Al doilea Dragnea

8 iunie 2018
Mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi    jpeg

articol preluat de pe mirceavasilescu.blog

Astăzi (8 iunie 2018) urma să se pronunțe Curtea Supremă în „procesul angajărilor fictive” în care este inculpat Liviu Dragnea. Mi se pare că mulți așteptau sentința, ca să priceapă, vorba lui Lenin, „ce-i de făcut?” mai departe. S-a amînatără pentru 21 iunie.

Ca să nu deranjeze mitingul de mîine al PSD? Ca să se vadă ce face Iohannis între timp – o revocă pe Codruța, n-o revocă? – și să fie clar pentru Națiune dacă îl îmbrățișăm cu totul (și cu toții) pe Liviu Dragnea sau ne mai jucăm nițel prin curticică de-a statul de drept? Nu știu. Și nu-mi place (și nu mă pricep) să speculez – sînt destui care o fac. Chiar prea mulți.

Dar mă gîndesc că poate acordăm – totuși – prea multă atenție individului numit Liviu Dragnea. Nu că n-ar trebui – trebuie, căci e omul care simulează conducerea țării într-o țară tot mai necondusă – dar mă întreb dacă nu cumva adevărata problemă e, poate, alta. Încerc să mă explic.

Împlinesc în curînd 58 de ani. Jumătate mi i-am petrecut în comunism, jumătate „în tranziție”. Sînt, cred, bine plasat pentru a-mi exprima niște păreri oarecum echilibrate despre ce ne mai așteaptă. Cred că, pe termen mediu, nu ne așteaptă nimic bun. Dacă Liviu Dragnea poate numi și schimba șefii guvernului cînd are el chef (ajungînd să numească prim-ministru – și să i se accepte, de către un președinte care n-a avut timp să-și citească „fișa postului” – o agramată perfect incapabilă, care va rămîne în Wikipedia ca „prima femeie prim-ministru în România”, spre jena femeilor deștepte și capabile de care România nu duce lipsă), atunci sîntem într-un mare impas. Impasul devine și mai mare pentru că (cu consilieri sau nu, cu aplaudaci sau nu) Liviu Dragnea și PSD au luat-o metodic, cu răbdare, și au pornit un proces (foarte eficient, pînă acum) de modificare a instituțiilor democratice în favoarea „lor”. De la Curtea de Conturi și Curtea Constituțională pînă la directorii de școli sătești, totul trebuie să fie „al lor”. A mai rămas Mugur Isărescu la BNR (care a scos țara din multe încurcături, dar îi expiră mandatul anul viitor și PSD își va pune acolo un om de încredere), au mai rămas procurorii și, în special, Laura Codruța Kovesi. O să se rezolve cumva și asta. Cu propagandă masivă, cu „premierea” (prin salarii, pensii și alte beneficii) celor care stau cuminți și fac „ciocu mic”, cu alte metode.

Între timp, în Parlament trec rapid nu numai legile care pun Justiția pe butuci, dar și legi menite să distrugă sau să limiteze tot ce e autonom, tot ce se bazează pe gîndire liberă și inițiativă privată, tot ce nu depinde de Stat (deci de partid): de la proiectul de lege conform căruia ONG-urile trebuie să raporteze lunar de unde au primit 2 euro prin sms pînă la proiectul de lege conform căruia, între prima instanță și apel, procurorii trebuie ori să aducă probe noi, ori să se ducă liniștiți la pescuit (din care eu înțeleg așa, ca nepriceputu’ în trebi juridice: procurorii să facă bine să nu mai gîndească cu mintea lor și să știe de la început că s-ar putea să muncească degeaba, așa că mai bine se lasă).

Pe de altă parte, în „țesutul social” apar tot mai multe semne că o bună parte a concetățenilor noștri chiar vor asta, chiar le place, chiar se simt bine (căci să fii liber e greu, dacă nu ești învățat de mic, iar generația matură de azi – începînd cu Liviu, Viorica, Gabi Firea & ceilalți – e formată în anii național-comunismului ceaușist, y compris „Cîntarea României”). La Pitești, o fetiță a fost pusă să cadă în cap în fața autorităților și profesoara, niscaiva inspectorime locală și alții au crezut că e frumos și nobil să defilezi în fața doamnei Viorica Dăncilă (care s-a și deranjat personal s-o ridice de jos pe biata copilă), care-i problema? Nu mai știu unde s-au adunat mii de călușari (copii ținuți ore întregi în picioare și puși să „show off” pentru mîndria locală & oficială), iar părinții și profesorii nu sînt în stare să spună mai mult decît „dar copiilor le place…”. S-a făcut un Fond Suveran de Investiții care nu înseamnă altceva decît voința irepresibilă a Statului (= Partidului) de a controla tot, chiar și atunci cînd n-are neapărat nevoie (căci, cum spunea un economist, oricum companiile de stat sînt controlate și Partidul face cu ele ce vrea). Cu multinaționalele și cu băncile străine deocamdată e doar un război verbal, deși în mințile încuiate și în suflețelele meschine ale „lor” și ale acoliților lor înflorește tot mai des gîndul „băi, cîți bani învîrt ăștia, cum dreacu’ să facem ca să punem mîna pe ei?”. Mai există prin sertarele Parlamentului tot felul de inițiative legislative, care vor ieși treptat la iveală, orientate într-un singur sens: tot ce funcționează cît de cît liber și autonom trebuie adus sub control, trebuie intimidat, trebuie pus să facă tot felul de mărunțișuri (raportări, declarații, formulare, orice) pînă cînd oamenilor ălora liberi și autonomi li se va urî și vor renunța. Un exemplu (deja „implementat”): obligația firmelor private de a avea condici de prezență. Nu folosesc la nimic, dar „asta-i legea”, dacă vor să facă profit tre’ să știe că nu-s de capul lor, îi putem încurca oricînd. Și-o să fie sugrumat și pilonul II de pensii, n-am nici o îndoială (asta cu „nu-l desființăm” e balet prost, și Ceaușescu cu Securitatea lui, înainte de a scumpi brînza sau biletele de autobuz lansau un zvon că „nu se scumpește nimic” și lumea credea).

Ce vreau să spun? Că cei 29 de ani ai mei trăiți în comunism se trezesc din amorțeala în care i-au trimis ceilalți 29, trăiți cu speranță, și-mi spun că, sub ochii noștri, se croiește un sistem cu care ne vom bate capul și viețile (sau ne vom cuminți) mulți ani de aici înainte. Nu despre Liviu Dragnea este vorba, nu trebuie să stăm cu ochii pe Justiție ca să vedem dacă Dragnea va fi condamnat sau nu, de parcă ne-am uita la un blockbuster american cu speranța că binele va învinge și Bruce Willis ne va zîmbi de pe genericul final. Nu. Se croiește un sistem care va genera un al doilea Dragnea. Căci dacă instituțiile statului – de la Curtea Constituțională pînă la școlile sătești – vor renunța la autonomie, la libertate, la un comportament decent și democratic, de teama „șefului”, atunci cu un „șef” se vor alege. Dacă tot mai mulți cetățeni care trăiesc în libertate de 29 de ani își vor suci mințile pentru a-și găsi scuze că, în loc să se comporte ca oameni liberi, au înghițit pe nemestecate tot ce le vine „de sus” (pentru că au rate la casă, se tem să nu-și piardă slujba, au obosit, „nu-i interesează politica” etc.), atunci trebuie să-și asume opțiunea și să trăiască, peste 15-20 de ani, momentul cînd copiii lor îi vor întreba „dar voi, mamă și tată, de ce nu v-ați gîndit la libertatea mea, de ce mi-ați lăsat o viață mai proastă decît a voastră?”.

Țanțoșul ăsta de provincie, care crede că o țară se conduce pe bază de gașcă și aranjamente și că planeta e un fel de Teleorman mai mare (și, desigur, că Videle ar putea deveni un nou New York, dar „nu ne lasă Soros”), s-ar putea să piardă, pînă la urmă. Dar, de sub zîmbetul lui șmecher – și cu contribuția lui Iordache, Nicolicea, Olguța, Gabi Firea, Viorica, a directorașilor și lingăilor de tot felul și a atîtor nulități adîncite fără să știe în înțeleapta vorbă strămoșească, pe care am auzit-o în Maramureș, „dă-mi, Doamne, ce n-am avut, să mă mir ce m-a găsit” – răsare un întreg sistem care nu poate merge în altă direcție decît spre inventarea unui al doilea Dragnea. Dacă sistemul va fi creat (mai e un pic, e aproape gata), își va genera singur „entitatea” care să-l conducă, precum în filmele cu aliens și cu alte creaturi. (Și nu, în viață nu vine – ca în film – o Sigourney Weaver să lupte pînă la capăt și să salveze tot…).

De-abia de-atunci încolo va fi cu adevărat rău. Acum încă mai avem timp să scăpăm.

articol preluat de pe mirceavasilescu.blog

image png
Despre îmbătrînire și alți demoni
Cum îți ascunzi ridurile și îți antrenezi corpul să fugi de semnele timpului și cît de bine le maschezi și le cosmetizezi.
image png
Cititori din lumea largă
Apoi m-am uitat pe pozele articolului și am realizat, iarăși previzibil, că majoritare erau cititoarele și în grupul newyorkez.
WhatsApp Image 2023 10 26 at 21 47 10 jpeg
FILIT e un roman în sine... și încă un roman foarte bun
literatura le rezolvă pe toate, tot de ceea ce oamenii nu sînt capabili...
image png
Noi, cînd se ceartă Polonia cu Ucraina
Recentul schimb de vorbe tari dintre Polonia și Ucraina a fost comentat la noi cu același clișeu cu care se comentează cam orice.
index jpeg 5 webp
Putin și Occidentul Al treilea război mondial?
„Rusia este o țară cu un viitor sigur; doar trecutul ei este imprevizibil.”
AMSandu NOU jpg
Feel good - după FILIT -
FILIT-ul e cea mai bună dintre lumile posibile pentru un scriitor, fie el la început de drum sau, din contră, consacrat.
Page Cover Viitorul În constructie 768x432 jpg
Cum își văd adolescenții viitorul? - Termenul pentru înscrieri s-a prelungit până la data de 11 OCTOMBRIE
Ne interesează cum te raportezi la locul în care trăiești, înveți, cum ți-l imaginezi peste ani și unde te vezi la maturitate.
AMSandu NOU jpg
Privirea ei pierdută, de copil neajutorat
Filmele și cărțile ne vorbesc de multe ori chiar despre viețile noastre, în asta stă puterea lor.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.