Premisa unu: românului îi place să îşi dea cu părerea. El sună non-stop la felurite televiziuni, plăteşte cca 80 de eurocenţi şi zice că „Da, cred că Oana Zăvoranu era gravidă“. Asta e bine, dovedeşte că societatea românească este una cu grad mare de implicare în cele trebi publice. Ştiam cu toţii, de multă vreme, că tot conaţionalul este expert în fotbal, agricultură şi muieri. Dar nu numai atît. Iaca, el se pricepe de minune la divorţuri în familii complet străine („Cine are dreptate, Irinel sau Monica?“), la energia nucleară („Credeţi că ne pîndeşte un dezastru nuclear ca în Japonia?“), dar şi la grafologie, în cazul unui document care s-a văzut preţ de doar cîteva secunde pe ecran („Credeţi că Decretul lui Ion Iliescu este fals sau real?“). La fiecare dintre numitele întrebări, sute de români şi-au dat cu părerea. Ba au şi plătit pentru asta.  

Premisa doi: Comisiei Europene îi place să ceară păreri. Vrea să consulte cetăţeanul statelor membre (remarcaţi, nu am folosit odioasa expresie „cetăţeanul european“ şi nu o voi folosi pînă nu mă lămuresc ce înseamnă) pe cam orice temă care intră în vizorul vreunei reglementări viitoare. Motivul: după ce a fost bombardată ani de zile cu acuzaţia „deficit de democraţie“, adică o formulă elegantă pentru „lipsa totală de transparenţă a unor decizii luate autist de nişte funcţionari rupţi de lume şi plătiţi regeşte“, după ce a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona prin care Parlamentului (ales de cetăţeni) i se dă drept de co-decizie, Comisia Europeană zice: „Luaţi de citiţi propunerile mele, daţi-vă cu părerea, să nu ziceţi că nu v-am întrebat“. Fie vorba între noi, plec de la premisa de nevinovăţie şi aş considera că părerile cetăţenilor („din statele membre“, nu „europeni“) sînt chiar citite, analizate, luate în seamă. Mecanismul are un nume oficial, se numeşte „consultare publică“ şi este disponibil la o aruncătură de click, pe paginile de net ale onorabilei instituţii, în limba română. De fapt, în toate limbile oficiale ale statelor membre (aş fi zis „europene“, dar...). În plus, este şi gratis! Nu se cere nici un ban. Ce aşteaptă Onorabilul Funcţionar al Comisiei? Idei. Păreri. Zicerea intereselor.  

Ca rezultat al premiselor unu şi doi, te-ai aştepta ca numărul de opinii ale românilor, referitoare la directivele europene, să fie astronomic, să blocăm site-urile învechite ale Comisiei, să îi zăpăcim cu exprimarea „interesului naţionale“. Iaca, nu. Reamintesc stimaţilor cititori că, atunci cînd comisarul Cioloş a pus la consultare planurile sale de revizuire a politicii agricole comune (în valoare de niscai miliarde de euro, parţial destinate fermierilor din România), în primele 1000 de mail-uri, doar 7 (şapte) au venit din ţara noastră. Care ţară, mă-nţelegi, are cam jumătate din populaţie trăitoare în mediul rural, ocupîndu-se, majoritar, cu agricultura. Îmi veţi spune, firesc, cum că „penetrarea Internetului“ (odioasă expresie) nu reprezintă punctul forte al zonei rurale româneşti. De acord. Dar avem suficient de mulţi fermieri de peste 500 de hectare şi destule organizaţii şi federaţii teoretic interesate, astfel încît numărul de mail-uri să fi atins măcar jumătate din numărul răspunsurilor la întrebarea legată de „sarcina naţională“ (a Zăvorancei, evident).  Veţi crede că ăia de la Comisie se consultă numai pe teme mari, abstracte, la care nu ne pricepem. Aiurea! Vă dau cîteva exemple recente, consultări publice în curs de executare: nou Regulament privind înmatriculările auto la nivel european (ar trebui să avem cam un milion de români interesaţi); Directivă privind securitatea sanitară între state în caz de pandemii (Sanitas, medici, asistente, ISU-uri, SMURD, Minister, ONG-uri, în total, vreo 2-300.000 de persoane teoretic interesate); Directivă privind cotele de gaze cu efect de seră şi certificatele verzi (afacere de multe miliarde de euro, interesaţi potenţiali ar fi toţi cei care lucrează în sectorul energetic, „băieţii deştepţi“, sindicatele de ramură, ONG-urile de mediu, Ministerul Finanţelor, un total de cam 100.000 de români). Şi altele. Multe altele. 

Daţi năvală. Acum e pe gratis. Peste un an sau doi, s-ar putea să vă ardă la buzunar. Să nu plîngeţi atunci cum că n-aţi ştiut.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.