Zorilor mi se pare, de departe, cel mai închegat şi mai reuşit demers literar al său. În cronica de data trecută menţionam trei cărţi de proză care, deşi aspiră la statutul de roman, sînt, de fapt, nişte nuvele mai ample. Dintre toate, împreună cu Înalt este numele tău de Ioana Bradea (Humanitas), cartea lui Andrei Crăciun împarte, dincolo de incursiunea în trecut, şi forma stilistică specială, aproape experimentală: dacă Ioana Bradea suprapune, ca-ntr-un palimpsest, limbajul actual peste cel medieval, folosind o sintaxă şi un lexic vechi pentru o serie de întîmplări din cetatea Bistriţei, Andrei Crăciun scrie întreaga carte a copilăriei dintr-un orăşel de provincie comunist dintr-o singură frază. Vocea cărţii este un jurnalist de treizeci şi trei de ani care evocă practica meseriei de a folosi fraze scurte, astfel că incursiunea sa în trecutul copilăriei vine ca o reacţie nu doar a vîrstei maturităţii, dar şi la expresia de gazetă a vieţii într-un moment în care „în ţara noastră nu mai există ziare, nu mai există redacţii“.

În revista de proză scurtă Iocan, nr. 2 / 2016, Andrei Crăciun publica o proză intitulată „Aleea“ şi care era, de fapt, crochiul cărţii de faţă – un lung poem, încărcat deopotrivă de nostalgie şi de cruzime, despre copilăria din anii de dinainte şi imediat după Revoluţie. „Fiecare om are dreptul, iar dreptul acesta este unul divin, şi nici nu poate fi altfel, la o ultimă frază, nu e obligatoriu ca fraza aceasta să fie lungă, nici să semene unui bilet de adio, dar contează ca ea să fie adevărată, atît adevăr cît să încapă, totuşi, într-o frază, fie ea şi ultima…“ – aşa începe cartea care poate fi, la fel de bine, o scrisoare, o dare de seamă, un poem sau un album fotografic. Căci forma în care se prezintă scenele/cadrele/secvenţele, înşirate relativ cronologic într-o singură nesfîrşită frază, aseamănă acest lung poem narativ cu pelicula unui film foto. Vocea care rememorează scene şi personaje trece de la una la alta fără a crea impresia unor rupturi, totul continuă şi se înlănţuie conform unui flux al rememorării deloc capricios.

Aflat la vîrsta christică, jurnalistul rememorează dintr-o suflare copilăria sa dintr-un orăşel industrial, aflat de la marginea unei păduri: sînt anii ’80 comunişti (există un Partid Unic), iar micul oraş din provincie depinde de o fabrică de armament. După ani în care, ziarist fiind, a căutat „înţelesul lucrurilor, care bineînţeles că nu există“, şi după un periplu prin multe colţuri ale lumii, întoarcerea acasă îi provoacă o stare vecină cu nostalgia pe care, deşi o respinge în numele adevărului pe care l-ar perverti, o practică cu multă voluptate („…nostalgia e împotriva adevărului, ea obişnuieşte să şlefuiască adevărul, în trecut e întotdeauna mai bine, şi de ce să nu fie mai bine, de ce să nu avem dreptul acesta de a ne visa viaţa pe care am trăit-o…“). Înţelesul spulberat al lucrurilor îşi găseşte metafora chiar în identitatea orăşelului natal al jurnalistului („războaielor le datorez începutul“), unde clasa muncitoare comunistă produce arme într-o fabrică ridicată de nazişti fără ca cineva să-şi pună problema ideologică/morală a acestei întreprinderi în plină epocă a „luptei pentru pace“.

Cartea Aleii se conturează destul de repede ca o galerie de personaje (gospodinele şi profesoarele sînt surprinse în fragmentul de mai jos), unul mai interesant decît altul, care se derulează rapid pe pelicula memoriei: şarlatanul Piele, poreclit astfel din cauza gecii de piele pe care n-o dădea niciodată jos, Gigi-poponarul, boschetarul Miciurin, cel care îi saluta pe copii de fiecare dată cu „Auguri, tinereţe“, ţiganca Didin, care ridica noaptea bariera căii ferate, Celălalt Bebe, care dădea filme de acţiune la video pe scara blocului şi care, probabil, se prostituase cu bărbaţi în Olanda, de unde adusese SIDA în orăşelul fabricii de armament, infirmiera Fifi, doamna Geta, care i induce copilului pasiunea pentru Stan şi Bran, Iulia, poeta frumoasă şi oarbă, zugravul Sandu, crescut la casa de copii, pastorul Gabriel, care vindecă miraculos dureri, ghicitoarea în cărţi, fiul groparului, nebunul în pijama cu fes pe cap etc. O galerie de personaje pitoreşti, marginale, evocate cu multă căldură, personaje care populează şi colorează ca un circ orăşelul de lîngă fabrica de armament. Care orăşel, după Revoluţie, ajunge să semene „curţii interioare a unui penitenciar“: oamenii au plecat în lume sau au murit, pădurea a fost tăiată, fabrica a fost vîndută la fier vechi, iar Aleea a devenit „o margine frîntă de ghetou“. Jurnalistul se întoarce acasă într-un loc la fel de straniu precum un alt colţ îndepărtat de lume.

Apar multe dintre jocurile şi aventurile copilăriei (absurde, crude şi, uneori, dezgustătoare), dar, mai ales, fotbalul în două episoade care amintesc de regretatul Sorin Stoica. Altfel, nu doar pentru pasiunea pentru filmele cu Stan şi Bran, pentru cai, pentru ştirile scurte din gazete şi pentru Bohumil Hrabal (căruia îi este dedicată cartea), dar şi prin simpatia faţă de clişee, patetism şi retorică („cîtă rutină încape şi într-o Revoluţie“) şi prin voluptatea formulărilor („arta de a fi aprig în reciprocitatea sentimentelor“), Andrei Crăciun îşi „trădează“ pasiunea şi aduce un omagiu, deopotrivă tematic şi stilistic, literaturii hibride a lui Radu Cosaşu.

Scris cu multă grijă pentru detalii şi expresie, poemul narativ elegiac dintr-o singură frază al lui Andrei Crăciun are cusurul că te lasă nostalgic după mai mult.

*****

Andrei CRĂCIUN
Aleea Zorilor (fragment) 

…de-aia nu e bună democraţia asta!, spuneau şi femeile de pe Alee, că, uită-te, au început să se certe fraţii între ei cum se ceartă chiorii, că unul se îmbogăţeşte şi unul nu se îmbogăţeşte, şi unde o să se ajungă aşa?, pe mine nu mă interesa, dar aşa ziceau femeile de pe Alee, apoi intrau în bucătăriile din apartamentele lor, apartamentele lor erau mici, prima pe dreapta era bucătăria, apoi urma baia, apoi sufrageria şi la sfîrşit un dormitor din care ieşeai într-un balconaş, apartamentele lor aveau holuri scurte în care se afla o debara, toate debaralele erau pline, femeile locuiau însă mai mult în bucătărie, dacă intrai în apartamentele lor le vedeai numai din spate muncind, spălînd, curăţînd cartofi, toţi mîncam în fiecare zi cartofi, erau mulţi cartofi şi toţi trebuiau curăţaţi, şi aşa treceau zilele, şi se făcea duminică şi femeile de pe Alee nu mergeau la biserică, nu aveau la ce biserică să meargă, cele mai multe stăteau întinse în patul din dormitor şi dormeau amiaza întreagă, se odihneau şi ele, săracele, unele plîngeau, fiindcă nu aveau cum să nu plîngă cînd li se întorceau bărbaţii acasă în halul acela şi le înjurau şi le trimiteau la mamele lor de curve, căzuse Dictatorul, dar oamenii de pe Alee tot nu ştiau să fie fericiţi, ei nici măcar nu se mai iubeau, doar că se obişnuiseră să trăiască aşa, unii cu alţii, aveam şase ani şi mi s-a părut că oamenii de pe Alee au început să se mişte mai repede, ca şi cînd cineva i-ar fi învîrtit aşa cum învîrţi un titirez, se mişcau tot mai repede, dar se mişcau pe loc, pe Alee, unde să se ducă, osteniţi se prăbuşeau, zilele treceau, eram la şcoală deja, iar cadrele didactice puneau mare preţ pe colectiv, toate activităţile şcolare se făceau în colectiv, era obligatoriu să te integrezi în colectiv, se purtau criticile şi autocriticile, iar elevii aveau datoria să fie silitori şi să nu precupeţească nici un efort în a învăţa să fie buni cetăţeni ai patriei noastre, profesoarele în etate aveau capete enorme peste care tronau coafuri de neclintit care se numeau permanent, cele mai tinere aveau dreptul la o revoltă bine temperată, aşa că îşi stropeau pleoapele ochilor cu culori vii care mie îmi plăceau mult, profesorii se îmbrăcau în nişte costume ponosite, de culoare maro, nu erau obligaţi la uniformă, dar iată că ei o purtau natural…

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.