Editura Humanitas vă prezintă, în avanpremieră, o povestire din volumul „Arcașul fără arc”. Poveşti, pilde și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea alese, traduse și prefațate de Ștefan Liiceanu, cu ilustrații de Mihail Coșulețu. Cartea va fi disponibilă în librării începînd cu 12 octombrie.

„Nu puţine cărţi din Asia Orientală, unele vechi de peste 2.500 de ani, au reușit să dăinuie pînă în ziua de azi. Revoluţiile culturale care au însoţit instaurarea unor regimuri totalitare nu au putut să le facă să dispară de pe faţa pămîntului, așa cum au făcut talibanii cu cei doi Buddha din Bamiyan. Faptul că avem încă sub ochi mărturia trecutului se datorează cărţilor clasice din care au fost selectate poveștile aflate în acest volum. Graţie lor, putem sta de vorbă cu spiritul oamenilor care au trăit în acea parte a lumii cu sute și mii de ani în urmă. Și lucrul acesta are de ce să ne umple de emoţie. Căci ei sînt, cu o vorbă faimoasă, inimile moarte care bat pentru cei vii. Plăcerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinată.” (Ștefan Liiceanu)

***

Maimuţele și ghindele (din antologia Arcașul fără arc)

În regatul Song trăia un crescător de maimuţe. Dragostea lui pentru aceste animale era nemărginită, iar ele vieţuiau fericite laolaltă, bucurîndu-se zi de zi de îngrijirea atentă a stăpînului lor. Se pare că crescătorul de maimuţe era atît de apropiat de animalele lui, încît oricînd era capabil să le ghicească dispoziţia. Maimuţele, la rîndul lor, erau foarte atașate de stăpînul lor și deseori puteau și ele să-i ghicească sentimentele.

Atît de departe a mers crescătorul de maimuţe în grija lui faţă de iubitele sale animale, încît a ajuns să-și dea afară din casă toţi membrii familiei, și astfel, avînd mai puţine guri de hrănit, i-a rămas mai multă hrană pentru maimuţe. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul a trecut, crescătorul de maimuţe a sărăcit, căci cheltuia din ce în ce mai mulţi bani pentru întreţinerea maimuţelor, devenite tot mai numeroase.

Curînd și-a dat seama că, în lipsa banilor, era nevoit să reducă porţiile de mîncare ale maimuţelor. Totuși, se întreba el cu teamă, fiind silit să facă asta, oare nu cumva maimuţele nu-l vor mai iubi la fel de mult? Oare nu cumva dîndu-le mai puţină hrană se vor îndepărta de el? Frămîntat de aceste gînduri și căutînd din greu o soluţie, în cele din urmă el a decis să recurgă la un șiretlic.

Așadar a chemat maimuţele și le-a spus:

― Mă gîndesc să vă dau fiecăreia cîte trei ghinde dimineaţa și patru seara. Ce părere aveţi?

Auzind vorbele stăpînului, de îndată maimuţele s-au supărat nevoie mare și au început să facă tărăboi. Prevăzînd această reacţie, crescătorul de maimuţe a venit degrabă cu o altă propunere:

― Atunci ce-aţi zice dacă v-aș da fiecăreia patru ghinde dimineaţa și trei seara?

Imediat maimuţele s-au liniștit și au început să danseze de fericire.

Precum în această poveste, omul superior știe să mînuiască mulţimea slabă de înger, așa cum crescătorul a știut să le facă pe maimuţe cînd supărate, cînd fericite promiţîndu-le, de fapt, același lucru.