Avem idealuri care presupun să fim bune cu toți oamenii din lume. Și-apoi sîntem foarte rele cu soțul nostru, persoana care ne este cel mai la îndemînă. Și-apoi ne gîndim că el ne împiedică să fim bune cu toți ceilalți oameni din lume. Pentru că nu vrea să-i cunoaștem pe toți acești alți oameni, credem noi! Ar prefera să stăm aici, în casa noastră. Spune că mașina e veche. Știm că ar vrea să cunoaștem doar un număr mic de oameni din lume, ca și el. Dar ceea ce spune este că mașina nu ne-ar duce prea departe. Noi știm că ar prefera să avem grijă de casă și de familie. Casa noastră nu e curată, nu e complet curată. Familia noastră nu e complet curată. Noi credem că mașina ne-ar servi foarte bine. Dar el crede că s-ar putea să vrem să ieșim și să fim bune cu alți oameni numai pentru că am prefera să nu fim acasă, pentru că am prefera să nu fie nevoie să încercăm să fim bune doar cu acești trei oameni, dintre toți oamenii din lume, trei cei mai dificili pentru noi, în vreme ce putem fi cu ușurință bune cu atîția alți oameni, precum aceia pe care îi întîlnim la magazine, unde mergem pentru că acolo e mașina, spune el, s-ar putea să ne ducă fără probleme. 

(povestire din volumul Defalcare. Aproape nici o amintire, Editura Vellant, 2016, traducere de Luana Schidu)