Încă un jurnal de pandemie? Ar putea întreba unii. Dar nu e chiar așa. De fapt, sînt mai degrabă puține titluri cu însemnări din timpul uneia dintre cele mai neconformiste perioade din istoria recentă. Am făcut o tentativă de inventar al cărților apărute la noi care au ca subiect pandemia și am obținut lista (provizorie, de etapă și de lucru) de mai jos:

Liviu Cangeopol: Pandemia nebunilor. Confesiuni în stare de urgență, editura Integral

Alexandru Toma Pătrașcu: Povestiri despre epidemii și vaccinuri, Humanitas

Tiberius Vasiniuc: Jurnal din vremea pandemiei, Eikon

*** Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie, Vremea

*** Izolare, Nemira (e-book)

Olivia Toderean, Sergiu Celac, George Scutaru: Lumea de mîine. Ce urmează după pandemie?, Curtea Veche

Cora Muntean: Bucureștiul, sub dictatura coronavirusului, editura Mediafax

Liviu Antonesei: Jurnal din celulă și ogradă (online, pe blogul autorului; pe 15 august ajunsese la episodul 65)

Laurențiu Șoitu (coord.): Covid, colivia noastră, editura Institutul European, Iași

Cosmin Baiu: Pandemie… și alte povestiri, editura Neverland, București

Florin Ilis: Pandemia veselă și tristă, Polirom, Iași

Am mai auzit, de asemenea, de texte începute înainte de pandemie și care, pe ultima sută de metri înainte de publicare, au virat către confesiunea de recluziune. Așa ar fi un volum de călătorie de la Humanitas al poetei, eseistei și activistei civic Ana Blandiana. Sînt și însemnări din reviste care ating genul incert al consemnării de pandemie, cum ar fi DoR sau Viața Românească.

La această listă se adaugă din acest weekend și un jurnal ținut de mine, Săptămîni interioare. Jurnal de coronavirus, pe care l-a scos tot editura Eikon.

Recolta nu pare prea mare, raportat la magnitudinea evenimentului. Impresia mea e că editurile noastre au fost mai degrabă prudente și s-au abținut să se năpustească asupra unei arătări așa de ciudate precum pandemia de Covid-19. Pe de altă parte, nici editurile străine nu par să își fi dat peste cap planurile editoriale de dragul pandemiei (aici sînt și mai subiectiv, m-am uitat doar parțial pe site-urile unor edituri mai mari de limbă engleză).

Dar pentru că eu însumi am publicat un volum pe această temă, pot să spun că am în domeniu o experiență de insider. În afară de Eikon, o singură editură s-a mai arătat interesată de jurnalul meu. În rest, răspunsurile au fost destul de rezervate. De notat că discuțiile aveau loc prin iunie, în plin șoc editorial, cu librării închise, reviste falimentare și evenimente publice de lansare de carte suspendate, amînate, desființate. Astfel, un răspuns primit arăta că „perioada prin care trecem și criza economică care se face deja simțită ne obligă la prudență maximă, așa încît deocamdată nu ne mai putem asuma noi proiecte editoriale decît în mod excepțional.” Revine așadar ideea de prudență, de priză strînsă la plută; nici o relaxare mai în larg nu e recomandată sau permisă. „Din păcate, piața de carte din România stă și mai rău decît înainte de perioada Covid-19, iar un jurnal de pandemie nu cred că ar fi o carte pe care să reușim să o vindem ușor”, a fost un alt răspuns. Aici e o bună observație. Subiectul care a monopolizat știrile, e pe buzele tuturor, agasează pe toată lumea e o provocare pentru marketing. Cum să mai pătrundă o carte - obiect deja nu prea simpatic de dinainte de covid - pe o piață saturată de  discuții și temeri pandemice?! Iar răspunsurile au continuat. „Mulțumim tare mult pentru interes și propunere. Din păcate, însă, deși interesantă, aceasta nu se încadrează în linia noastră editorială.” Această editură a răsuflat ușurată: direcția liniei ei editoriale o scutește de dubiile unei evaluări a unui jurnal pandemic. „Vă mulțumim frumos pentru propunere. Pandemia ne-a dat peste cap tot programul editorial. Încercăm să refacem vechiul program. Nu mai avem loc pentru manuscrise noi. Îmi pare rău.” Aici e aceeași idee a încremenirii în fața pericolului; stau nemișcat pînă trece. O altă editură, care ulterior a publicat cărți despre pandemie, dar numai traduceri, a spus că „deocamdată, din cauza pandemiei, planul editorial este restrîns.” Alt răspuns combină două argumente: „Vă mulțumim că vă adresați grupului nostru editorial, însă un astfel de jurnal, oricat de interesant ar fi, nu se potrivește portofoliului nostru editorial. Răspund atît de repede deoarece am mai primit o propunere de Jurnal de coronavirus, și a fost stabilit deja că nu vom prelua spre publicare cărți ce abordează acest subiect.”

Ce am scris mai sus este însă deja o poveste depășită. Între timp, editurile s-au mai relaxat, apele parcă nu mai sînt așa de tulburi. Cu toate că pandemia nu a trecut, evaluările se pot face mai la rece și cred că de acum încolo, pe tema pandemiei, e rîndul lucrărilor mai degrabă așezate, concluzive, de sinteză.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.