Balconul unui băiat deasupra patului de moarte al unui bărbat, în Cairo.
Băiatul soarbe ceai,
Prinde din scenă un unghi doar cît o fractură.
 
 
Femei în scaune de lemn, în jurul patului.
Dau startul bocetului cu un țipăt.
De pe stradă bărbații se adună pe scări și beau ceai de mure.
 
În Solwezi un doctor se uită cum moare o femeie pe masa de operație.
Ceai, în timp ce trece anestezicul,
În timp ce bisturiul așteaptă, ceai.
 
Doctorul spune că femeia știe că Dumnezeu doarme
Într-un cort de lîngă rai.
Dumnezeu e un refugiat care visează ceai.
 
Odată ca niciodată un ocean s-a însurat cu o mare să transporte ceai prin împrejurimi.
Uscatul a fost gelos.
Astfel că s-a transformat în deșert și n-a mai dat nimănui lemn pentru nave.
 
Iar atunci cînd navele s-au transformat în oțel,
Uscatul s-a transformat în gheață.
Iar atunci cînd totul s-a topit, totul avea gust de ceai.
 
A fost odată ca niciodată în America o partidă a ceaiului.
Ceaiul, la fel ca istoria, nu decurge logic.
Îl prefer negru. Chinezii îl beau verde.
 
traducere din limba engleză de MARGENTO și Marius Surleac
 
foto: Eric Kayne
 
Fady Joudah este un poet și medic palestiniano-american. În 2007, volumul său de poeme The Earth in the Attic a cîștigat concursul tinerilor poeți de la Yale. Este bursier Guggenheim, iar în 2013 a primit Premiul Internațional Griffin pentru poezie. În 2006 a publicat volumul de traduceri din arabă în engleză - The Butterfly’s Burden, aparținînd poetului național palestinian Mahmoud Darwish, calificîndu-se ulterior în finala PEN Award for Poetry in Translation, 2008. Joudah a publicat în 2013 un nou volum, Alight, iar poezia sa a apărut în reviste de prestigiu precum Poetry, Iowa Review, Kenyon Review, Drunken Boat, Prairie Schooner sau Crab Orchard Review.
 
Additional Notes on Tea
 
In Cairo a boy’s balcony higher than a man’s deathbed.
The boy is sipping tea,
The view is angular like a fracture.
 
Surrounding the bed, women in wooden chairs.
They signal mourning with a scream.
Family men on the street run up the stairs and drink raven tea.
 
On the operating table in Solwezi a doctor watches a woman die.
Tea while the anesthetic wears off,
While the blade is waiting, tea.
 
The doctor says the woman knows god is sleeping
Outside heaven in a tent.
God is a refugee dreaming of tea.
 
Once upon a time an ocean married a sea to carry tea around.
Land was jealous.
So it turned into desert and gave no one wood for ships.
 
And when ships became steel,
Land turned into ice.
And when everything melted, everything tasted like tea.
 
Once upon a time there was a tea party in Boston.
Tea, like history, is a non sequitur.
I prefer it black. The Chinese drink it green.