Revin în articolul de faţă (al treilea şi ultimul din serie) la subiectul alegerilor din 1946 prin prisma campaniei PCR la radio. În primul articol am descris pe scurt contextul în care radioul a fost implicat în campanie de partea guvernului. A fost vorba şi de precedentele create de guvernările anterioare, dar şi de un program bine conturat al comuniştilor de a prelua controlul asupra unuia dintre cele mai influente mijloace de comunicare în masă. În cel de-al doilea articol am căutat să explic faptul că, deşi documentele de arhivă sînt parcimonioase, există totuşi posibilitatea reconstituirii cel puţin parţiale, pe bază de texte scrise, a liniei editoriale a programelor de ştiri ale radioului din timpul campaniei. Demersul a fost posibil prin faptul că, deşi textele radiojurnalelor principale nu s-au păstrat, în arhiva radioului mai există însă ştirile unui tronson de program pe care l-am denumit “Jurnalul bulgar”. Jurnalul în limba bulgară a fost difuzat zilnic, de luni pînă duminică, de la ora 9.00 la 9.05, în perioada februarie - noiembrie 1946. El conţinea ştiri despre comunitatea bulgară din România, dar şi multe ştiri electorale, preluate probabil din jurnalele principale. Textele păstrate menţionate sînt textele-martor în limba română, care au fost traduse şi difuzate în limba bulgară în “Jurnal”, şi pe baza cărora responsabilii superiori ai radioului şi-au dat viza de difuzare.  De ce, pe lîngă jurnalele în limba rusă, explicabile în epocă, au fost introduse şi jurnale în limba bulgară, este un subiect deschis. Dar e posibil să fie vorba şi de influenţa în rîndul mişcării comuniste internaţionale a liderului bulgar Gheorghi Dimitrov.

Partea a treia a expozeului privind “Jurnalul bulgar” doreşte doar să exemplifice principalele teme electorale promovate la radio de PCR. Astfel, în buletinul bulgar din 6 iunie este citată o știre Agerpres potrivit căreia la ”congresul partidului liberal-brătienist” din 26 mai de la Năsăud s-au adus ”insulte grave nu numai regimului actual în România, ci și Uniunii Sovietice”. PCR şi aliaţii aveau la acel moment trei discursuri principale negative la adresa opoziţiei: că denigrează ţara în occident, că sînt duşmani ascunşi ai URSS şi că urmăresc declanşarea unui război civil în România. După cum arată documentele, radioul le-a ilustrat pe toate trei, la început citînd presa de partid, apoi lansînd singur aceste acuzaţii.

În ediţia din 11 iunie e citat ”un prim comentariu la schimbul de note diplomatice” dintre guvernul Groza și guvernele SUA și Marii Britanii. Comentariul a apărut în editorialul ziarului ”Libertatea” din 9 iunie și arată că guvernul de la București ”nu se ferește să facă publice” aceste note, astfel dînd un răspuns ”propagandei făcute de cercurile reacționare băștinașe care caută să prezinte într-o falsă lumină pentru străinătate, exercițiul drepturilor și libertăților publice în țara românească”.

Pe 17 iunie e citat ziarul sovietic ”Grai Nou” al Armatei Roșii în România. Ziarul e implicat total în campania electorală, publicînd articole precum cel citat, ”Domnii Brătianu fără mască”. Pe 28 iunie, o știre de aproximativ trei minute prezintă ”noul schimb de note între guvernele Statelor Unite, Marii Britanii și României”. Ştirea e neutră în ton, fără caracterizări ale redactorului. Ea reface traseul cronologic al notelor și sintetizează pozițiile fiecărei părți.. O jumătate din “Jurnalul bulgar” din 6 iulie este despre “marele expozeu politic” al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej făcut la conferinţa sindicatelor CFR. Este prezentată o temă predilectă a sa din timpul campaniei, şi anume că “23 august, 6 martie şi bătălia electorală actuală constituesc inelele unuia şi aceluiaşi lanţ al luptei”. E menţionată şi tema războiului civil. “D. Gheorghe Gheorghiu-Dej (...) a declarat textual următoarele: Ei îşi închipue că ar putea să arunce ţara în panta războiului civil în aceste alegeri pentru a arăta străinătăţii că în ţară este nelinişte, teroare, că guvernul nu este în stare să stăpînească situaţia. Planul acesta şi-ar avea rostul cînd în fruntea ţării ar fi nişte oameni crescuţi în puf, în huzur, dar în guvern sînt oameni trecuţi prin ciur şi prin dîrmon, ei ştiu ce înseamnă lupta, au primit şi au dat lupte cînd a fost nevoe (...)”,s-a arătat în buletinul de ştiri.

După cum am mai afirmat, Gheorghe Gheorghiu-Dej este personajul politic comunist cel mai des citat în “Jurnalul bulgar”. În ediţia din 9 iulie, discursul lui Gheorghiu-Dej ocupă jumătate din spaţiul de emisie. Este relatată “expunerea sa foarte interesantă despre curentele şovine şi revizioniste” făcută la “şedinţa lărgită a CC al PCR”. “În expozeu se constată că reacţiunea română şi maghiară se întîlnesc în ura lor împotriva democraţiei şi că reacţionarii români la rîndul lor socotesc că pot fi sacrificate cîteva judeţe poftelor revizioniştilor maghiari, pentru a compromite regimul instaurat la 6 martie 1945”. Mai departe, “d. Gheorghiu-Dej învinueşte partidele istorice ca (sînt) iniţiatorii şi organizatorii provocărilor şovine din Transilvania”. “Unii membri PCR maghiari se mărginesc la combaterea reacţiunii române, fără să combată cu aceiaş tărie şovinismul şi revizionismul maghiar, după cum unii membri ai PCR români nu atacă reacţiunea română cu aceiaş viguare cu care atacă reacţiunea maghiară”, a mai declarat Gheorghiu-Dej citat de radio. Ultima precizare trimite probabil la declaraţiile din iunie de la Cluj-Napoca ale lui Lucreţiu Pătrăşcanu.

După adoptarea legii electorale, petrecută pe 11 iulie, redactorul intră şi în rolul de comentator al scenei politice. Pe 15 iulie, el anunţă că “discuţiile în jurul legii electorale au luat sfîrşit. (...) Astfel s-a pus capăt încercărilor de intrigi şi diversiuni puse la cale de opoziţie în ultimele zile, după ce votul Consiliului de Miniştri a arătat că Guvernul este ferm hotărît să nu mai admită nici o tătăgăneală (sic) în efectuarea alegerilor”. Iar pe 17 iulie, redactorul Radio România comentează: “Promulgarea legii electorale, pe care partidele de opoziţie au încercat să o împiedice pînă în ultimul moment, a provocat o cumplită derută şi confuzie în lagărul partidelor “istorice”, fiindcă din nou s-a evidenţiat că tactica adoptată de domnii Maniu şi Brătianu a dat şi de această dată faliment, M. S. Regele sancţionînd Legile aşa cum au fost statuate de guvernului dlui Dr. Petru Groza (...)”.

Cum am arătat anterior, “Jurnalul bulgar” poate fi o dovadă a poziţiei părtinitoare şi partinice a radioului în campania electorală din 1946. Atitudinea nu a fost însă sancţionată direct de liderii politici de opoziţie, semn că într-un fel, în epocă, era de la sine înţeles ca radioul “să ţină cu guvernul”. Ce au cerut însă liderii opoziţiei, în rapoartele lor către aliaţi, a fost să fie lăsaţi să îşi citească mesajele la radio, aşa cum prevedea şi Convenţia de Armistiţiu. Cererea lor a fost însă refuzată de autorităţile guvernamentale. Acest refuz abia poate constitui corespondentul la radio al şicanelor administrative exercitate de guvern faţă de ziarele opoziţiei.

Foto: Cabină de înregistrare la radio, circa 1935. Sursa: ASSRR.