Elegie pentru posteritate

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Conjuraţia Eminescu (II) jpeg

● Nicolae Breban, Trădarea criticii, ediţia a II-a, Editura Ideea Europeană, 2010.

Ca unul dintre cei mai importanţi prozatori postbelici, Nicolae Breban îşi datorează postura literară de azi gloriei de altădată. Deşi crede în continuare, sincer şi cu tărie, în arta solidă a romanului modern clasic de mari dimensiuni, cu problematică existenţial-metafizică şi caractere pregnante, n-a mai publicat o carte notabilă de decenii (tot reeditările contează, iar cele cîteva volume de memorii, egocentrice, banale şi redundante n-au făcut decît să-i contureze imaginea unui scriitor megaloman, care scrie despre sine direct pentru posteritate şi încă la persoana a treia), scrisul său s-a degradat vizibil (mai ales la nivel stilistic), nu are emuli printre prozatorii mai tineri care, de altfel, nu-l citează ca model, este invitat la colocvii mai mult din complezenţă (pentru că nu e nici eseist, nici orator), conduce şi scrie într-o revistă – Contemporanul. Ideea europeană – al cărei conţinut şi ale cărei vînzări nu-i justifică existenţa... 

Dar Nicolae Breban nu este un caz izolat; nu foarte diferit stau lucrurile şi cu Augustin Buzura, D.R. Popescu, Fănuş Neagu sau Constanţin Ţoiu. Cumva e în firea lucrurilor ca un scriitor să nu se poată menţine în zona de succes şi influenţă mai mult de cîteva decenii, de vreme ce arta romanului, formulele poetice, módele literare sînt într-o permanentă metamorfoză. Nicolae Breban e însă naiv să creadă că un singur tip de roman este suficient pentru căutările literaturii şi că o singură viziune artistică are monopol pe valoare, de aceea ţine cu tot dinadinsul să găsească vinovaţi pentru aceste decăderi/epuizări personale, iar aceştia sînt criticii literari. Scriam săptămîna trecută despre actualul trend al textelor dure scrise de prozatori la adresa criticilor şi vorbeam despre faptul că, în ultimii ani, se resimte nostalgia după spiritul critic autoritar d’antan, unanim acceptat, care să facă ordine, să creeze şi să consolideze ierarhii incontestabile şi că scriitorii mai vechi sînt îndreptăţiţi să se simtă cumva părăsiţi, de vreme ce criticii generaţiei lor s-au retras ori au dispărut. Dar şi ce dacă Raicu, Matei Călinescu, Manolescu, Simion, Martin, Dimisianu ş.cl. nu mai sînt/nu mai scriu critică literară?! Este, oare, opera unui scriitor destinată exclusiv criticilor din aceeaşi generaţie!? Ţine evaluarea şi interpretarea unei cărţi de biologie!?  

Resorturile ideatice ale acestui eseu memorialistic, venit din epoca paşoptistă, de altfel intens evocată, sînt autonomia esteticului (ca unic criteriu al valorii) şi afirmarea identităţii şi a valorilor naţionale în planul cultural internaţional, de pe poziţiile cărora naţionalist-romanticul Nicolae Breban le reproşează criticilor revizuirile în cheie etică, schimbările de perspective critice şi lipsa solidarităţii pentru literatura română şi operele ei majore („Cît o să mai aşteptăm, aici, la Porţile Orientului, ca să fim luaţi în seamă de noi înşine?“). În mod cumva paradoxal, multe din paginile acestor răfuieli, mai degrabă personale, par inspirate de teoria grupurilor de prestigiu a lui Sorin Adam Matei. Nicolae Breban foloseşte cuvinte dure la adresa soţilor Monica Lovinescu – Virgil Ierunca (promotorii EST-eticii), găseşte anticomunismul 22-ului (care a contestat pînă şi Revoluţia română) şi dezvăluirile CNSAS-ului (cu privire la scriitorii informatori) destul de suspecte, GDS este „o sectă culturală“ finanţată de Soros, România literară i-a „atacat concertat pe maeştrii incontestabili ai literaturii contemporane“, „moralistul inflamat“ Liiceanu şi Humanitas „influenţează valoarea şi ordinea în ierarhia culturală“... În general, e vorba de grupuri literare care fie au acţionat conform unor raţiuni egoiste, oportuniste sau chiar obscure (Eliade, Cioran, Ionescu „n-au făcut nici un caz de personalităţile culturii naţionale“, Matei Călinescu, Nemoianu, Toma Pavel „au uitat de literele din care purced“), fie s-au ratat ca intelectuali (cerchiştii Negoiţescu, Balotă, Doinaş „au cam... eşuat“; din grupul de la Păltiniş „nu s-a ales mare lucru“, generaţia optzeci e „inventată“, Matei Călinescu a fost „un oportunist salonard“, Manolescu s-a ambiţionat să facă politică etc.). Pe lîngă toate aceste clişee, afirmaţii nefondate, meschine, umorale, lipsite de orice nuanţe, Nicolae Breban are, fireşte, şi propriile frustrări pe care are meritul că măcar nu şi le maschează: Liiceanu nu i-a publicat un manuscris, Negoiţescu nu i-a arătat „o prea mare diligenţă“, Raicu nu l-a mai citat şi nu l-a mai comentat „nici în public, nici în scris“, Matei Călinescu nu i-a „mai dat importanţă“, Manolescu a scris despre el eronat în Istoria critică, Simion nu i-a „făcut onoarea vreunui text exegetic“ etc. etc. 

Lăudîndu-se pe sine la tot pasul („emiţătorul de idei care sînt“, „nu sînt singurul în estetica prozei europene care gîndeşte astfel“), aceste „exerciţii de a gîndi“ – cum orgolios şi le numeşte – sînt, de fapt, nişte lamentaţii, multe penibile, plicticoase, pline de răutăţi la adresa celor care i-au fost prieteni şi l-au „trădat“, căci toţi sînt de vină şi toţi i-au greşit lui şi culturii române. Dar, dincolo de toate astea, se află aici ceva cu adevărat dramatic şi chiar emoţionant. Nostalgic după vremurile succesului de altădată, iritat şi speriat de singurătatea prezentului, patetic atunci cînd îi convoacă pe critici să-şi reia meseria („Veniţi înapoi, spirite alese, în ograda atîtor splendide şi reuşite lupte, vise, da, ale tinereţii noastre...“), Nicolae Breban este, de fapt, un personaj cît se poate de trist. Pentru că, fundamental, vorbeşte despre moarte şi pentru că, pentru prima dată, grandomania sa lasă locul temerii ratării: „Nu, recunosc, aici, la sfîrşitul acestui eseu, la sfîrşitul carierei, nu accept să fiu tratat aşa, aruncat sau înghesuit undeva, la coada marii armate a scriitorilor europeni...“ Înainte de ’89 s-a scris o mare literatură şi s-au lansat scriitori valoroşi care vor rămîne pentru totdeauna necunoscuţi lumii, declamă prozatorul dezamăgit cu retorica gen Ubi sunt? şi Vanitas vanitatum (cei pe care-i menţionează sînt toţi deja morţi – Ştefan Bănulescu, Nichita, Cezar Ivănescu, Ivasiuc ş.a. –, unde mai pui că, la mai puţin de un an de la apariţia primei ediţii a acestei cărţi şi la cîţiva ani după Raicu, Matei Călinescu, căruia îi reproşa pînă şi faptul că se apucase de scris poezie, murea şi el). Trădarea criticii înseamnă, în fond, moartea criticilor. Nicolae Breban ar vrea, de fapt, o reafirmare a literaturii sale, în contextul actual, de către marii critici ai generaţiei sale reîntorşi brusc la viaţa, verva şi autoritatea de acum o jumătate de secol. Critici fără bătrîneţe şi o operă fără de moarte – după asta tînjeşte Nicolae Breban! Ca mulţi dintre noi, de fapt. Doar că nu se poate.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.