Conceptul general al ansamblului Domeniile Vlăsia este de a crea un peisaj armonios, plăcut şi productiv, un peisaj comestibil, un ecosat în care omul să îşi regăsească legăturile cu pămîntul şi cu anotimpurile. Ecosat vine din Ecovillage. Expresia Ecovillage a fost folosită şi definită de Diane şi Gilman Robert în 1991, într-un raport scris pentru Gaia Trust, şi a fost preluată la Summitul Pământului de la Rio de Janeiro, în 1992. Ecosat este un termen născut din fuziunea între cuvintele de ecologie şi sat. Face parte din categoria de proiecte de microsocietate, dedicate celor care doresc să trăiască „împreună”, într-un cadru natural, de altă calitate, plăcut şi util. Deja în societăţile tradiţionale se observă structuri săteşti organizate în jurul unui „scop” comun, verde... De exemplu, satul Charlottenburg din judeţul Timiş, creat de crescătorii de omizi. În mijlocul satului era o livadă de duzi. Unele elemente de bază se regăsesc dintr-un sat ecologic în celelalte: calitatea mediului, viaţa socio-economică şi preocupări legate de agricultură. Dificultatea de a aduna proiectele provine din faptul că nici unul dintre ecovillages (ecosate) nu funcţionează în acelaşi mod. Sînt mari diferenţe între o locaţie alternativă rurală şi izolată şi o societate civilă creată în apropierea unei metropole.
Punctul comun al tuturor acestor iniţiative este intenţia de a crea un spirit comunitar viu, bazat pe valori ecologice şi solidare. Create ca locuri de experimente alternative, ecosatele găzduiesc, în general, o zonă de recepţie, de producţie de legume, o minifermă, construcţii ecologice, centre de petrecere, ateliere artistice...
Casa Vlăsia este un nou reper vizual şi cultural, un loc de convivialitate, de întîlnire, un loc de transmitere a unor plăceri de a trăic care funcţionează ca un adevărat domeniu rural. Fiecare anotimp este marcat de evenimente specifice, legate de viaţa agrară.
Domeniile Vlăsia sînt situate la 31 de km de centrul oraşului Bucureşti, în zona de nord, între pădurile şi lacurile din zona Snagov-Căldăruşani-Moara Vlăsia. Codrii Vlăsiei a fost denumirea pădurilor care acopereau odinioară o vastă regiune din sudul României. Pădurile dese erau folosite de români ca loc de refugiu în timpul marilor migraţii, deoarece ofereau adăpost împotriva călăreţilor înarmaţi. Vlăsia este denumirea din slavă veche pentru Valahia. Zona în care este amplasat proiectul este cunoscută ca „poiana Vlăsia”, unde era odinioară un sat denumit Vlăsia. Pe aceste terenuri s-a creat o fermă-model în perioada comunistă, care avea să devină o referinţă de reuşită agricolă. Se mai observă şi azi vechea biserică din sat, dinspre autostradă.
 
Organizarea spaţială
Conceptul original (2009) a fost păstrat şi dezvoltat după aceeaşi idee, aceea de a propune un ansamblu unicat, al cărui mesaj ar fi: „Trăim bine într-un mediu sănătos, mîncăm bine, ştim de unde şi cum se face!” Ferma poate asigura hrana pentru locuitorii din zonă, produsele find de calitate maximală (calitate gustativă şi calitate în sistem de producţie de tip ecologic). Prin relaţia „intimă” între fermă şi consumator se asigură întotdeauna produse proaspete (comercializare pe circuit scurt, „direct de la producător”). Hanul Casa Vlăsia este un reper vizual puternic, care acţionează asemenea catedralelor din epoca medievală, un nou reper dedicat unui mod de viaţă respectuos faţă de natură, de agricultură, o catedrală a agriculturii...
 
Ferma Vlăsia, un peisaj util şi agreabil
Pe lîngă han, terenul a fost amenajat în ideea de a oferi un peisaj cît mai natural, verde, cu păşuni întinse şi lac. Poienile generoase sînt dedicate activităţilor în aer liber, statului la iarbă verde. În vecinătatea hanului există o zonă dedicată copiilor, cu locuri de joacă şi o scenă vegetală de spectacol, denumită „Nebunia de salcie”. Aici se pot desfăşura spectacole, concerte şi seri de cinema în aer liber.
 
Casa Vlăsia, un han contemporan, de inspiraţie tradiţională
Hanul este o construcţie monumentală şi complexă, inspirată de hanurile tradiţionale de tip caravansarai. Funcţiunile sînt complementare: hotel, restaurant, café-bar, sală de petrecere, magazin de produse locale, cramă cu sală de degustare, vinotecă, patiserie, brutărie, atelier de procesare a produselor lactate, camere frigorifice, atelier de preparare a cărnii, bucătarie şi sală de expoziţie. Hanul este un spaţiu centralizator şi adunat, care îi permite peisajului să existe la o scară mare. Totul în jur este agricol, grădini, loc de producţie şi de plimbare.
 
Satul, între pădure şi „grădini”
Satul se dezvoltă în jurul păşunilor şi grădinilor de producţie. Centrul satului este o grădină utilă şi plăcută. Centrul satului are un han primitor, în care se poate desfăşura o viaţă comunitară, cu activităţi socio-culturale atrăgătoare: ateliere de bucătărie, spectacole, cinema în aer liber. Casele sînt bioclimatice (plantaţii masive, orientarea către sud a zonelor de zi şi protecţie prin umbrirea cu streşini late). Sînt de dimensiune umană, familială (120-160 de mp) şi de casele tradiţionale româneşti şi, în mod mai general, „balcanice”. Se regăsesc detalii tipice, precum prispa, streaşina sau foişorul. Casele sînt respirante (din căramidă şi lemn) pentru a asigura o calitate maximală a aerului. În general, materialele sînt cît mai naturale: lemn, ţiglă ceramică ori cărămidă etc. Încălzirea este asigurată printr-o centrală colectivă de lemn tocat, resursă regenerabilă şi ecologică, autonomă, care asigură un preţ avantajos la întreţinere.
Domeniile Vlăsia s-au născut, vor creşte în timp, precum via, pomii, precum reţetele secrete din bucătărie. Domeniile Vlăsia vor exista – sper eu – ca un nou model cultural pentru mulţi tineri care se vor convinge că e bine să devină grădinari, ţărani, viticultori, crescători de animale... şi nu numai avocaţi, medici sau bancheri.
 
Nicolas TRIBOI este peisagist si se preocupă intens în ultima perioadă de dezvoltarea rurală şi agriculturală, pentru că – aşa cum zice el – „agricultura este o artă înainte să fie o tehnică, poate cea mai complexă dintre toate, pentru că necesită curaj, răbdare, timp, talent şi desăvîrşite capacităţi de conectare interdisciplinară.”