Festivalul filmului austriac a început pe 20 martie la Graz. În selec╚Ťie cu peste 150 de filme de fic╚Ťiune ╚Öi documentar, scurtmetraje ╚Öi lungmetraje, programe speciale. Printre cei omagia╚Ťi: experimentalistul vienez Ferry Radax, israelianul Avi Mograbi care ╚Öi-a dedicat opera conflictului israeliano-palestinian, cu efecte devastoatoare (singurul s─âu lungmetraj de fic╚Ťiune este filmul s─âu de debut ╚Öi se preocup─â de practica deport─ârii); regizoarele de documentar austriece c─ârora li se dedic─â o sec╚Ťiune special─â; tributul „Links von Hollywood”, adus actorului de origine slovak─â Charles Corvin (Heart of Spain, 1937, This Love of Yours, 1945, Berlin Express, 1948, Ship of Fools, 1965) ╚Öi proiec╚Ťia extraordinar─â a filmului regizorului ╚Öi produc─âtorului austriac Michael Synek, suprearealistul Die toten Fische (1989) despre lupta pentru libertate în ierarhiile imposibil de r─âsturnat. Filmul, la 20 de ani dup─â ce Synek a pierdut drepturile ╚Öi negativul, este prezentat aici în varianta restaurat─â.

Cele mai reprezentative dou─â sec╚Ťiuni ale festivalului sînt competi╚Ťia de lungmetraj de fic╚Ťiune ╚Öi sec╚Ťiunea de documentare. 15 lungmetraje de fic╚Ťiune ╚Öi 24 de documentare semnate de austrieci, dar, din p─âcate, o parte din documentare sînt prezentate f─âr─â subtitrare în englez─â. Organizatorii au compensat prin punerea la dispozi╚Ťia presei str─âine a unei biblioteci video unde acelea╚Öi filme pot fi v─âzute cu subtitluri în englez─â. P─âcat îns─â c─â prim─âvara timpurie de la Graz a f─âcut s─â înfloreasc─â cire╚Öii, a deschis terasele ╚Öi a scos cînt─âre╚Ťi ambulan╚Ťi pe strad─â, ╚Öi nu doar wannabe latino lovers ╚Öi ╚Ťigani care l─âl─âie cu foc aceea╚Öi melodie cu refren ce sun─â a „totoro”, dar ╚Öi domni austrieci respectabili, arieni înarma╚Ťi cu tub─â ╚Öi corn bine lustruite care cînt─â la col╚Ť de strad─â despre fala Styriei. Deci nici o ╚Öans─â s─â p─â╚Öesc în biblioteca video, a╚Öa c─â jurnalul de mai jos va consemna trunchiat titlurile din cele dou─â sec╚Ťiuni atît de pasionante.

Rutina de festival: în fiecare zi trec Murul peste podul cu lac─âte colorate, admir Schlossbergul de jos, dar am fost ╚Öi pîn─â sus, la turnul cu ceas de pe deal, intru în magazine, gust ursule╚Ťii guma╚Ťi, pip─âi noile colec╚Ťii ╚Öi o iau pe linia de tramvai spre cinematograful pe care m-am fixat din cîteva motive: lîng─â el e o Billa pentru ap─â ╚Öi Haribo, iar pe col╚Ť un All you can eat asiatic unde pentru 12 euro po╚Ťi b─âga în tine 10 kilograme de sushi. Dac─â po╚Ťi. Într-una din zile partenerul meu de mas─â, un austriac gr─âsu╚Ť ╚Öi b─âtrîn cu obrajii de un ro╚Öu suspect, se sc─âlda în fericire, ╚Öi ne sc─âlda ╚Öi pe noi, comesenii lui întîmpl─âtori, cu exclama╚Ťii în german─â, recoltînd cl─âtitele cu ciocolat─â ╚Öi creve╚Ťii pr─âji╚Ťi de pe toat─â banda învîrtitoare pre╚Ť de mai multe rota╚Ťii. E ceva cu Austria, ceva ce nu se vede la suprafa╚Ť─â, nu r─âzbate din fa╚Ťadele tulbur─âtor de perfecte ╚Öi din polite╚Ťea f─âr─â fisur─â, dar eman─â din subteran, prin viciile austriece, de sub imponderabila nep─âsare austriac─â. Ceva extrem de captivant ╚Öi fotogenic, care î╚Öi g─âse╚Öte expresia deplin─â în cinema. Festivalul de la Graz, exclusiv austriac, nu e f─âcut a╚Öa din motive de na╚Ťionalism (de╚Öi poate c─â pu╚Ťin) ci pentru c─â cinema-ul austriac e la ora actual─â una dintre cele mai prospete, ╚Öocante, ireveren╚Ťioase ╚Öi interesante ╚Öcoli de cinema.

Diagonale a avut în deschidere proiec╚Ťia de gal─â a filmului Spanien al regizoarei Anja Salomonowitz, o poveste format─â din dou─â jum─ât─â╚Ťi voit nesuprapuse care trateaz─â trei destine. Mai întîi, un moldovean transportat ilegal într-o dub─â spre Spania se pomene╚Öte abandonat în mijlocul unui cîmp austriac de c─âr─âu╚Öul lui care tocmai ╚Öi-a dat ob╚Ötescul sfîr╚Öit într-un accident de ma╚Öin─â. Dup─â o noapte dormit─â pe miri╚Öte, în zori un localnic pe care îl ajut─â s─â-╚Öi repare bicicleta motorizat─â îl l─âmure╚Öte în spaniol─â c─â nu e în Spania. Întrebat de ce vrea s─â ajung─â tocmai în Spania, moldoveanul nostru r─âspunde: „E o ╚Ťar─â care înc─â se mai teme de Dumnezeu. Vreau s─â locuiesc într-o astfel de ╚Ťar─â.” Dar popa, c─âci pop─â e cel care îl aduce pe bicicleta proasp─ât reparat─â în sat, e profund sceptic ╚Öi îi propune în schimb un job de restaurare la o biseric─â veche. Unde el o întîlne╚Öte pe Magdalena, o pictori╚Ť─â cu un trecut tragic, pe care so╚Ťul psihopat ╚Öi poli╚Ťist a ars-o mutilîndu-i um─ârul ╚Öi sînul. Cei doi lucreaz─â cot la cot în t─âcere. În ora╚Ö, un muncitor p─âtruns de patima jocurilor mecanice se ruineaz─â ajungînd s─â îi fure so╚Ťiei bijuteriile. Recurge la c─âm─âtari ╚Öi cu un purcoi de bani împrumuta╚Ťi cî╚Ötig─â pontul cel mare o dat─â în via╚Ť─â. Dar pierde totul pentru c─â, desigur, mai încearc─â o dat─â. Magdalena picteaz─â noaptea, pe icoane, chipurile unor b─ârba╚Ťi ag─â╚Ťa╚Ťi prin baruri, sau rache╚Ťi, sau loseri cule╚Öi de pe b─ânci. Face o avere din icoane. Cele trei destine se împletesc într-un mod destul de surprinz─âtor, dar ╚Öi destul de conven╚Ťional. Amuzant e felul în care regizoarea austriac─â se uit─â la moldovean: un chipe╚Ö cu p─ârul negru, f─âr─â nume, f─âr─â acte, care vorbe╚Öte frumos ╚Öi spaniol─â ╚Öi german─â, un mister umbl─âtor care î╚Öi vr─âje╚Öte femeia f─âr─â s─â-i spun─â o vorb─â, o specie nou─â de ninja care îi pune la p─âmînt din trei mi╚Öc─âri pe rache╚Ťi. N-am sim╚Ťit vreo ironie în felul în care e construit personajul. O for╚Ť─â tîn─âr─â ╚Öi cool vine deci din Moldova. Ast─âzi la Q&A-ul dup─â filmul Michael despre care voi vorbi mai jos, regizorul Markus Schleinzer, vorbind despre distribu╚Ťia filmului s─âu, în care portretizeaz─â un pedofil, remarca: „Sîntem în Austria, unde a╚Ťi pomenit un Brad Pitt în Austria?” Austriacul care rupe inimi e ceva complet neplauzibil deci. A╚Öa se explic─â primirea c─âlduroas─â f─âcut─â personajului moldovenesc jucat de foarte frumosul francez Grégoire Colin. 


Al doilea film v─âzut din competi╚Ťie este Atmen/Breathing (r. Karl Markovics) povestea unui adolescent orfan care încearc─â s─â se integreze în societate în urma unei condamn─âri la deten╚Ťie într-o ╚Öcoal─â de corec╚Ťie dup─â ce la 14 ani ╚Öi-a b─âtut un coleg ╚Öi acesta a murit în urma loviturilor. Roman Kogler are acum 19 ani ╚Öi încearc─â s─â conving─â comisia de evaluare c─â merit─â s─â fie eliberat. Dar pentru asta are nevoie de un serviciu ╚Öi dup─â cîteva încerc─âri e╚Öuate, se prezint─â pentru un interviu la o firm─â de pompe funebre. Va pune mor╚Ťii în sicriu ╚Öi dup─â ucenicie îi va sp─âla chiar ╚Öi îmbr─âca. E, desigur, un coming of age, un film despre maturizare ╚Öi g─âsirea identit─â╚Ťii, dar Markovics nu calc─â pe urmele mult mai comercialului ╚Öi complet artificialului film japonez oscarizat acum 3 ani, Okuribito. Aici nu exist─â muzici, nici talente, nici pove╚Öti de dragoste posibile, ci doar Viena cu mor╚Ťii ei, închisoarea cu controlul la pielea goal─â pe care gardienii i-l aplic─â zilnic, ╚Öi o mam─â complet infantil─â, care l-a predat la orfelinat a doua zi dup─â ce a încercat s─â-l sufoce cu o pern─â ca s─â tac─â odat─â, exponent al low-life-ului vienez ╚Öi a autosuficien╚Ťei sale brutale. De aceea, atunci cînd izb─âvirea vine, într-un dozaj mult mai modest, e genuin─â ╚Öi memorabil─â.

Marele shocker de pîn─â acum al competi╚Ťiei, ╚Öi de fapt unul dintre marele shocker-e ale anului trecut, este Michael, în regia lui Markus Schleinzer, v─âzut ast─âzi. Filmul prezentat anul trecut la Cannes e un horror suburban care arde la foc mic ╚Öi care începe acolo unde se termin─â de obicei horror-ul conven╚Ťional. Adic─â dup─â ce pedofilul ╚Öi-a r─âpit victima, dup─â ce copilul e dat disp─ârut, înghi╚Ťit de beciul ne╚Ötiut al celui care îl molesteaz─â/ face buc─â╚Ťi. Subsolurile cele mai sordide ale imagina╚Ťie nu îndr─âznesc s─â coboare în beciul respectiv. Schleinzer ╚Öi actorul s─âu în rol principal, Michael Fuith, o fac, cu un minimalism salutar. Ceea ce e indescribtibil de atroce nu putea fi prezentat mai eficient decît în tonurile cele mai neutre. Michael e un agent de asigur─âri de 30+ care încearc─â s─â-╚Öi duc─â via╚Ťa normal chit c─â în pivni╚Ťa casei lui tr─âie╚Öte un copil pe 10 ani pe care îl abuzeaz─â dup─â pofta inimii ╚Öi simultan îl îngrije╚Öte în spatele obloanelor trase. Merge la serviciu, vine acas─â, trage obloanele, deschide micul bunc─âr de la subsol, îl hr─âne╚Öte pe Wolfgang, îi permite s─â se uite la televizor. Ocazional îl duce în excursie în natur─â, face puzzle-uri împreun─â cu el, împodobesc împreun─â bradul de Cr─âciun. Nu exist─â scene explicite, dar cele implicite î╚Ťi fac p─ârul m─âciuc─â. Tensiunea mocne╚Öte între el ╚Öi Wolfgang, dar ecourile ei sînt complet amortizate de pere╚Ťii gro╚Öi ╚Öi de storurile metalice. Casa groazei e o gospod─ârie cochet─â, pefect curat─â, Wolfgang deseneaz─â ╚Öi scrie scrisori caligrafice p─ârin╚Ťilor, scrisori care sfîr╚Öesc într-o cutie de la Ikea din camera de deasupra. Regizorul nu simte nevoia s─â ne elucideze întregul mecanism, cum de b─âiatul a sfîr╚Öit în pivni╚Ťa pedofilului, î╚Öi folose╚Öte toate resursele s─â ne arate via╚Ťa lor împreun─â. Golurile fac povestea ╚Öi mai însp─âimînt─âtoare. Michael e un amestec de retard emo╚Ťional, sociopatie ╚Öi duio╚Öie infantil─â. Trecerile de la un soi de bun─âvoin╚Ť─â patern─â la dominare rece ╚Öi cinic─â, de la apetit pervers la voio╚Öie copil─âroas─â se fac f─âr─â veste.

O scen─â la care s-a rîs: Michael se uit─â la un film de groaz─â. Auzim doar replicile. O voce masculin─â sinistr─â: „Acesta e cu╚Ťitul ╚Öi acesta e penisul meu. Pe care vrei s─â îl înfig în tine?” ╚śi urletul victimei: „Te rog, nu…!”. La micul dejun Michael rîzînd singur la amintirea replicii ia cu╚Ťitul bont de pe mas─â, î╚Öi scoate penisul flasc ╚Öi incanteaz─â replica. De la cap─âtul opus al mesei Wolfgang d─â limpede r─âspunsul: „Cu╚Ťitul”. Reteaz─â jocul cu brutalitate. E scrutat, de pe muchia de cu╚Ťit creat─â, abisul.

De la Domnul Bebe din 432 nu cred c─â am mai pomenit pe ecran un personaj mai frisonant. Dar Markus Schleinzer se fere╚Öte de aprecieri morale, doar simetria ocazional─â – pe o potec─â de munte Michael ╚Öi Wolfgang trec pe lîng─â un b─ârbat care ╚Ťine dup─â umeri un b─âiat ╚Öi merg în t─âcere – ╚Öi detaliul dispari╚Ťiei unei pisici din cartier (posesoarea e mai înnebunit─â de pierderea ei decît de moartea unui copil) ar putea fi subtextul care descrie o societate în care aceste lucruri nu sînt doar posibile ci cît se poate de reale.

Nimeni nu b─ânuie╚Öte nimic, poate c─â la ad─âpostul normalit─â╚Ťii mai multe subsoluri decît ne imagin─âm au devenit camera copilului în casa unui pedofil. Austriecii ╚Öi lipsa lor de apeten╚Ť─â pentru bîrf─â, discre╚Ťia ╚Öi nep─âsarea lor cînd e vorba de afacerile vecinului te bag─â în sperie╚Ťi. De la vizionarea lui Michael ie╚Öi cu un fior cronicizat. Efectul nu se risipe╚Öte în soarele c─âldu╚Ť. Un pliant aliniat cu grij─â într-un suport de plastic din camera de hotel, lîng─â cel cu informa╚Ťiile turistice despre Graz, denun╚Ť─â pedofilia remarcînd c─â num─ârul de cazuri e în cre╚Ötere în Austria…
Un critic de film acuza faptul c─â filmul lui Schleinzer nu e entertainment. Schleinzer e directorul de distribu╚Ťie a lui Michael Haneke la Pianista ╚Öi The White Ribbon. Michael e filmul lui de debut pe care Indiewire l-a aplaudat drept "triumful cinema-ului incomod”. Un triumf, v─â asigur, f─âcut s─â dureze.

 

 

Laura Poescu este critic de film.