(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 60, mai 2011)

Duminca Floriilor, pe strada Spătarului e pustiu şi linişte. Soare, case frumoase şi cîţiva oameni care par să se plimbe. La o privire atentă îi vezi cum se uită la numerele clădirilor şi cum se furişează, la  un moment dat, prin uşa unui bloc, urcă scările pînă la etajul 2, unde o uşă gata deschisă le face cu ochiul. Înăuntru, ce să vezi? – alţi oameni care stau în picioare şi frunzăresc nişte cărţi aşezate pe nişte mese, se discută în şoaptă, se circulă alene de la o masă la alta, se fac fotografii, unii pleacă mulţumind frumos, alţii noi intră, şi tot aşa, pînă seara, după ora 8. În mod bizar, nu se cumpără nimic.

Tocmai v-am descris cea mai recentă expo­ziţie „Best German Book Design“ pe care Cen­trul de Carte Germană a organizat-o împreună cu prietenii de la „Atelierul de grafică“. Este vor­ba de titlurile laureate ale concursului cu acelaşi nu­me care are loc în fiecare an în Germania. Cu o tradiţie de 60 de ani, concursul este unul din­tre evenimentele mult aşteptate de către lumea căr­ţii: sutele de titluri depuse anual sînt dovada că fiecare editor îşi face o datorie de onoare de a participa cît mai des – implicit de a căuta în per­manenţă să îşi îmbunătăţească calitatea exe­cu­ţiei grafice a cărţilor pe care le produce. Ce fas­­cinează la aceste colecţii – în fiecare an lau­rea­tele sînt între 30 şi 40 de titluri – este va­rietatea lor. Ele nu sînt „cărţi obiect“, aşa cum ne-am pu­tea aştepta, ci titluri alese din toate cate­goriile te­matice aflate pe piaţă (beletristică, carte de co­pii, albume, manuale, carte de artă etc.), ele se găsesc oriunde de vînzare, în­scriin­du-se, aşa­dar, în firescul pieţei. Biroul nostru a avut pri­vi­le­­giul să poată expune lau­rea­tele concursurilor ul­timilor ani, în multe locuri din Bucureşti şi pro­­vincie.

Secte secrete

De astă dată, am optat pentru această va­riantă „de nişă“ deoarece am dorit să ajungem cît mai nemijlocit la beneficiari, să le punem bu­nă­tăţile pe masă, în propria casă. Nu ştiu cît im­pact au avut expoziţiile pe care le-am organizat în alţi ani, în galeriile bucureştene – acum, în schimb, avem şansa să cunoaştem aproape fie­care membru în parte al acestei secte secrete care se cheamă pasionaţii de grafică de carte. Ştiu, o să spuneţi că nu ajungem la publicul larg, dar nu acolo trebuie ajuns – deocamdată, cel puţin –, ci la oamenii breslei, la cei care tre­bu­ie să ne bucure cu cărţi frumoase făcute la noi, şi aceştia din păcate sînt prea puţini şi tot mai dezamăgiţi. Un concurs şi o expoziţie de a­cest gen pot ajuta şi la păstrarea moralului şi a în­crederii în sine a designer-ului de carte – sus­ţine Uta Schneider, directoarea Fundaţiei Buch­kunst care organizează competiţia „Best Ger­man Book Design“.

Motivele pentru care tinerii graficieni ro­mâni se grăbesc să intre în agenţiile de pu­bl­i­ci­tate şi abia în ultimă instanţă se duc într-o edi­tu­ră sînt probabil bine cunoscute sau măcar u­şor de intuit. Nu vă gîndiţi în primul rînd la bani, ci la o atitudine din partea editorilor care ar trebui să aibă mai mult de-a face cu re­cu­noaş­te­rea talentului, cu încurajarea lui şi, de ce nu, cu respectul pentru o meserie deloc neglijabilă în „procesul de creare a cărţii“. O să spuneţi că „gra­ficienii atît sînt în stare să dea, atît îi duce ca­pul, alţii n-avem“. Atunci o să vă întreb de ce re­clamele, grafica publicitară, în general, „fac faţă“ –  cum se spune –, sînt creative, cu vervă, sînt la zi cu ce se face prin alte părţi, şi de ce co­per­ţile şi layout-ul cărţilor de la noi sînt aşa cum sînt, decente, în cel mai bun caz, şi nimic mai mult. În  mod straniu, aceeaşi senzaţie o am şi în legătură cu afişele cu tematică culturală.

Ce fac editorii?

De ce un afiş de teatru din ziua de azi mă fa­ce să mă îndoiesc de mine însămi, ba chiar şi de Shakespeare sau Ionesco, ale căror nume nu au ce căuta pe acele hîrtii lipite pe pereţi? Să în­sem­ne asta că „publicitarii“ sînt mai deschişi, mai dornici să-i sprijine pe tinerii graficieni, în i­deea de a veni mereu cu ceva nou, de a privi pes­te marginea farfuriei, cum spun nemţii? Şi edi­torii, editorii ce fac? Sînt oare prudenţi din pri­cina vînzărilor, a păstrării imaginii deja for­ma­te şi a unei respectabilităţi prost înţelese? Nu ştim, dar poate nu ar fi rău să încercăm să aflăm a­ceste lucruri, dacă vrem ca „tineretul ăsta“ să nu se prăbuşească definitiv pe net în căutarea unor reclame cool.

Urăsc cîrcoteala de dragul cîrcotelii, aşadar de­clar cu mîna pe inimă că există book de­sig­neri care fac astăzi în România cărţi minunate – de la beletristică, non-fiction,  business, albume sau carte de copii – pe care cunoscătorii şi le ara­tă bucuroşi unii, altora, pe la vreun tîrg de car­te. Dar sînt – cum spuneam –  o sectă, o mî­nă de oameni pe care uităm să-i lăudăm, să-i ba­tem pe umăr, să le dăm un premiu de în­cu­rajare sau măcar să le cumpărăm cărţile. Pe unii din­tre ei îi puteţi întîlni, în schimb, pe strada Spă­tarului, la vreuna dintre expoziţiile de book de­sign şi le puteţi face cu ochiul, aşa, ca între cu­noscători.

P.S. La Tîrgul de Carte Bookarest, s-au acor­dat, cîţiva ani la rînd, Premiile Asociaţiei Edi­to­ri­lor din România. Printre multele categorii fi­gu­rau, mai mult decît onorabil, şi cîteva premii de de­sign de carte.

______

Ioana Gruenwald este directoarea Centrului de Carte Germană, birou al Tîrgului de Carte de la Frankfurt; organizează de şase ani ateliere pe teme legate de book design.