cînd eram mai mic decît pretindeai
nu visam marea
ochii tăi verzi se comparau cu nisipul
şi proprietăţile lui

nisipul se alungeşte
ca o bomboană în cavitatea gustului
nici un fir nu ezită
de la degete deşert

se vede, se vede
ochi verzi, schilozi
şi de nisip

m-a prins tata trişînd
pe tatăl ei nu l-am mai înfruntat
am imaginat pînă şi-n somn
greşit

realitatea acum
e ultimul lucru atins

învelit în staniol
am sperat

Foto: Marius Chivu