Chad Kultgen este un scriitor american călit în cultura sitcom-urilor şi a reality show-urilor. A şi flirtat la un moment dat cu VH1-ul pentru un reality show în care încerca să obţină băutură şi femei, în diverse cluburi exclusiviste, minţind că este un superstar. Iar romanul său de debut, The Average American Male (2007), este, aşa cum declara într-un interviu, un fel de răzbunare/răspuns la sitcom-urile în care bărbaţii sînt ţinuţi sub papuc şi şantajaţi sexual de către soţii, pentru a face lucruri care nu fac cinste „bărbăţiei“ lor, care-i castrează: romantism, operă, balet, gătit, spălat vase, cuddling etc. Rezultatul este un roman kitsch, întocmai ca tricourile cu un cuplu proaspăt căsătorit şi cu mesajul Game Over, misogin şi plin de stereotipuri. Un „jackass“ literar.   

Romanul are o poveste simplă şi previzibilă: un bărbat la vreo treizeci de ani trăieşte drama vieţii, pentru că se află într-o relaţie de care s-a plictisit şi din care nu poate să iasă pentru că îi este oarecum confortabilă. Nemulţumitul se gîndeşte tot timpul cum ar fi să şi-o tragă cu fiecare femeie care-i intră în raza vizuală, îşi înşală logodnica şi îi strecoară în mîncare pastile pisate pentru mărit sînii. Cînd se iveşte ceva mai bun, îi dă papucii, dar noua relaţie, incitantă&excitantă la început, se transformă în vechea relaţie.  

Concluzia la care se ajunge într-unul dintre capitole („My Gay Buddy“) este că heterosexualitatea este o povară pentru toţi bărbaţii obişnuiţi, şi vina este a femeilor. Unul dintre prietenii cei mai buni ai povestitorului este un tip gay, iar într-o discuţie dintre cei doi avem următoarea frază, care ar trebui să-i pună pe gînduri pe toţi misoginii în legătură cu sexualitatea lor: „O femeie n-ar fi niciodată atît de sinceră şi nici un tip nu i-ar putea spune unei femei nimic care să se apropie măcar de adevăr, dacă vrea să şi-o mai tragă vreodată. Dar dacă dai la o parte toate căcaturile femeieşti, rămîi cu doi tipi care vor să se fută-n draci şi n-au nici o problemă în a-şi spune acest lucru“. Singurul plus al acestui roman este stilul rece şi sec în care e scris, cinic şi jignitor de sincer. Un exemplu fiind primul capitol, scurt şi la obiect: „Capitolul unu. Crăciunul cu mama şi tata. De fiecare dată acelaşi căcat“. Iar dialogurile sînt foarte bine scrise şi naturale şi curg ca replicile dintr-un sitcom cu canned laughter în fundal.  

Aşa cum era de aşteptat, debutul său a primit multe recenzii negative, dar s-a vîndut bine, avînd o campanie de marketing bazată pe YouTube-uri virale, care au avut grijă să-şi atingă bine publicul-ţintă. Într-unul dintre clipuri, la o masă în familie, părinţii fetei întreabă cînd vor vedea un inel pe mîna fiicei lor. Tipul răspunde pe un ton politicos: „Cînd va învăţa să înghită fără să se înece şi cînd o s-o ia pe uşa din spate fără să se smiorcăie, atunci cred că vom face următorul pas. Îmi puteţi da cartofii?“.  

Lame şi sad, dar ce este şi mai înfricoşător este că după ce termini de citit cartea îţi dai seama că e posibil să-şi merite titlul, în sensul că ar putea fi vocea reprimată, care nu se aude de atîta canned laughter artificial, a tuturor personajelor simpatice din sitcom-urile de familie: Everyboy Loves Raymond, King of Queens şi chiar Married with Children. The Average American Male este biblia tuturor celor care-şi doresc o zi a Bărbatului, un Steak and Blowjob Day, o carte care, dacă va fi tradusă în română, va avea un succes destul mare, mai ales printre consumatorii de reviste pentru bărbaţi, care cred că bărbatul este un animal poligam. Recomandarea mea este că, dacă tricourile cu Game Over vi se par de prost-gust, să vă feriţi de ea. Cine are nevoie de astfel de grafice şi de stereotipuri de care te împiedici la fiecare colţ de stradă?  Gruia Dragomir este jurnalist.