De cînd m-am lăsat de fumat, întîlnesc parcă tot mai mulţi vegetarieni, băutori de bere fără alcool şi de cafea decofeinizată, practicanţi ai continenţei sexuale, ai downshifting-ului şi ai renunţărilor de tot felul. Trăiesc cu impresia că în Romînia anului 2006 abţinerile se poartă la fel cum se poartă percheziţiile pe strada Zambaccian. Ceva mă face totuşi să mă întreb dacă, nu cumva, cei care se abţin există de mai de multişor prin preajma mea, dar existenţa lor nu mi s-a impus cu aceeaşi evidenţă pe vremea cînd fumam în medie şaizeci de ţigări pe zi.Unul din simptoamele (sau, dacă vreţi, simptomurile) sevrajului nicotinic este că ai tendinţa să relativizezi lucrurile pentru a evita conflictele şi nervii asociaţi lor: cedezi, în numele consensului, majoritatea certitudinilor, te autoevacuezi din inexpugnabilele poziţii, eşti gata să accepţi la orice oră că realitatea merge şi-aşa (sau, dacă vreţi, că n-a mers niciodată altminteri). Aşa că bănuiesc că şi răspunsul la îndoiala mea cu privire la generaţia spontană de "abţinători" (sau, dacă vreţi, "renunţieri") se situează într-un şpagat confortabil în raport cu alternativa opţiunilor: admit că numărul abţinerilor a crescut cu siguranţă în 2006, dar şi că mie îmi lipsea anul trecut organul pentru a-i aprecia pe cei mai puţini, dar la fel de hotărîţi, care renunţau.Aşadar, anul acesta se poartă: să te laşi de fumat, să nu mai conduci băut sau drogat, să faci numai sex protejat, să nu mai bei cînd iei antidepresive, să-ţi calculezi macro-nutrienţii înainte de fiecare masă (nu-ţi ia foarte mult timp şi n-ai nevoie decît de un cîntar), să nu dai şpagă, să-ţi laşi mobilul acasă, să citeşti poezii, să înlocuieşti anxioliticele cu acupunctura şi somniferele cu tehnici de respiraţie, să nu mai bei cafea, să bei multă apă plată, să-ţi întîrzii indefinit orgasmul, să îţi iei necesarul zilnic de vitamine din legume şi fructe, să alergi, să faci aerobic, să mergi la sală, să te plimbi, să nu mai munceşti, să nu mai fi violent, să nu te mai agiţi. Pe scurt, se poartă Zen.Vestea bună pentru cei care încă n-au renunţat la nimic este că nu poţi fi în acelaşi timp Zen şi totalitar. Aşa că gurmanzii, fumătorii, afemeiaţii, beţivii, workaholicii, încrîncenaţii et ejusdem farinae pot merge liniştiţi la locurile lor: nimeni nu le cere să mărşăluiască în pas cu moda. De fapt, ideologii radicali ai noului curent merg şi mai departe: nici măcar moda, zic ei, nu se mai poartă. Cei interesaţi pot adera la noul curent cu orice renunţare găsesc la îndemînă: pentru ca nimeni să nu se simtă exclus, abordarea holistă e exclusă din start.Precizare importantă: deşi prelungirea sezonului de primăvară în lunile iunie-august este posibilă, acest text nu reprezintă în nici un fel o garanţie, explicită sau implicită, că acest lucru se va întîmpla (i.e. nu aştepta soldurile, grăbeşte-te pînă nu se termină stocul!). Respingerea sau îmbrăţişarea atitudinii Zen pe perioada primăverii se face exclusiv pe răspunderea proprie, iar autorul acestei recomandări nu poate fi tras la răspundere pentru nici un fel de disfuncţionalităţi, divagaţii sau demisii care pot apărea în urma acestei decizii. Evident, dacă Zen nu te priveşte înseamnă că nici tu nu priveşti Zen.