Fotografia din Grădina de Iarnă

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Fotografia din Grădina de Iarnă jpeg

Habar n-am dacă Roland Barthes ar fi fost revoltat de publicarea Jurnalului de doliu – aşa cum ne asigura François Wahl (prietenul şi editorul său de la Seuil) anul trecut, la publicarea celor 330 de fişe postume, traduse acum şi în româneşte la Editura Cartier. Scrise timp de un an şi jumătate, din 25 octombrie 1977 şi pînă în 15 septembrie 1978, pe foi mici, pregătite minuţios, ca pentru o viitoare desfăşurare, notaţiile din acest jurnal extrem se regăsesc, în diverse forme, în Camera luminoasă (şi ea postumă), în cursul despre „Neutru“ de la Collège de France sau în Vita nova, cartea proiectată, dar niciodată scrisă. Cu toate că Wahl editase încă din anii ’80 – în pofida rezervelor exprimate de fratele lui Barthes, Michel Selzedo – două cărţi care limpezeau într-un fel destul de crud şi de abrupt homosexualitatea lui Roland Barthes (Incidents şi Soirées de Paris), la publicarea tristului jurnal îndoliat, acelaşi Wahl scrie despre brutalitatea devoalării suferinţei sau despre „mîncărimile de hienă“ ale editorilor, clamînd lapidar: „registrul intimului nu era, în nici un caz, pentru el, menit publicării“. Tîrzie revelaţie, ciudată dublă măsură! Orice frază din Incidents l-ar contrazice pe François Wahl, măcar pentru că „lexicul impur“ şi „Zeiţa H – homosexualitate şi haşiş“ au avut întotdeauna, la Barthes, exigenţele lor de invocare în scris.

Jurnal de doliu – încheiat cu şase luni înainte de năpraznicul accident în urma căruia Barthes a murit – este şi un text al desprinderii sale de viaţă. Trebuie să se fi spus deja că felul stupid în care Barthes a fost strivit de un camion în timp ce se îndrepta spre Collège de France n-a putut să nu aibă legătură cu sfîşierea interioară în care-l aruncase moartea mamei sale. În acest sens, Jurnal de doliu este mai mult decît o succesiune de biografeme redactate lapidar şi transferenţial timp de un an şi jumătate, iar ele ating o intimitate inavuabilă doar în măsura în care vorbesc despre propria (apropiată) moarte. Sînt exerciţii spirituale (în felul lui Ignacio de Loyola, a cărui biografie Barthes a vrut să o scrie toată viaţa), exerciţii de supravieţuire ce refac, interior deocamdată, un „Monument“ al propriei mame, pe care-o regăseşte într-o veche fotografie din copilăria ei, la Chennevières-sur-Marne. Pentru un agnostic, constatarea e sfîşietor-semnificativă, la fel ca notaţia de la Casablanca (deşi Jurnalul e scris mai ales la Paris, în casa pe care Barthes o împărţea, spre sfîrşit, cu mama sa, sau la Urt, locul unde ea e înmormîntată): „Îmi spun – cu gîndul sfîşiat la mama – ce barbarie să nu crezi în suflete – în nemurirea sufletelor! Ce adevăr imbecil, materialismul!“.

E cumva indecent să vorbeşti despre intimitate contrariată cînd sub ochii tăi se reface o cronologie crîncenă a propriei (viitoare) morţi. Un fragment nedatat din jurnal („Suicid. Cum voi şti că nu mai sufăr, dacă sînt mort?“) se regăseşte în diverse forme în acomodarea cu propriul sfîrşit ce avea să vină peste doar şase luni de la încheierea jurnalului. Pentru cine priveşte fotografia de pe plajă publicată în Roland Barthes par Roland Barthes şi intitulată „Familia fără familiaritate“, asemănarea dintre scriitor şi mama sa e uluitoare: aceeaşi expresie, acelaşi zîmbet, o fuziune totală. În Jurnal de doliu, singura zonă de seninătate e tot o fotografie din copilăria mamei, măsura măsurilor, arhitextul vizual de la care va porni „Monumentul“ dedicat acesteia în Camera luminoasă: „Spre sfîrşitul vieţii sale, nu cu mult înainte de momentul cînd i-am privit fotografiile şi am descoperit-o pe cea din Grădina de Iarnă, mama era slăbită, foarte slăbită... În timpul bolii o îngrijeam, îi dădeam să bea ceai într-un vas care-i plăcea pentru că din el putea să bea mai uşor decît din ceaşcă, devenise fetiţa mea, regăsind, în ochii mei, fiinţa esenţială din prima fotografie... Ea, atît de puternică, Legea mea interioară, o simţeam, la sfîrşit, ca pe propriul meu copil feminin. Găseam astfel, în felul meu, o împăcare cu Moartea. Dacă, aşa cum au spus-o atîţia filozofi, Moartea este aspra victorie a speciei, dacă individualul moare pentru a satisface universalul, dacă, după ce s-a reprodus ca un altul, diferit de sine, individul moare, negîndu-se şi depăşindu-se astfel, eu, care nu am procreat, mi-am născut mama, în chiar boala ei.“

Dacă există vreun soi de intimitate care trebuie respectată în acest jurnal fragmentar, întrerupt de hohote de plîns şi mortificări conştiente – aceasta e o intimitate spirituală cu propria dispariţie, un exerciţiu spiritual în propria carne pe care îl provoacă tot fiinţa excepţională: „Noaptea trecută, un vis urît. Scenă cu mama. Disensiune, durere, hohote de plîns: eram separat de ea de ceva (printr-o decizie a ei) de ordin spiritual... Ea era inaccesibilă.“ Contemplaţia fotografiei din Grădina de Iarnă îi dă scriitorului mai mult decît „ştiinţa imposibilă a fiinţei iubite“. Contopirea cu mama-copil din fotografie actualizează, paradoxal, o practică a ieşirii împăcate din viaţă, o regăsire (inavuabilă, abia ea, în cuvinte) a sensului morţii: regăsirea mamei, depăşirea separării de ordin spiritual pe care moartea ei o provocase.

E foarte adevărat că în biografia postumă a fiecărui om cu adevărat charismatic, iubit şi admirat (cum a fost Roland Barthes, deşi nu s-a simţit niciodată aşa) există un moment precis în care posteritatea începe un soi de contabilizare isterică a fiecărei însemnări întîmplătoare. Jurnal de doliu are însă – pentru cine ştie să-l citească – o cu totul altă valoare: el e o „carte practică a morţilor“ în care fiinţa absolută e o fetiţă, întruchipare a bunătăţii, nobleţei şi blîndeţei, cineva care dă un sens liniştitor şi luminos morţii inevitabile. Cine poate cere mai mult de la o carte?

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.