„Ne iluzionăm că seminţele pe care le răspîndim în cele patru vînturi nu cad, toate, pe pămînt neroditor“

Micaela Ghiţescu
10 decembrie 2012
„Ne iluzionăm că seminţele pe care le răspîndim în cele patru vînturi nu cad, toate, pe pămînt neroditor“ jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 78, noiembrie 2012)

Este una dintre cele mai prolifice traducătoare de la noi. În studenţie, Micaela Ghiţescu (n. 18 iulie 1931) a fost arestată în cadrul celebrului "lot francez", format din eleve şi profesoare de la Liceul Francez. A ispăşit o condamnare politică de trei ani (1952-1955). Şi-a luat licenţa în filologie la Universitatea din Bucureşti, în 1957. A publicat peste 80 de volume de traduceri din limbile portugheză, spaniolă, franceză, germană şi engleză, pentru care a fost răsplătită cu numeroase premii şi distincţii. Conduce publicaţia Memoria. Revista gîndirii arestate.

Cînd şi cum v-aţi hotărît să vă scrieţi memoriile?
N-aş fi crezut niciodată că va veni o zi în care să-mi scriu (şi public) memoriile. Lidia Bodea, de la Editura Humanitas, care citise un text al meu pe Internet, a fost prima (de fapt, singura) persoană care m-a invitat să o fac. La început am refuzat-o categoric. Modelul pe care l-aş fi avut - eventual - în faţa ochilor, monumentalul Timpul ce ni s-a dat al prietenei mele Annie Bentoiu, era suficient ca să mă inhibe definitv. Dar Lidia a revenit cu propunerea de cîteva ori (ea spune că în decurs de patru ani, eu zic că nu au fost mai mult de doi!). Ultima oară a făcut-o în public, la un dineu al ambasadorului Portugaliei la care fuseserăm invitate amîndouă. S-a întîmplat în toamna lui 2011, şi atunci mi-a fost pur şi simplu ruşine să tot refuz. (În general, nu-mi place să fac "fiţe" cînd mă roagă cineva ceva.) Şi gîndul a început să mijească, să-şi facă loc în preocupările mele. În jurul Crăciunului, am fost două săptămîni la Paris. Întîmplarea a făcut ca tot atunci să se răspîndească printre rudele şi cunoştinţele mele de acolo link-ul cu emisiunea Profesioniştii a Eugeniei Vodă cu mine, din martie 2011. S-a vorbit mult despre acea emisiune, iar un bun prieten mi-a sugerat să o folosesc drept "coloană vertebrală" a unei viitoare cărţi. Înapoiată în ţară, am avut parte, în februarie, de zăpada care m-a ţinut în casă timp de trei săptămîni (şi mi-a amintit de zăpada din februarie 1954, trăită sub pămînt, la Jilava). Aproape nu m-am ridicat din faţa calculatorului în acele trei săptămîni. Aşa a început această carte.

Unul dintre momentele importante din această carte este arestarea dumneavoastră şi detenţia la Mislea, la Uranus, la Jilava. La începutul anilor '50, aţi fost arestată şi în cele din urmă condamnată pentru spionaj în favoarea unei puteri străine. Era aşa-numitul dosar al "lotului francez", un dosar politic. Despre ce e vorba?
În timpul liceului şi pe lîngă liceu (la vîrsta de 15-16 ani), frecventasem, în unele după-amieze, cu alte colege, cursurile publice ale Liceului Francez, care funcţiona pe lîngă Institutul Francez de Înalte Studii. În atmosfera care ne întuneca adolescenţa, acele cursuri erau o rază de lumină pentru noi. Odată cu celelalte centre culturale occidentale, Institutul Francez şi Liceul au fost desfiinţate în 1947-1948, iar profesorii străini au fost expulzaţi din ţară. Fostul nostru profesor şi director, Marcel Fontaine, odată ajuns la Paris şi rămas foarte ataşat de România, a înfiinţat în cadrul Radiodifuziunii franceze (care încă nu se numea RFI) postul de radio în limba română. Noi, fostele lui eleve, am corespondat un timp cu profesorul Fontaine, întîi prin poştă, iar cînd nu a mai fost posibil, prin ambasada Franţei. În emisiunile sale, profesorul Fontaine era extrem de critic la adresa regimului instaurat în România prin ocupaţia sovietică, alungarea Regelui, interzicerea partidelor politice şi arestarea marilor noştri oameni politici. Postul lui însemna Radio Europa Liberă a acelor timpuri şi era foarte urmărit în ţară. În 1952, cînd noi, elevele, ajunseserăm deja la facultate, iar corespondenţa încetase prin forţa lucrurilor de cîţiva ani, în România au început - printre nenumărate alte procese - şi unele de mare răsunet, intentate ambasadelor occidentale pentru a se "dovedi" că ele erau "agenturi de spionaj". Astfel s-a încropit şi un "lot francez" de aproximativ 100 de persoane - printre care noi, şase foste eleve, şi vreo trei-patru profesoare, unele chiar necunoscute de noi înainte. Toate aceste o sută de persoane aveau o legătură, mai mult sau mai puţin strînsă, cu Franţa: îmi amintesc de o doamnă care primise prin ambasadă nişte lînă de tricotat de la fiica ei stabilită în Franţa; îmi amintesc de altă doamnă care, fiind funcţionară la Banca Naţională, era atît de indignată şi îngrijorată de jaful practicat de URSS în România şi de care, prin funcţia deţinută, avea cunoştinţă, încît l-a informat de acest lucru pe ambasadorul Franţei. În a doua jumătate a anului 1952, întregul "lot" a fost arestat şi apoi condamnat în urma procesului judecat în noiembrie 1953. Noi, fostele eleve, am primit între un an şi şase ani (eu, patru) condamnare, iar profesoara noastră de la liceul românesc - care preda şi la Liceul Francez ale cărui cursuri ne îndemnase să le urmăm - a fost condamnată pe viaţă.

Ce se ştia în Franţa despre aceste condamnări? Aţi sperat într-o intervenţie din partea ambasadei?
Abia după 1989, cînd am făcut o vizită, la îndemnul unei prietene care lucrează şi astăzi la Institutul Român şi Biblioteca română din Freiburg (Germania), am aflat că întreaga arhivă a postului românesc de la Radiodifuziunea franceză a fost încredinţată de profesorul Marcel Fontaine, la pensionare, acestui Institut. Am răsfoit atunci în grabă o parte din documente, cu precădere textele redactate şi citite la Radio după arestarea noastră. Am găsit cîteva aluzii la acest eveniment, şi am primit tot atunci o carte publicată de profesorul Fontaine în 1962, dedicată "foştilor săi elevi... martirizaţi sau care mai zac ori au murit în temniţele din ţara lor."
Profit de prilejul acestui interviu pentru a lansa o invitaţie unui tînăr cercetător să studieze, eventual chiar pentru un doctorat, acest imens şi nepreţuit material documentar care se află acolo: zeci de bibliorafturi groase ocupînd mai multe rafturi de bibliotecă. Cercetătorul ar trebui să cunoască bine limba franceză, precum şi germana, pentru a locui un timp la Freiburg. Poate se va găsi vreo bursă, eventual cu ajutorul RFI, pentru această importantă activitate de cercetare, care interesează atît Franţa, cît, mai ales, România.
Ştiam că Statele Unite şi Anglia au scos din închisoare pe unii deţinuţi şi le-au acordat chiar pensii (de exemplu, surorile Samuelli). Din partea Franţei, noi, eu, nu am aşteptat - şi nu am obţinut - nici un fel de recunoaştere.

Aţi fost amnistiată printr-un decret în 1955. Însă chiar şi după amnistie aţi avut de suferit. Pata de la dosar v-a urmărit încă mulţi ani. De ce?
"Pata" de la dosar m-a urmărit mulţi ani, uneori cu consecinţe mai grave, alteori într-un mod mai estompat. Cum nu eram singura din ţara noastră şi din societatea noastră de atunci în această situaţie, nici nu are rost să mă întreb "de ce?".

Cititorii care vă cunoşteau biografia s-ar fi aşteptat poate să-i judecaţi mult mai sever pe detractorii dvs. şi pe torţionari. Şi totuşi povestiţi cu senitătate chiar şi cele mai grele momente prin care aţi trecut. Aţi reuşit să-i iertaţi?
Am reuşit să-i uit, cu toată "pata" de care vorbeam mai înainte. Cît despre iertat - pentru durerea pe care au provocat-o părinţilor mei, nu mie -, ar trebui să-şi ceară mai întîi "ei" iertare, dacă nu de la oameni, atunci de la Dumnezeu.

Ordinea întîmplărilor povestite în carte nu e neapărat cronologică. Cum a funcţionat propria dvs. memorie în această carte?
A funcţionat în mod absolut aleatoriu. Cum nu ţinusem nici un jurnal, nu-mi făcusem însemnări, am lăsat pur şi simplu să mă ghideze amintirile care se înlănţuiau, una de alta, fără o ordine cronologică, eu punînd doar accente, cînd mai apăsate, cînd mai şterse.

Cum se poate vorbi sau scrie despre această istorie la persoana I fără a exagera şi fără a cruţa?
Cred că involuntar, fără să-mi impun cîtuşi de puţin acest lucru, nu am exagerat. Cît despre incriminat pe cineva, cred că face parte din firea mea să las "să treacă de la mine"...

Au existat şi momente în care v-aţi autocenzurat?
Nu sînt omul predispus la ceea ce în franceză se numeşte "épanchements". Mă destăinui greu, şi încă mă mai mir cum am putut să o fac la o emisiune televizată şi chiar într-o carte. Mi-am oferit singură surprize. Destăinuirile, ca şi autocenzura, au urmat natural.

Unul dintre pasajele amuzante din carte se referă la un examen la lingvistică din anul II. Cele două dogme ale lui Marr - care constituiau materie de examen - fuseseră anulate peste noapte ca urmare a unui discurs al lui Stalin care îi contrazicea întreaga teorie. Cum de erau posibile aceste intervenţii politice în lingvistică?
Pentru a înţelege episodul "intervenţiei lui Stalin în lingvistică", ar trebui să vă transpuneţi în epoca aceea. "Partidul e în toate", se spunea. Roland Barthes fusese bibliotecar la Institutul Francez din România, apoi ataşat cultural la Ambasada Franţei, în perioada instaurării comunismului la noi şi a desfiinţării Institutului şi Liceului Francez, şi, după cum se ştie, el avea vederi de stînga. Într-un "raport secret" adresat Ministerului de Externe al Franţei (care ne-a căzut în mînă şi a fost publicat în revista Memoria), Barthes îşi exprimă consternarea faţă de intervenţia partidului în... Revista de oftalmologie (!?)

Conduceţi publicaţia Memoria. Revista gîndirii arestate. Cine sînt cititorii dvs.?
Cititorii revistei Memoria sînt în primul rînd persoane în vîrstă care îşi regăsesc trăirile şi vicisitudinile tinereţii în documentele şi memoriile pe care le publicăm. Mai sînt şi studenţi, în special clujeni care urmează ziaristica: aceştia vizitează anual închisorile de la Aiud şi Gherla, precum şi Memorialul de la Sighet, după care, familiarizaţi fiind cu revista Memoria, ne scriu articole şi impresii. În sfîrşit, mai sînt şi elevi de gimnaziu şi liceu care - în măsura în care aflăm adrese de şcoli din ţară - primesc seturi din revista noastră. Nici una din aceste categorii de cititori nu este foarte numeroasă, dar poate că, mai ales cînd e vorba de studenţi şi elevi, ne iluzionăm că seminţele pe care le răspîndim în cele patru vînturi nu cad, toate, pe pămînt neroditor.

Ce ştim şi ce nu ştim despre totalitarism? În ce măsură s-au schimbat obiectivele cercetărilor despre dictatura comunistă?
Cine vrea are posibilitatea să ştie mai multe despre totalitarism: există Memorialul de la Sighet, atîtea cărţi de memorii publicate în ultimele două decenii, revista noastră care împlineşte şi ea 22 de ani, deci sursele de informare nu lipsesc. Din momentul în care, în Parlamentul României, comunismul a fost declarat (pe bună dreptate!) un regim ilegitim şi criminal, ar fi fost normal ca şi cercetarea comunismului şi a consecinţelor lui să fie mai aprofundată şi mai lărgită. De ce nu s-a întîmplat asta? De ce forţele care au interes să atenueze "ilegitimitatea" şi "criminalitatea" comunismului au prevalat? La aceste întrebări ar trebui să răspundă cei care au putere de decizie şi de execuţie. (De nu ar fi decît să urmeze exemplul Poloniei şi al Ţărilor Baltice în această direcţie.) În privinţa schimbării obiectivelor cercetărilor despre dictatura comunistă, aş spune o singură frază: "Cine acoperă sau ascunde nici nu este conştient de cît riscă..."

interviu realizat de Matei MARTIN

fotografie de Lucian MUNTEAN

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.