Dragul meu Piţi:
Am fost destul de mîhnit astăzi cînd m-am trezit la uşă cu doi portărei care, cică, au venit pentru executarea unei sentinţe judecătoreşti; un teren şi nu ştiu care garanţii. Dacă-mi călca pragul casei portarul Stanca, pe care tu cu mîna ta mi l-ai adus de la Pandurii Tîrgu Jiu şi care mi-a executat silit două puncte ca şi cîştigate, etapa trecută, mai înţelegeam. Îi dădeam două castane pentru penaltiul ăla stupid din ultimul minut cu Braşovu’ şi la revedere, ne despărţeam prieteni. Dar pe mustăcioşii ăştia nici nu îi cunosc, pe onoarea mea. Sper că nu ţi-ai trimis amicii de la poker să-mi facă vreo cacialma, aici, de faţă cu mama şi fetele, că iară turbez şi pun ranga pe Maybach. Apropo, mi-am luat altul în formă de cruce, cred că am uitat să-ţi spun.

Totuşi, nu înţeleg despre ce sentinţă judecătorească e vorba, că te ştiam om serios. Faptul că ai chiulit de la ultimul meci, şi, iată, am făcut-o de oaie, arată o oarecare tulburare din partea ta, pe care o pun pe seama excesului tău de zel, dar Dumnezeu mi-e martor că toţi facem greşeli. Asta e viaţa şi ăsta e fotbalul. Aştept clarificări vizavi de această neînţelegere şi mi-aş permite, dacă nu e cu supărare, o simplă sugestie. Dacă ai fi atît de bun încît, pentru meciurile următoare, să îl împingi mai în faţă pe Dorel Stoica, să-l treci pe Bănel pe stînga şi pe Tănase la închidere, ţi-aş rămîne profund îndatorat. A, şi nu uita ce te-am rugat cu tiki-taka...
Cu sinceritate, Gigi

*******

Gigi:
Am primit de dimineaţă scrisoarea ta cu nedumeririle legate de contractul nostru secret. Nu te face că ai uitat de terenul ăla de 15 milioane de coco de la Şcoala Americană pe care mi-l datorezi pentru declaraţiile defăimătoare făcute la adresa guvernantei copiilor maseorului nostru secund. Chiar nu-ţi mai aminteşti ce obscenităţi i-ai adresat săptămîna trecută roşcatei aflate la volanul unui Cayenne rubiniu dn cauză că nu ţi-a acordat prioritate la interesecţia Kogălniceanu cu Eminescu?

La fel de mult m-a mirat şi „sugestia” ta nevinovată (să îl împing mai în faţă pe Dorel, să-l trec pe Bănel pe stînga şi pe Tănase la închidere?). Dă-mi voie să văd dacă te-am înţeles bine. Dorel pe care i l-am cedat lui Copos, acum cîteva săptămîni, în schimbul telefericului din Poiana Braşov şi al fabricii de scobitori de la Afumaţi, ar trebui mutat mai în faţă, iar Tănase, despre care tocmai ţi-am povestit, alaltăseară, că a dispărut din cantonament cu sutienul Angelinei Jolie (sutienul adus de bodyguardul cel nou, care susţine că i-a fost gardă de corp, nu mai intru în amănunte) să joace la închidere... Nu vreau să fiu ironic, dar cei doi mai pot juca, cu puţin noroc, doar la teatrul de revistă, după închiderea stagiunii.

Cu Bănel lucrurile par ceva mai logice, chiar dacă a început să-i placă funcţia de ofiţer de presă - mutare făcută, de asemenea, la rugămintea ta – şi în plus dă randament maxim pe noul post. Mă gîndesc că ceea ce vrei să sugerezi, pentru că te ştiu un fin strateg (nu eşti tu finul lui Hagi?), este că îmi ceri ca suporterii din Făurei chemaţi de Bănel, ăia de vînd seminţe în timpul meciurilor, să acţioneze mai pe stînga ca să nu obtureze vizibilitatea spectatorilor civilizaţi de la Tribuna 0. Asta se poate rezolva, căci, din salariul pe luna iulie, tocmai am concesionat tribuna respectivă a stadionului pentru următorii 25 de ani. Acum, scrisoarea ta pare o idee mai clară.
Al tău, Piţi

Piţi,
M-a luat durerea de cap după ce-am terminat de examinat ultima ta scrisoare. Ca să mă calmez, a trebuit să chem Smurd-ul şi să-mi pun un film dement de-ale lui Woody Allen - ăla cu doctorul care se îndrăgosteşte de oiţa Daisy şi îşi înşală nevasta cu rumegătoarea. Dacă nu l-ai văzut, ţi-l recomand. Eu am rîs cu lacrimi; nevastă-mea nu prea. Dar să revenim la afaceri şi la scrisoarea ta caraghioasă. Aflu că ai concesionat de la mine, cu salariul pe luna iulie, o bucăţică din Ghencea. O afirmaţie cel puţin bizară, din moment ce eu nu mai am nimic de-a face cu Steaua în acte, iar salarii n-am mai plătit de vreo trei luni. Sper că nu te referi la banii negri, ca să ma bage ăştia din nou la închisoare.

Ai putea să-mi reproşezi că sînt un pic paranoic, dar chiar încep să cred că ori mă iei de prost, ori mă iei de slugă. Nu sînt convins, dar ştiu ce s-a întîmplat de am ajuns amîndoi în această dilemă: intensitatea emoţiilor şi schimbările spectaculoase produse la echipă te-au adus într-o uşoară stare schizoidă şi, dornic să-ţi redobîndeşti prestigiul de altă dată, ai trecut cu vederea zbuciumul animalic care a pus stăpînire pe întreaga mea fiinţă de cînd te-am lăsat de capul tău. Din moment ce o reconciliere anostă ar fi anevoiasă, cred că metoda cea mai bună de a rectifica această eroare este să fac cîteva schimbări semnificative.

Astfel, în primul rînd, scot din mînecă gloria număru’ unu a Stelei, nea Puiu (Iordănescu), pe care-o pun în locul lui nea Imi (Ienei). În al doilea rînd, gloria numărul doi, Ilie Dumitrescu, trece manager, iar în al treilea rînd, cea mai mare glorie a tuturor gloriilor, regele Gică Hagi, vine exact în locul tău.
Joc dur, recunoaşte, dar simt că altfel nu mă pot lepăda de Satana. Abia aştept să-ţi văd următoarea mişcare!
Cu stimă, Gigi

************

Gigi,
Pentru că nu vreau să prelungesc o situaţie deja confuză (ştiu că boala gravă de care suferi încă de cînd te-am adus la Steaua – un gest prostesc, recunosc – s-a accentuat în ultimii ani, fapt ce ţi-a fragmentat şi dezorganizat constituţia altfel solidă, cauzînd o ruptură uşoară de lumea pe care o cunoaştem), trebuie să profit de prilej pentru a clarifica aceste împrejurări încurcate în mod sordid înainte să ajungem, irevocabil, la o concluzie kafkiană.

Dacă aş fi intuit că nu vei fi suficient de gentleman nici în cel de-al doisprezecelea ceas, singurul tău gînd fiind acela de a umili toate legendele vii ale „roş-albaştrilor”, nu mi-aş mai fi pierdut vara aiurea cu tine. Mai ales că tocmai mă apucasem să aprofundez Jean-Paul Sartre, care, că veni vorba, ar fi numit (cu atîta afecţiune) „nimicnicie” ceea ce se întîmplă în Ghencea de atîta amar de vreme. Crede-mă, ştiu ce spun, e fascinant cum sensurile se dezintegrează cînd sînt puse faţă în faţă cu un adevăr negru, şi cum le cuprinde amocul, transformîndu-se în miraj şi construind un tampon precar în calea atacului violent al existenţei prea înspăimîntătoare.

Acestea fiind spuse, amice, află că Steaua ta a apus de multişor (ia-ţi adio de la ea), la fel şi averea (uită de ea), suporterii şi generalii ţi-au pus gînd rău şi singura ta scăpare este cămaşa de forţă. Dar nu te baza nici pe asta, altfel îţi va frînge inima.
În ceea ce priveşte ideea ta de a-l reinstala din nou pe Rege în locul meu, ca să-ţi salvezi fundul, află că singurul rege care ar accepta să vină la Steaua este Cioabă, dar şi ăla are o ofertă mai bună de la Rapid, aşa că i-aţi gîndul şi de la dumnealui.
Cordial, Piţi.

(Va urma. Dacă va mai fi cazul)

Claudiu Bolozan este jurnalist sportiv şi autorul blogului vivir para contarla