Gustul pierdut al (mecanismelor) literaturii

Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

Singurul roman al lui Adrian Oţoiu, Coaja lucrurilor sau Dansînd cu Jupuita, primit la apariţia sa (în 1996) cu un consens critic unic în epocă şi de curînd reeditat de Editura Polirom, este un roman de tranziţie. El ţine de acel „moment ’89“ pe care am încercat să-l definesc altă dată prin preeminenţa şi disoluţia eului, prin regăsirea intimităţii scriitorului cu cititorul (mişcare marcată de noile forme corporale, ale încrederii în literatură şi ale libertăţii auctoriale), dar şi prin mişcarea opusă, „extimitatea“ radicală. Începută în 1987, redactarea romanului a durat peste şapte ani, acesta fiind rescris de cîteva ori. Capitolul central al romanului, „Prin locuri ruderale“, o coborîre în infernul tuturor cărţilor, ar fi fost rescris de douăzeci de ori, lucru semnificativ pentru construcţia plină de acribie, dar şi pentru un mod de a înţelege literatura care ne pare azi istorie.


Roman al romanelor postmoderne, comunicînd cu optzecismul românesc de dinainte şi (mai ales) de după ’89 prin zeci de canale narative, dar şi cu Pynchon, Italo Calvino, Joyce, Sterne sau Hermann Hesse, Coaja lucrurilor... este, într-un fel, rezervorul tematic – mereu deschis şi mereu proaspăt – al romanului românesc din ultimii 10 de ani. O lectură atentă ar descoperi nu doar sugestii epice, locuri şi spaţii, procedee şi tehnici în cele mai multe romane de după 1996, dar şi o piatră de hotar nedepăşită, într-un sens, pînă acum. El a rămas, cel puţin pînă în prezent, nucleul dur, adesea ilizibil, autocentrat al „optzecismului“ literar defunct, dar încă funcţional. Puţin citit, însă des citat, romanul lui Oţoiu nu este (şi nu vrea să fie) o capodoperă, ci mai degrabă un final de operă şi de epocă. Faptul că, în ciuda acestei evidenţe, el a inaugurat o epocă literară de tranziţie nu este decît o altă anomalie (organică) a „corpusului“ literaturii noastre. Coaja lucrurilor... a demonstrat, în 1996, cu o virtuozitate amară şi cu o luciditate exploatată mai tîrziu chiar de autor (în volumele de proze scurte, dar şi în cărţile sale despre proza optzecistă), că încă se poate scrie parodic, autoreferenţial, autist. Tot el însă a sugerat – chiar în acest roman îndelung elaborat, dar mai ales în cele două volume de povestiri – că nu se mai poate citi aşa şi că povestirea va fi, de acum încolo, interfaţa dintre scriitor şi cititor, singura care poate reface vechea complicitate-intimitate din miezul literaturii.

Coaja lucrurilor sau Dansînd cu Jupuita este un periplu joycean printr-un oraş de provincie comunist (Baia Mare?) al unui proaspăt bărbat divorţat, arhitectul Ştefan A. Gliga, dar şi o sterniană veghe de sine după (o probabilă) sinucidere. Lumea personajului abulic este incertă, onirică şi hiperreală uneori simultan, în aceeaşi frază, iar situaţiile în care protagonistul cade ca într-un coşmar oscilează permanent între realitate şi imaginar, între prezentul periplului dedalic şi trecutul traumatic al unei proaspete despărţiri („Actul istoric de la 3 Martie“) şi al morţii unui prieten-mentor, Nestor, figură paternă înlocuitoare a tatălui-căpcăun, zis şi „Marele Gligament“. Romanul este astfel un brici textual plimbat deasupra şi dedesubtul corpului naratorului, separînd zonele ca o graniţă chirurgicală ce reflectă lumile, dar şi concentrîndu-le într-un timp reversibil (timpul postmodernităţii) sau într-un spaţiu amestecat, rizomic şi fractalic. Aventura mînuirii acestui brici, moştenit de Ştefan de la bunicul său, scalpel textual ce „ţine de epic, de masculinitate, de gustul de oţel al Aventurii“, este o adevărată punere în abis a corpului rezistent-transgresiv, dar şi a textului care se concentrează în jurul reconstituirii unei incerte Jupuite, mulaj anatomic moştenit de la fosta soţie, Camelia. Dansul cu Jupuita e, astfel, un remake al amorului defunct.

Sub privirea fără vedere a mulajului anatomic jupuit (o Jupuită care, în finalul cărţii, devine „Nenea Jupuitu“), personajul principal reface drumul unei traume personale. Aşa cum el încearcă să reconstituie o femeie ideală (care nu înşală, nu impune un regim cazon, nu răneşte), autorul implicit al romanului încearcă să reconstituie un Ştefan Gliga coerent, cu o viaţă intimă, cu gînduri şi amintiri. Amîndoi eşuează, căci dacă protagonistul refuză orice aderenţă la realitatea epică, autorul implicit refuză orice atribuire de „însuşiri“ personajelor incerte, fără caracter, fără miez, fără substanţă. În romanul lui Adrian Oţoiu „se“ trăieşte ceva care nu are legătură bine stabilită cu un personaj sau altul. Amintirile unuia devin amintirile altuia, corpul unuia se contaminează de incorporalitatea altuia, Vera, iubita episodică, poate fi un masculin Oliver sau însăşi Jupuita, oricare dintre colegii de la un fantomatic institut de proiectare provincial poate fi altul sau alţii. În aceste condiţii, efortul de reconstituire personală a protagonistului este de-a dreptul eroic, dar nu mai are nici o importanţă.

Marcînd definitiv o epocă literară, Coaja lucrurilor sau Dansînd cu Jupuita duce mai departe decît Femeia în roşu autopsia textuală a unui corpus literar – cel al literaturii optzeciste. Disecînd, pînă la disoluţie, procedeele şi instanţele narative, cartea lui Adrian Oţoiu este un punct terminus al autoreferenţialităţii, al transgresărilor între lumile personajelor, naratorului şi autorului, al relativizării şi interpretării faptelor. Continuarea pe acest drum al ilizibilităţii autentice şi îndreptăţite (conjunctural-ideologic în timpul comunismului) n-ar face decît să transforme extimitatea plină de virtuozitate a celor mai talentaţi dintre optzecişti într-un autism care ar rupe în mod sigur legătura cu cititorul. Asta doar dacă cititorul nu-şi va recîştiga brusc, recitind acest roman, gustul (pierdut) pentru înţelegerea mecanismelor literaturii.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.