nu ştiu ce o să găseşti, poate un bilet,
de pe traseul care trece pe strada ei
cîte un tramvai la fiecare paisprezece minute
bilet care a plutit pe lîngă geam pe cînd dormea,
în vis i s-a părut un înger coborînd încet vîrfurile Anapurnei
rătăcit pe Ringstrasse după ce-a călcat din greşeală un nor
 
aici înăuntru în apartament nu mai sînt îngeri demult
nu mai intră, nu mai bat la uşă sau în hîrtie, aripa rebelă singuratică
care-i atingea umerii e mai aspră cum nu ar fi crezut niciodată
mai mecanică decît asurzitoare roţile de oţel ale tramvaielor
parcă plecînd la un război unde poate
poate există acela mai mult decît prieten
într-o tranşee din care nu poate ieşi nimeni
precum cîteodată de aici din
cazemata poemelor

şi poate totuşi undeva o să cadă un bilet
printre atîtea bombe şi vorbe şi ochi
biletul cel bun al loteriei de departe