Exerciţii de nostalgie

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Exerciţii de nostalgie jpeg

● Mircea Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, 2012. 

Cariera internaţională a lui Mircea Cărtărescu se află, de mai bine de un deceniu, pe o vizibilă şi inevitabilă pantă ascendentă. Iar asta fără a fi fost sprijinită instituţional cine ştie cît, cum şi-ar închipui unii sau cum ar încerca alţii să-i găsească „explicaţii“, căci traducerile sale, începute cu mult înainte de ICR, pe vremea cînd literatura română nici nu îndrăznea, nici nu era ajutată să scoată capul în lume, au fost şi sînt în continuare exclusiv iniţiativele editorilor străini. În tot acest timp, în care Mircea Cărtărescu şi-a văzut aproape maniacal de scrisul său, terminîndu-şi doctoratul cu Postmodernismul românesc, trilogia Orbitor şi alte proiecte literare mai mici, traducerile sale au continuat să apară în tot mai multe limbi şi, mai ales, într-un ritm constant, neobişnuit pentru un scriitor român.

Celor care ştiu că acum se traduc anual, în diverse limbi, peste o duzină de cărţi, poate le e greu să-şi imagineze perioada în care se traducea o carte la cîţiva ani. De fapt, Mircea Cărtărescu este primul scriitor român care a avut o carieră internaţională după ’89, nominalizarea Nostalgiei în 1992 la Premiul Médicis, Premiul pentru cea mai bună carte străină şi Premiul Uniunii Latine fiind primul semn de recunoaştere europeană a unei cărţi româneşti. Nu e de mirare, aşadar, că Mircea Cărtărescu se află, în acest moment, în punctul optim al vizibilităţii sale occidentale: cărţile sale au apărut pînă acum în 60 de ediţii străine, într-un total de 18 limbi (trilogia Orbitor este deja tradusă complet în patru limbi şi se află în curs de traducere completă în alte cîteva), textele sale se regăsesc în 25 de antologii literare internaţionale, iar de curînd a primit, la Berlin, alături de traducătorii Gerhardt Csejka şi Ferdinand Leopold, Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt 2012“ pentru Orbitor II. Corpul, al doilea premiu internaţional pentru trilogia sa, după cel din 2009 acordat de Uniunea Criticilor din Norvegia. Întorcîndu-ne acasă, pe lîngă inerentele reeditări (cea mai recentă fiind Levantul, într-o ediţie identică celei princeps), Mircea Cărtărescu a stabilit şi o premieră în acest an: o jumătate de milion de cărţi vîndute la Editura Humanitas. Asta fără a mai pune la socoteală titlurile sale apărute la editurile Brumar (Cincizeci de sonete) şi Casa Radio (Poeme în garanţie şi Levantul, cîntul al unsprezecelea – variantă), unele reeditate, altele de mult timp epuizate, şi fără a mai aminti de piratarea ediţiei De ce iubim femeile, probabil primul caz de piratare a unei cărţi româneşti, şi-ncă una de proză scurtă. Dar, cum zice Cărtărescu însuşi, „nu e vorba aici de glorie – ce glorie să aştepţi într-o ţară în care omul de pe stradă nu poate numi nici trei scriitori contemporani?“.

Am început cu acest bilanţ în date şi cifre, eu însumi fiind curios să văd cam cum arată cariera acestui scriitor, în contrapartidă la primul său text din volumul Ochiul căprui al dragostei noastre intitulat „O treime de sabie, o treime de scut“, un text introspectiv nostalgic în care Mircea Cărtărescu însuşi priveşte înapoi: „Am cincizeci şi cinci de ani. Oricum aş lua-o, două treimi din viaţă au trecut... Apogeul vieţii mele a fost la patruzeci de ani. Atunci am fost sus de tot, atît de sus cît mi-a fost dat să ajung. Pînă atunci n-am cunoscut decît drumul ascendent. Nu puteam vedea nimic în jur, căci eram plin de sine. Fiecare etapă a drumului meu suitor era absolută, o rezolvam deplin, ca pe o problemă matematică. Nu-mi cunoşteam limitele, mai mult, nu credeam că am limite. Puteam face orice şi credeam sincer că aşa avea să fie întotdeauna... Deodată priveşti în urmă şi ţi se pare prea mult. Prea multe fapte acumulate, prea multă muncă, prea multă absurditate. Începi să te gîndeşti: ce-nseamnă toate astea? Unde duce totul?...“ Cei care au citit jurnalele scriitorului nu sînt străini de acest ton nostalgic în varianta cea mai soft, disperat/deznădăjduit în varianta lui întunecată. În această antologie de texte mai vechi şi mai noi predomină însă nostalgia. Ajută cumva şi natura celor 21 de texte, toate destul de personale, căci acest volum compozit adună laolaltă rememorări, confesiuni mascate, evocări, proze sau mici eseuri, texte conjuncturale, scrise de-a lungul ultimilor ani cu diverse ocazii, pentru antologii, ca articole de ziar ori prefeţe, avînd în comun însă tonul cald şi prietenos, dragostea pentru familie, literatură, scriitori sau cărţi. Probabil tocmai pentru a nu afecta coeziunea lor internă, textele nu sînt marcate cu data şi locul apariţiei, dar cei care i-au urmărit în ultimii ani scrisul lui Mircea Cărtărescu le pot identifica cu relativă uşurinţă: unele au apărut iniţial chiar în Dilema veche (precum cel deja citat, „O treime de sabie...“, „Eminescu“ sau „Jurnal cu Darwin“), altele au însoţit audiobook-uri (cum este „Imperiul de hîrtie“, un omagiu adus lui Mircea Horia Simionescu), au apărut în volume colective („Primul meu blug“) sau în rubrica sa din Evenimentul zilei.

Oricare ar fi fost destinaţia lor iniţială, textele din Ochiul căprui... sînt alese pe sprînceană. Cum spuneam însă, frumuseţea lor e una interioară, ţine de logica admiraţiei, a dragostei şi a credinţei, totul în cheia nostalgiei. De altfel, cele mai multe texte din acest volum, care se deschide cu revelaţia scriitorului că i-a mai rămas doar o treime din viaţă, sînt evocările prietenilor dispăruţi (colegi de generaţie, dar şi Alex. Leo Şerban sau Mircea Horia Simionescu, şi l-aş introduce aici chiar pe Eminescu, al cărui avatar literar în postmodernism este Mircea Cărtărescu) în texte-portret a căror exactitate şi frumuseţe este egalată doar de tristeţea lor: „Generaţia mea, născută în plin comunism şi ajunsă la apogeu în ultimii şi cei mai grei ani ai dictaturii ceauşiste, a plătit în ultimii ani din plin mizeria şi suferinţa din care s-a ivit. Pe rînd, mult înainte de vreme, Mircea Nedelciu, Mariana Marin, Nino Stratan şi Gheorghe Crăciun (alături de destui alţii) s-au dus dintre noi. E o pierdere înspăimîntătoare, care-a lăsat rîndurile optzeciste decimate“. Învecinate cu tristeţea sînt însă şi rememorările din „Anii furaţi“ („anii ’90, cei mai mizerabili pe care i-am trăit vreodată...“) şi, pe alocuri, din „Epoca nessului“ (o descriere a drogului său favorit), sau chiar textele dedicate poeziei şi scrisului („Despre onoarea actului de a scrie“, „Pisica moartă a poeziei de azi“, „O, Levant, Levant ferice“ sau „O fîntînă în mare“), texte unde se văd clar şi priceperea, şi credinţa în literatură ale acestui scriitor, unul dintre puţinii dedicaţi cu totul, care trăiesc cu adevărat prin şi în literatură. Dar „irişii“ Ochiului căprui... sînt cele trei proze. Pe cea care dă şi titlul volumului, emoţionantă confesiune a pierderii fratelui geamăn, am citit-o ca pe un fel de basm în siajul unor proze precum „Gemenii“ sau Travesti (plus trilogia Orbitor, fireşte, unde Victor este geamănul visat şi mult aşteptat), pe care, fără nici o îndoială, le-a inspirat. Pe celelalte două, „Ada-Kaleh, Ada-Kaleh...“ şi „Pontus Axeinos“, splendide fantezii construite în jurul amintirii insulei turceşti de pe Dunăre şi a exilului poetului Ovidiu de la Marea Neagră, le-am remarcat şi recomandat în Dilema veche, la vremea respectivă, cînd au fost publicate în două numere consecutive din Lettre Internationale (vara-toamna lui 2009) ca parte din două antologii germane. Nu e nevoie s-o mai spun, toate aceste trei proze, despre pierderea prematură a fratelui geamăn, despre scufundarea insulei turceşti şi despre moartea în exil a poetului Ars amatoriei, ridică, literar vorbind, nostalgia la un nivel copleşitor.

„Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va mai locui în cărţi, aşa cum au făcut-o generaţia mea şi cele precedente. Şi că utopia lecturii va rămîne undeva, pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat“ scrie Mircea Cărtărescu în chiar finalul volumului. Dacă el spune asta...

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.