Elena Ferrante: femeia ca animal politic

Paula ERIZANU
Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Elena Ferrante: femeia ca animal politic jpeg

Romanele napolitane ale Elenei Ferrante au apărut în limba română la Editura Pandora M, în traducerea Ceraselei Barbone.

Un tată își aruncă fiica de 11 ani peste fereastră pentru că nu vrea să o dea la gimnaziu. Fata amenință băieții macho ai mahalalei cu cuțitul în momentul în care aceștia îi acostează prietena. E violată în noaptea mariajului de către soțul ei, care pînă atunci fusese cel mai blînd iubit. Ajunge „îngerul salvator“ al comunității în lupta împotriva mafiei și apoi cade în dizgrație, dispare și își șterge toate urmele existenței, tăindu-și fața din fotografii și luînd cu ea orice posesie personală… Nu e o telenovelă, sînt episoade dintr-unul din cele mai pline de forță produse literare ale ultimelor decenii – Romanele napolitane, de Elena Ferrante, scriitoare italiană anonimă și senzație literară internațională. Romane în care povestea, cum a declarat autoarea, e ca un lanț care scoate apa rece de la fundul unei fîntîni. Iar narațiunea, la persoana întîi, e lucidă, controlată și totodată explozivă.

Nimic despre feminitate în romanele napolitane. Cele patru volume, Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămîn și Povestea copilului pierdut, spun istoria prieteniei – dar și a competiției – dintre două fete: Lila, fiica unui cizmar, și Lenu, fiica unui portar (naratorul-personaj), dintr-o mahala săracă și violentă din orașul Napoli. Dacă Lenu corespunde mai mult unui ideal feminin promovat în societate, asta e doar aleatoriu. Pentru că Lila n-are nimic cu acest ideal, și asta nu o face mai puțin femeie. Nici măcar la nivel fiziologic experiențele fetelor nu coincid – una se maturizează devreme, cealaltă tîrziu; una adoră sexul, cealaltă îl urăște; una naște ușor, cealaltă greu; una se îngrașă la vîrsta de mijloc, cealaltă rămîne silfidă. Ceea ce împărtășesc protagonistele e poziția lor ca animale politice, adică felul în care sînt tratate în societate din cauza sexului lor. Iar prietenia și competiția dintre ele sînt, la nivel politic, expresia solidarității – sau sororității – și respectiv a sabotării reciproce dintre femei.

Personajele se completează – în timp ce Lenu e disciplinată, pedantă și vrea să placă, Lila e mereu subversivă, are o inteligență naturală sclipitoare și foarte mult curaj, dar și o răutate care răbufnește pe parcursul cărții. Și destinele lor sînt tot complementare. În timp ce una fuge de comunitatea în care s-a născut, cealaltă încearcă să o schimbe.

Pentru mine, Bildungsroman înseamnă Herman Hesse. Cînd i-am citit romanele, mi s-au părut universale. Dar cu Ferrante, am simțit limitările lui Hesse, care reflectă doar experiențele unui singur sex, cel masculin. Ferrante completează golurile, explorînd experiențele celuilalt sex.

Ferrante vorbește despre fenomene universale ale individului, ca găsirea vocației, a încrederii în sine, a relației individ-societate, dezvoltarea conștiinței politice, pe de o parte, și atașare, și detașare, prietenie, dragoste, mariaj, familie, pe de altă parte. Dar acestora li se alătură și nararea experiențelor proprii exclusiv femeilor. Ele sînt de natură fiziologică – creșterea sînilor, apariția ciclului menstrual, nașterea, avortul, alăptarea – și socială – din cauză că sînt femei, Lila și Lenu se luptă cu abuzuri sexuale, cu violența, dar și cu protecția fizică a taților, fraților, soților și prietenilor lor, cu neglijarea copiilor de către soți, fie că aceștia sînt intelectuali, nouveaux riches sau muncitori, aparent feminiști sau misogini crași, și respectiv cu marginalizarea carierei.

Citind romanele napolitane ale Elenei Ferrante, am avut impresia că toate femeile din jur s-au întors brusc spre mine și-au început să-mi vorbească pe șleau despre tot ce li s-a întîmplat și li se întîmplă, fără să mă cruțe din cauza tinereții mele. Am mai dat la o parte o perdea, a pătruns lumina.

Mergînd împotriva curentelor Disney și Hollywood, și într-o cheie post-creștină, Ferrante plasează în centrul emoțional al Lilei și al lui Lenu prietenia lor intensă, uneori autodistructivă, dar de cele mai multe ori edificatoare, și nu relațiile cu bărbații sau cu copiii. Cînd se căsătorește, Lila îi mărturisește lui Lenu că nu ține la nimeni la fel de mult ca la ea. Și nu, nu e o relație cu note de lesbianism. E un roman hetero.

Prin prietenia lor, Lila și Lenu se autodepășesc, cad, se ridică, își îndeplinesc ambițiile, își urmează pasiunile, își cresc copiii, îi neglijează, îi hrănesc, își îngrijesc părinții îmbătrîniți, își neagă și își acceptă originile, își schimbă comunitatea. Fiecare dintre fete se simte activată intelectual și emoțional de cealaltă. Relația include, pe rînd sau uneori chiar odată, atît adorație reciprocă, apropiere și generozitate totală – Lila îi cumpără manuale de școală lui Lenu cînd se căsătorește cu un tip bogat, îi crește copiii lui Lenu cînd aceasta din urmă călătorește pentru a-și avansa cariera –, cît și obsesie, dominație, rivalitate intelectuală, socială și sexuală, distanțare și răutate. Evocînd un ecou al unei relații mamă-fiică, iată cum vorbește Lenu despre Lila: „Devenirea mea era o devenire în cheia ei. A trebuit să reîncep să devin, dar pentru mine, ca adult, în afara ei.“

Prin vocea detașată și francă a lui Lenu, Ferrante denunță falsitatea clișeelor precum că femeile trebuie să fie căsătorite pentru a se simți împlinite, că maternitatea e cel mai frumos lucru pentru o femeie și principalul ei mod de autorealizare, că femeile nu fac carieră pentru că nu vor și nu pentru că sînt îngropate în datorii domestice sau pentru că nu li se permite să își continue studiile.

Se întîmplă adesea ca victimele să se autoînvinuiască pentru ce li se întîmplă și, mai mult, să fie chiar învinovățite de societate pentru abuzuri. Exemplul vio­lului și al judecății că „ea a cerut-o“, pentru că purta fustă scurtă sau deoarece consumase alcool (care s-a repetat și acum cîteva luni, în cazul unui viol și omor al unei fete de 14 ani în Republica Moldova). Or, prin limbajul său clar, dur și auster, onestitatea dusă pînă în pînzele albe și concentrarea pe fapt, Ferrante le oferă cititorilor forța să condamne abuzurile, fie că acestea țin de identitate de gen sau de clasă socio-economică. Tocmai astfel, Ferrante e singurul autor care mi a schimbat vocea din cap.

Dar romanele napolitane nu vorbesc doar despre destine individuale, ci și despre istoria orașului Napoli dintre 1950 și 2000. Fără figuri eroice, istoria napolitană abundă de lupte mafiote, între fasciști și comuniști, marșuri feministe și antiviolență, ocupări ale universității de către studenți, procese anticorupție. Acestea vin în prim-plan în special în cartea a treia și a patra, odată ce personajele principale și-au dezvoltat o conștiință politică solidă. Una dintre cele mai memorabile imagini politice prezintă un grup de bărbați îmbrăcați în negru rotind lanțuri și bătînd muncitorii și studenții care împart pamflete în fața unei fabrici de cîrnați în care începuse o mișcare de unionizare. O altă imagine splendidă care reflectă conexiunea dintre personal și politic e o replică a Lilei: „Nu există gesturi, cuvinte sau oftări care nu conțin suma tuturor crimelor pe care le-au comis și pe care le comit ființele umane… Ea a arătat cu degetul spre oameni, lucruri, străzi și a zis: Acel bărbat a luptat în război și a ucis…, acela a turnat o grămadă de oameni…, în acea casă au torturat și au ucis, pe aceste pietre s-a mers în marș și s-a dat salutul fascist…, banii acestor oameni vin din foamea altora, mașina asta a fost cumpărată prin vînzarea cărnii expirate pe piața neagră…“

Tocmai aceste discuții despre clasă și gen fac din romanele lui Ferrante și romane de idei, transportînd temele secolului al XIX-lea, începute de Dostoievski și Tolstoi, în secolele XX şi XXI.

Ca și clasicii ruși, Ferrante conturează atît portrete ample și nuanțate psihologice Lilei și lui Lenu, cît și portrete complexe ale societății, prin reprezentarea în romane a unei rețele numeroase de membri ai comunității clasei muncitoare din Napoli, dar și membri izolați ai intelectualității din Napoli și Florența și ai clasei politice romane.

Una dintre temele contemporane caracteristice secolului XXI vizează mitul individualist că omul poate reuși de unul singur, fără ajutor din partea comunității. Răspunsul lui Ferrante la această ideologie vine prin Lila, care spune că a compara capacitățile unui om cu altul e la fel cu „a admira coșul bingo atunci cînd îl zgîlțîi și din el ies numere norocoase“.

Pînă și anonimatul lui Ferrante vine parțial din acest motiv. Într-un interviu pentru Paris Review of Books, Ferrante a explicat că ea vede o carte ca rezultatul, pe de o parte, al unei tradiții literare și, pe de altă parte, al experiențelor unei comunități care o inspiră, și nicidecum ca opera exclusivă a minții unui singur individ. Anonimatul ei e, astfel, nu doar un gest de timiditate, ci și un protest în fața miturilor individualismului și celebrității care ne domină lumea. Lenu (cu numele complet Elena Greco) o parafrazează pe Lila, un personaj fără vanitate: „Eh, cîtă fîțîială pentru un nume: celebru ori nu, e doar o fundă legată în jurul unui sac umplut la nimereală cu sînge, carne, cuvinte, rahat și gînduri mărunte. M-a luat în rîs îndelung în această privință: Dezleg funda – Elena Greco – și sacul rămîne acolo, funcționează la fel, aleatoriu, desigur, fără virtuți sau vicii, pînă se rupe.“

Romanele napolitane ale Elenei Ferrante sînt printre marile romane ale secolului XXI, scrise, conform formulei din același interviu, cu „ambiție maximă, curaj maxim și o dezobediență programatică“. 

Paula Erizanu este scriitoare și jurnalistă.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Dan Negru, revoltat că prețul de intrare la Castelul Peleș este mai mare decât cel de la Versailles: „Regalitatea a dat-o în gard” VIDEO
Dan Negru a postat un filmuleț pe paginile sale de socializare în care arată că este mai scump să vizitezi Castelul Peleș, decât Palatul Versailles, al regilor Franței.
image
Detalii tulburătoare din dosarul polițistului omorât în timpul unei vânători ilegale. Cum a vrut inculpatul să ascundă fapta
Un tânăr polițist din București a murit după ce a fost împușcat în urma unei partide de vânătoare fără autorizație. Bărbatul care l-ar fi împușcat accidental a fost condamnat, dar nu și-a recunoscut faptele
image
Localnicii din „Toscana României”, călare pe biciclete electrice în loc de cai. Detaliile unui program turistic special FOTO
O regiune din Vâlcea, aflată pe faimosul traseu din Ținutul Vinului de Drăgășani, a accesat un proiect pe fonduri europene prin care a achiziționat 60 de biciclete electrice off-road pentru șase localități, menite să fie închiriate

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.